Arhivele lunare: mai 2017

Fericirile tâlcuite de Sfântul Nicolae Velimirovici

„Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai Lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, întru Care toată zidirea, bine-ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul; întru El sunteţi şi voi zidiţi împreună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul” (Efeseni 2, 19-22)

Puterea credinţei unei mame

Doi soţi de curând căsătoriţi, din Cluj, trăiau în armonie şi în bună vieţuire. Amândoi îşi doreau copii şi bucurie. Iată că soţia rămâne însărcinată. Îşi face un control medical în Cluj. Doctorul, în cele din urmă, îi spune: – Trebuie neapărat să întrerupi sarcina! Altfel vei naşte un copil anormal, dement, cu malformaţii, un monstru.

Fără Taina Sfintei Spovedanii, foarte puţini sunt cei care se mântuiesc

Trei lucruri sunt de mare nevoie şi folositoare de suflet, pe care vă sfătuiesc ca pe copiii mei preaiubiţi să le preţuiţi şi să le păziţi: răbdare mare, credinţă ortodoxă caldă şi mai mult decât toate, dragoste din tot sufletul către Dumnezeu şi către aproapele, chiar şi către vrăjmaşi, şi acestea făcând, şi poruncile Domnului păzind, pocăindu-vă de câte ori cădeţi în păcate mici sau mari şi spovedindu-vă, vă veţi mântui şi vă veţi învrednici de bunătăţile cele cereşti…

Cel mai spectaculos loc de pe faţa pământului

Începând cu vârsta tinereţii, într-un fel sau altul, omul este preocupat de a-şi găsi un rost pe lume, de a fi „cât mai” în centrul lumii. Adesea, în diferite moduri şi cuvinte, auzi spunându-se: „Dacă aş avea posibilitatea, în primul rând financiară, prin câte locuri nu aş călători, câte experienţe nu aş acumula? Viaţa mea este monotonă acum, nimic spectaculos nu se întâmplă.

Lăcașul sfinților Arhangheli

Pedeapsa înfricoșătoare a celor care hulesc sfintele icoane

În vara anului 1991, o femeie sectantă din comuna Frătăuți-Suceava s-a dus la soacra ei, o creştină foarte evlavioasă, bolnavă. Nora, văzând pe perete o icoană mare, frumoasă a Maicii Domnului, la care se ruga bătrâna ziua și noaptea cu lacrimi, i-a zis cu mânie: „Mamă, nu te mai închina la icoane, căci icoanele sunt idoli!”

Îndoiala este hulă împotriva lui Dumnezeu

Dacă vrei să ceri, rugându-te lui Dumnezeu, ceva bun și de folos, se cuvine să te pregătești înainte de a te ruga, ținând puternică și neclintită credința, și să iei din vreme măsuri împotriva îndoielii și necredinței.

LA MĂNĂSTIREA CU MINUNI

Nu ne putem permite să stăm în fața icoanei și să rostim vorbe goale

Într-o zi mi s-a adresat o femeie: „Părinte, de mulți ani citesc rugăciunile, le citesc și dimineața și seara, dar cu cât mai mult le citesc, cu atât mai puțin îmi sunt pe plac și cu atât mai puțin cred că mă pot considera o persoană credincioasă. Nu doar că sunt obosită de aceste rugăciuni, deja nici nu mai reacționez le ele.

Fără „duhovnici buni”, bisericile pot deveni triste repere muzeale

De-a lungul secolelor, în Biserică, pentru a putea umbla „întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 4), credincioşii au avut nevoie de duhovnici devotaţi. Dincolo de condiţiile morale şi canonice, un duhovnic, pentru a fi consacrat ca atare, trebuie să aibă capacitatea de a relaţiona părinteşte (chiar să aibă „inimă de mamă”, cum spunea Părintele Paisie Aghioritul).

Viaţa Sfântului Macarie Cel Mare

Nimic fără Dumnezeu

Când un oaspete înnoptează la un gospodar, întreabă ce fac copiii gazdei, vorbeşte cu argaţii, dar neîncetat se gândeşte la stăpânul casei. Despre gospodar cugetă, despre el întreabă, lui îi trimite salutări, lui îi face daruri, pe el îl salută, lui îi mulţumeşte, şi împreună cu toţi cântăreţii îi viersuieşte cântări şi osanale.

Împătimirea și grija

Nervul tuturor patimilor este impatimirea, nazuinta care ne leaga de aparentele vazute ale lucrurilor ce ne fagaduiesc mult, si nu ne dau nimic sau foarte putin. Impatimirea atrage dupa ea spre exterior toate puterile noastre sufletesti. Ea e cleiul care ne lipeste de suprafata lumii exterioare.

Există trei feluri de a vedea oamenii

”Există trei feluri de a vedea oamenii. Pe cei pe care îi iubim îi vedem mai buni decît sînt. Pe cei pe care îi disprețuim îi vedem mai răi decît sînt. Pe cei care nu ne trezesc nici dragoste, nici ură, nu-i vedem deloc.

FAMILIA ORTODOXĂ ȘI PERICOLELE LUMII DE AZI

„Să pictăm în interiorul nostru chipul lui Hristos”

Familia – încă unul din cuvintele care, în societatea contemporană, pare să se golească de conținut, ba chiar să devină o „oaie neagră”. Și aceasta pentru că „acum este ceasul stăpânirii întunericului” cf. Luca 22:53, când lucrarea a-tot-dezbinătorului a cuprins întreaga lume. Însă rugăciunea cea de pe urmă a lui Hristos către Tatăl, pentru „întregul Adam”, rugăciune ce continuă și astăzi, în veșnicie, este: „Ca toți una să fie, precum Noi suntem” cf. Ioan 17:21 – „Domnul ne face pe […]

Rugaţi-vă pentru cei ce vă fac vouă supărare

Cu cât te rogi mai din suflet pentru cei ce te clevetesc pe tine, cu atât mai mult adevereşti pe Dumnezeu şi face El însuşi izbândă pentru tine: „Că a mea este izbândirea, Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Şi iarăşi a zis Domnul: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi. Rugaţi-vă pentru cei ce vă fac vouă supărare, pentru cei ce vă izgonesc pe voi”.

Rănile iubirii

„Ce am făcut ca să merit acest lucru?”

Adeseori când suntem martorii morţii unui om drag, care a suferit mult înainte de moarte, ne întrebăm: „Ce o fi făcut ca să merite acest lucru?”. Tocmai în astfel de momente trebuie să ne aducem aminte că Dumnezu a vut un singur Fiu, pe Care însă nu L-a cruţat pe cruce. De fapt, în faţa crucii Iisus a spus: „Oare nu voi bea păharul pe care Tatăl Mi l-a dat?”

Grăbeşte-te şi roagă-l pe tatăl tău, cât este viu, să ridice blestemul de peste tine

Îmi scrii că te-ai certat cu tatăl tău şi că te-ai despărţit de el, iar el la despărţire te-a blestemat. Şi acum întrebi dacă acest blestem are vreo însemnătate. Neîndoit că are. Cum să nu aibă însemnătate blestemul părintesc? Şi de lucruri mai mici, chiar şi de gânduri obişnuite, se zguduie lumea duhovnicească; cu atât mai mult de blestemul părintesc rostit pe dreptate.