\r\n V-aţi întrebat de ce adolescentele se închid în cameră şi se învaţă una pe alta acele mişcări nefireşti? V-aţi întrebat de ce studentele din anul întâi nu se dau scoase din cameră atunci când îşi vopsesc pentru prima oară părul sau îşi schimbă freza? Poate pentru că sunt încă nişte biete copile, ca n-ar fi făcut asta niciodată, dacă nu le-ar fi cerut-o timpul! \r\n
\r\n Epistola \r\n Această epistolă a fost trimisă în anul 1969, de fericitul Stareţ Paisie conducatorului duhovnicesc al Uniunii Ortodoxe Panelene (P.O.E.) și al Ziarului Oρθόδοξος Τύπος (Presa Ortodoxă) Arhimandritul Haralambos și a fost republicată în Oρθόδοξος Τύπος (O.T.) , Nr. 1680/09.03.2007. \r\n
\r\n Astazi, cu prilejul acestui maret praznic bisericesc – praznic care, pe masura apropierii de savarsirea calatoriei noastre pamantesti, nu numai nu se micsoreaza, ba mai mult, necontenit creste in puterea si insemnatatea lui – ne vom ingadui a vorbi, ca si uitand de neputinta noastra, despre cea de neatins si neinserata Lumina ce a stralucit pe Muntele Thavorului. \r\n
\r\n Ce părere aveţi despre răspândirea concubinajului şi a relaţiilor extraconjugale? \r\n
\r\n Pe părintele Clement Păunescu, stareţul Mânăstirii Slănic din Argeş, l-am văzut prima oară într-o duminică de vară. A slujit Sfânta Liturghie la Mânăstirea Aninoasa, unde este şi duhovnic, şi apoi a predicat cu foc. \r\n
\r\n Am cunoscut un preot în vârstă de la Munthele Athos, îl chema Nifon. Într-o zi părintele Nifon mi-s spus: „Există trei căi sigure către Împărăția Cerurilor! Trei căi absolut sigure! \r\n
\r\n Luna aprilie, anul 1951, închisoarea de la Pitești. Nicolae Purcărea, un tânăr deținut politic de 28 de ani a coborât în infern. Reeducare prin tortură. După 11 ani de închisoare, în care a suferit pentru a-și păstra credința și demnitatea, stătea drept înaintea lui Eugen Țurcanu, cel mai cumplit torționar al României comuniste. Țurcanu îl întreabă cu dispreț: \r\n
\r\n – Domnule profesor, sunt amețit de atâtea discuții pe care le aud zilnic despre existența lui Dumnezeu. Care este părerea dumneavoastră? a întrebat un elev pe profesorul său. \r\n
\r\n Să faceţi metaniile cu evlavie şi iubire, şi să nu le număraţi. Mai bine să faceţi zece şi bune, decât multe şi fără râvnă, fără cinstire şi dragoste dumnezeiască. Faceţi câte puteţi, pe măsura râvnei, dar nu false metanii şi false rugăciuni. Nu lucruri tipiconale pentru Dumnezeu. Dumnezeu cere ca tot ce se face pentru El să fie din tot sufletul şi din toată inima… \r\n
\r\n Sfintii Parinti ne spun ca pentru cei ce vor sa se mantuiasca, postul si rugaciunea sunt precum doua aripi la o pasare ce zboara. Cu rugaciunea fara infranare nu facem nimic, la fel cum nu facem nimic cu infranarea fara rugaciune, caci fara infranare suntem cuprinsi de patimi, si rugaciunea ar fi cum am cere ceva ce nu vrem (căcifiind plini de patimi, ce altceva putem cere decat sa scapam de ele, sau ce sens ar avea sa cerem […]
\r\n O femeie se plângea preotului duhovnic că nu poate domoli nici cum vrăjmășia unei vecine. A încercat, zicea ea, cu multe celea, dar în zadar. \r\n
\r\n In urma cu cativa ani, Parintele Alexey Young (in prezent ieroschimonahul Ambrozie) vorbea despre “Spiritualitatea Ortodoxa”, o lucrare in sase serii editata de Productiile Misionare Crestine. Parintele Alexey a fost un fiu duhovnicesc al Parintelui Serafim Rose si, dupa cum o dovedesc aceste filmari, a dobandit talentul acestuia pentru a sintetiza Traditia Patristica si pentru a expune subiecte profunde intr-un limbaj usor de inteles. Avand in vedere ca filmuletele sunt intr-un format ce nu permite publicarea lor, cu binecuvantarea […]
\r\n Intr-o epocă bogată în cuvânt, ştiri, informaţii, dezbateri, dialog, comunicare, pare mai degrabă ciudat ca cineva să vorbească despre tăcere. In vremuri de decădere a cuvântului în minciună, jignire, linguşire, ironie, înşelăciune şi batjocură, se impune, credem, să facă referire cineva şi la cunoscuta, aleasa, discreta şi de folos aducătoarea tăcere. Tăcerea e un fel de a fi. \r\n
\r\n Eram prin anii ’50-’53 spiritualul Seminarului de la Neamţ, singurul seminar monahal din ţară. Aveam 35 de diaconi elevi. Şi am slujit Sfânta Liturghie împreună cu un diacon mai în vârstă decât ceilalţi. \r\n
\r\n Câtă importanță trebuie să aibă timpul fizic pentru noi, pentru a ne face datoria pe timpul vieții? \r\n Păi, zice Domnul: „Răscumpărați timpul!”, că vremurile sunt rele. Timpul este locul mântuirii noastre. Și este extrem de important cum îl folosim. Noi timp avem, atât cât avem. Dar cum îl folosim? \r\n