Astăzi Biserica noastră îl sărbătoreşte pe Antonie cel Mare. Vom spune câteva învăţături din viaţa lui.
Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu: Doamne, voi sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea? Cum ma voi mantui?
S-a făcut odată lui întrebare, de la oarecari care intraseră la dânsul, despre petrecerea sufletului şi despre ce loc va fi sufletului după ieşirea de aici; iar în noaptea următoare l-a chemat pe dânsul duhul de sus, zicând: „Antonie, sculându-te, ieşi şi vezi!”.
Cuviosul părintele nostru Antonie era de neam egiptean, născut din părinţi de bun neam, care aveau avuţie multă; şi fiind ei creştini, creştineşte îl creşteau şi pe el. Pe când era mic, se afla la părinţii lui, necunoscând pe altcineva mai mult, decât pe dânşii şi casa lor.
CUVANT LA DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI[1] Cand Hristos a voit sa-i invete pe proprii Lui ucenici, iar prin ei sa ne invete pe noi cum trebuie sa ne rugam, a cuprins in doua pilde ideea urmarita. Pe de o parte, pilda judecatorului nedrept si a vaduvei[2] ne-a invatat sa ne rugam cu tarie si sa staruim in rugaciune; iar pe de alta parte, prin pilda celor doi oameni care s-au suit la templu, a fariseului si a vamesului,ne-a invatat sa ne rugam cu gand cucernic[3].
Fatarnicia este atributul care acopera cel mai bine notiunea de “fariseism“, dincolo de toate celelalte conotatii ale acesteia (mandria, suficienta, indaratnicia, cautarea slavei de la oameni, rautatea, dispretul si judecarea celorlalti, meschinaria, fanatica robie fata de litera legii, etc.). Mai presus de orice, viclenia, duplicitatea, nesinceritatea nici fata de sine, nici fata de ceilalti, afundarea si persistenta in minciuna (fata de sine in primul rand) sunt patimile cele mai grave si de capatai, care duc la orbirea si impietrirea totala a sufletului […]
“Iata ca au venit din nou saptamanile pregatitoare pentru Marele Post! Sa multumim Domnului, Care ne-a invrednicit sa apucam aceasta vreme mantuitoare de suflet! Sa ne rugam ca El sa ne ajute si sa ne folosim de aceasta vreme potrivit bunelor Lui hotarari privitoare la noi.
„Când minți, minți pe Dumnezeu. Când furi, furi pe Dumnezeu. Când te mândrești, te mândrești înaintea lui Dumnezeu. Când urăști, urăști pe Dumnezeu.
Mila este contrariul contabilității, care-i treaba demonului. Acela socotește întruna, cântărește, drămuiește, nu iartă, nu șterge, nu uită nimic. Hristos milostivnic ‒ Cel căruia Îi este a ne milui ‒ cu un singur cuvânt și dintr-odată anulează păcatele unei vieți întregi: ale femeii păcătoase, ale femeii adultere, ale vameșului Zaheu, ale tâlharului celui bun. Contabilitatea, adevărata mașină de calculat, e mecanică, neînduplecată, spăimântătoare; de vreme ce într-un registru contabil nu se poate schimba nici o singură cifră. Totul e încremenit pe veci. Mila, opusul ei, […]
Frumoasă este vederea, meditaţia, plăcută la vedere este şi fapta, prima pentru că ne înalţă de la cele pământeşti, ne conduce în Sfânta Sfintelor şi readuce mintea la starea naturală de la început şi a doua, pentru că Îl primeşte pe Hristos, Îl slujeşte şi-I arată iubirea prin fapte.
Cazul Zaheu nu încetează, cu trecerea timpului, a mă fascina şi intriga tot mai mult (v. Luca 19, 1-10). E uimitoare această schimbare radicală a unui om extrem de corupt, trădător de credinţă şi de neam, într-un timp atât de scurt – cât ai lua prânzul cu Cineva. Nu a făcut Domnul acolo nici o minune, nu e consemnat că i-ar fi spus acestui „mai-mare al vameşilor” vreun cuvânt de mustrare sau vreo pildă care să-l pună pe gânduri. Şi, totuşi, Zaheu […]
E plină de paradoxuri raportarea lumii la vrăjmaşul declarat al lui Dumnezeu şi al omului – diavolul. Pe de o parte, este subestimat. Mulţi îl văd ca pe o invenţie „popească”, bună de înfricoşat şi de stăpânit poporul, sau ca pe o obsesie a celor ce văd peste tot draci. Ceva mai temperaţi sunt cei ce-l plasează pe diavol în lanţul care-l ţine precum un câine şi de unde nu poate ataca decât pe cei ce intră în raza lui de acţiune.
Prea cucernice părinte Ioan, Astăzi, în această aleasă zi pentru toată suflarea ortodoxă, în acest strălucit și binecuvântat praznic, vă aducem călduroasele noastre urări de bine și deosebita prețuire. Vă felicităm cu ocazia sărbătoririi zilei ocrotitorului ceresc, dorindu-vă să continuați cu aceeași râvnă urcușul duhovnicesc, să păstoriți turma cuvântătoare cu aceeași jertfire de sine și înțelepciune, să aprindeți cât mai multe candele din inimile credincioșilor, să vă împodobiți sufletul cu nenumăratele virtuți „împrumutate ” de la Sfântul Ioan Botezătorul, iar […]
Să aducem laudă acum Sfântului Ioan Botezătorul. Cu dor să îl încununăm pe el, decât care nu s-a ridicat altul mai mare între cei născuţi din femeie, după cuvântul Stăpânului. Căci nimic nu a făcut cinste profetului cum i-a făcut faptul de a-L fi botezat pe Domnul.
Au trecut numai cateva zile de la Nasterea lui Iisus in staulul de la Betleem. Iisus Hristos, in marea Lui smerenie, primeste a Se naste acolo ca un rob, intr-un staul. Iata insa ca astazi, in ajunul marii sarbatori a Botezului Domnului, Iisus Hristos, la treizeci de ani impliniti, vine pe malul Iordanului, in mijlocul unei mari multimi.