\r\n – Părinte, o oarecare femeie de 40 de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia. Bărbatul ei o amenință că va divorța dacă nu face avort. \r\n
\r\n Mitropolitul Kastoriei scria despre Gheronda Gheorghios că ,,era împodobit cu virtutea nobleței… Iar această noblețe care îl caracteriza și care izvora din cămara sufletului său, nu era doar o simplă manifestare personală, ci era rodul Duhului Sfânt. Era o stare interioară care se datora prezenței Mângâietorului, care găsise loc potrivit în sufletul său. Om nobil este acela care găsește modalități și prilejuri de a cinsti cum se cuvine și a-și arăta dragoste față de semenii săi, pentru că în […]
\r\n Înaltpreasfințite Amfilohie, Mitropolit de Kisámou și Selínou și arhipăstor al eparhiei acesteia, Înaltpreasfințite Damaschin, Mitropolit de Kydonía și Apokorónou, Preasfințite Episcop Chiril de Avídou, cinstiți părinți, domnule director al Academiei Teologice din Creta, iubiți frați și surori, \r\n
\r\n Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche sărbătoare ortodoxă închinată Sfintei Cruci, fiind trecută în rândul praznicilor împărăteşti. Ea se prăznuieşte în fiecare an la 14/27 septembrie. \r\n
\r\n „Cei care nu se îndură încă să pornească pe Cale nu cred în făgăduințele Domnului și sunt dependenți de plăcerile ascunse în propriile suferințe: dreptatea proprie, orgoliul, confortul (fie și rău), frica de a „nu fi prost”, adică slava deșartă… \r\n
\r\n Căsătoria a lăsat-o Dumnezeu pentru naștere de prunci, nu pentru satisfacerea poftelor și plăcerilor trupului. Unii aleg la tinerețe să se distreze, folosind tot felul de metode contraceptive, și abia când decid ei, să facă copii – dar acești copii nu sunt binecuvântați, pentru că trebuie să-i faci când ți-i dă Dumnezeu, nu când când vrei tu. \r\n
\r\n Să se comporte ca un frate cu sora sa. Adică, să fie în toate blând, paşnic, iertător şi înţelegător cu soţia gravidă, ca să nască un copil sănătos şi binecuvântat. \r\n
\r\n Sunt într-o perioadă a vieții în care încă odată realizez cât de mult îmi este de folos familia în stabiliatea emoțională și în felul în care percep și trăiesc viața. \r\n
\r\n Familia, în calitate de biserică din casă, trebuie să stabilească o rugăciune comună, în care membrii familiei să se roage unul pentru celălalt. Rugăciunea comună a familiei se naşte din rugăciunile comune ale părinţilor şi din obişnuirea copiilor cu ele. \r\n
\r\n “Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! (Ps. 103, 25) exclama încă în vechime Psalmistul. Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte,sophia), prin care s-au făcut toate? În alt psalm se spune: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor (Ps. 32, 6). Iar Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: \r\n
\r\n O tînără doamnă aștepta cursa aeriană într-o sală de așteptare a unui aeroport mare. Deoarece trebuia să aștepte mai multe ceasuri, a hotărît să-și cumpere o carte, ca să treacă timpul mai ușor. A cumpărat, de asemenea, și un pachet de biscuiți. S-a așezat într-un fotoliu din sala de așteptare VIP a aeroportului, pentru a citi în liniște. Lîngă fotoliu, pe o măsuță, își pune biscuiții. În fotoliul de alături s-a așezat un bărbat care, deschizând o revistă, a început […]
\r\n 1. Dumnezeu nu ne va întreba ce marcă de mașină am condus, ci ne va întreba câți oameni am dus cu mașina noastră, când nu aveau mijloc de transport pentru a se deplasa.\r\n2. Dumnezeu nu ne va întreba câți metri pătrați a avut casa noastră, ci ne va întreba câți oameni am găzduit în ea.\r\n3. Dumnezeu nu ne va întreba despre hainele de firmă și scumpe pe care le-am avut în dulapuri, ci câți săraci am îmbrăcat.\r\n4. […]
\r\n Smerenia nu constă într-un anume comportament sau atitudine. Ea este mai degrabă o stare. Smerenia se situează pe un alt plan al ființei, mai înalt, la care numai Dumnezeu îl poate aduce pe om. De ce? Pentru că aceasta este starea Lui. O afirmă și Sfîntul Isaac Sirul: „Smerenia este haina lui Dumnezeu”, iar în altă parte tot el zice: „Smerenia naște cunoașterea de Dumnezeu și de sine”. \r\n
\r\n S-a păstrat obiceiul ca preacuvioşii monahi, care făgăduiesc să trăiască o viaţă virtuoasă, să îşi schimbe numele atunci cînd intră în monahism. Aceasta se face din două motive foarte însemnate. Primul este lepădarea totală a vieţii precedente şi permanenta amintire a acestei schimbări, şi al doilea, ca să avem drept pildă în viaţa noastră pe Sfîntul al cărui nume l-am primit. \r\n