\r\n Trebuie să ne străduim să sacrificăm totul pentru a păstra pacea în familie. Diavolul e viclean. El ne prezintă o mie de „pricini binecuvântate” care îi pot despărţi pe soţi. \r\n
\r\n Noi nu ne ducem la duhovnic aşa cum merg învăţaţii şi înţelepţii lumii acesteia la un om mai înţelept, la un om mai cu experienţă ca să facem ucenicie. O spune deja proorocia din Vechiul Testament că vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Şi aşa, în Noul Testament al Domnului, trebuie sa învăţăm să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu Însuşi. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot să-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar în învălmăşeala gândurilor ce-mi […]
\r\n\r\n \r\n Când sufletul este tulburat, se întunecă rațiunea și nu vede curat. Numai când sufletul este liniștit, se luminează rațiunea, și vede curat pricina fiecărui lucru. \r\n \r\n \r\n
\r\n „Multe sunt necazurile drepţilor şi din \r\n toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.”1 \r\n Fiii mei, bucurați‑vă în Domnul pururea! \r\n
\r\n Ierarhia familială, hegemonia bărbatului în familie este o temă foarte dureroasă în vremea noastră. În Occident, unde feminismul a repurtat de multă vreme o victorie totală, ea e supusă unui tabu tacit. A scrie sau a vorbi despre faptul că soţul este capul familiei este ceva de neconceput. Soţul şi soţia sunt priviţi doar ca parteneri cu drepturi egale în proiectul de afacere numit „familie”. \r\n
\r\n Cu cât omul se apropie de Dumnezeu prin punerea înainte (rugăciune), cu atât şi Dumnezeu se apropie de om prin Har, şi nu-şi ridică Dumnezeu Harul de la om din pricina smereniei lui mari; căci omul, ca văduva, neîncetat strigă către judecător, să i se facă dreptate, şi izbăvire de pârâşii lui. \r\n
\r\n Cine nu ar vrea să trăiască frumos?! Şi, totuşi, alergăm zilnic ca şi cum cineva ne-ar fugări de la spate. Griji, probleme, nevoi mai mult sau mai puţin necesare, sau chiar numai un spirit neliniştitor, care ne spune să ne pornim mai departe amăgiţi de gândul că aşa vom găsi ceea ce căutăm cu adevărat. În fine, o populaţie de fugari, de venetici – oameni înstrăinaţi de propriul sine pentru că nu mai ştiu de când nu şi-au mai […]
\r\n Nu vreau să vă obosesc, pentru că am petrecut cu toții această lungă noapte, care în chip firesc s-a scurtat prin harul Doamnei noastre Născătoare de Dumnezeu și prin ajutorul Sfintei Anastasia, șezând noi aici, în biserică. În același timp, consider că de fiecare dată când vrea cineva să spună câteva cuvinte despre Sfântul Munte, simte că sunt de prisos, pentru că singură tăcerea vorbește în locul nostru cel sfânt. \r\n
\r\n Trebuie să avem încredere absolută în Purtarea de grijă dumnezeiască şi, ca să zic aşa, să nu planificăm copiii, fiindcă pe copii îi dă Dumnezeu, şi numai El ştie câţi copii să dea – El, şi nimeni altcineva. \r\n
\r\n Ne întâlnim cu Dumnezeu atunci când El Însuși ne caută. Mântuitorul a spus: „Bateți și vi se va deschide” (Matei 7, 7). \r\n
\r\n Cum ar trebui să interpretăm coincidenţele, ca nişte simple întâmplări sau semne divine? \r\n
\r\n Ce să facem dacă oamenii ne dezamăgesc? E mai bine să trăim singuri? Mai există iubire adevărată pentru oamenii de azi? \r\n
\r\n Ca cineva să poată să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, să aibă ochii sufletului deschiși și să discearnă ispita încă și în cele mai subtile atacuri ale ei, trebuie să fie pregătit mai dinainte prin rugăciune, prin nevoință, prin meditație duhovnicească, prin viață întru Tainele Bisericii și, mai înainte de toate, prin smerenie și ascultare de duhovnicul lui. \r\n
\r\n Dintru început ia-ţi îndreptar credinţa, ca să dai rost şi noimă vieţii tale, s-o cârmueşti, adică, cu toate ale sale către Dumnezeu. Fără de El e vană şi deşartă, şi nimicnicie. Cu El, viaţa-i bogată şi plină de tâlc. \r\n
\r\n Gara e locul unde sufletul nu-şi poate găsi liniştea. Oamenii sunt preocupaţi de procurarea unui bilet, de sosirea trenului, iar mai înspre seară şi de găsirea unui loc cât de cât comod pentru a-şi petrece noaptea. \r\n