Este bine ca cel ce învaţă, să înveţe şi cu cuvântul şi cu viaţa. Sfântul Isidor Pelusiotul spune că: „mai bună este viaţa fără de cuvânt, decât cuvântul fără de viaţă, dar dacă acestea două se vor uni, se alcătuieşte o adevărată icoană a filosofiei”.
Când Domnul l-a chemat pe Saul la propovăduire, i-a spus: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci” (Fapte 9, 6), şi l-a trimis la preotul Anania. Nu i-a spus: „Să faci aşa şi aşa!”, nici nu l-a trimis la un înţelept sau la un om sfânt, ci la preot.
Eu personal mă bucur dacă descopăr câte o mică imperfecțiune la duhovnicul meu. Îl iubesc și mai mult! Dacă ar fi perfect precum îngerii, mi-ar fi frică de el. Mi-aș zice: „Ți-ai găsit cine să mă înțeleagă..Sfântul acesta..Dar când îmi zice duhovnicul: „Lasă frate, toți păcătuim”!, eu îl cred. Și are o milă de oameni…
În Egipt, unde în vechile vremuri creştine existau multe mănăstiri mari, un monah se împrietenise cu un ţăran agricultor, neînvăţat şi cam naiv. Odată, țăranul i-a spus monahului: -Şi eu Îl cinstesc pe Dumnezeu, Care a făcut această lume! În fiecare seară torn într-o strachină lapte de capră şi îl pun sub palmier. Noaptea, Dumnezeu vine şi bea tot lăpticul meu. Îi place foarte mult. Niciodată nu a rămas în strachină vreo picătură.
Creştinii din vechime primeau uneori doar un cuvânt duhovnicesc, dar îl puneau în lucrare o viaţă întreagă. În alte dăţi, nici măcar nu aveau nevoie de un cuvânt, precum fratele din Pateric ce-i spune Sfântului Antonie cel Mare: „Destul îmi este să te văd, Părinte”. După două mii de ani de creştinism, numai cine nu vrea nu are acces la cuvintele mântuitoare ale Sfintei Scripturi şi ale altor scrieri inspirate de Duhul Sfânt. Creştinul de azi citeşte, ascultă predici, merge la […]
Regele Tchiffi Zie Jean Gervais al poporului Krou din Coasta de Fildeş a primit recent Taina Botezului. El a fost botezat în muntele Athos de ieromonahul Dionisie de la Mănăstirea Cutlumuş şi a primit numele David, informează Orthochristian.com.
Dragă inimă, Astăzi se vorbeşte din ce în ce mai mult despre drepturi, toată lumea îşi revendică drepturile – dreptul de-a fi egal cu ceilalţi în virtutea principiului acordării de şanse egale, dreptul femeilor de-a fi egale cu bărbaţii, dreptul omului de-a fi liber, de a-şi exprima opinia liber şi nestingherit, în numele aderării la statul democratic, dreptul de-a fi tu însuţi, fără teama de ridicol sau repercusiuni.
Podoabe, farduri, îmbrăcăminte indecentă, obraz pudrat, buzele rujate sau țigara în colțul gurii, le vedem frecvent pe stradă. Nu-i greu de observat că efectul produselor cosmetice asupra feței este contrar celui dorit. Chiar dacă la început obrazul fardat sau buzele rujate violet atrag atenția trecătorilor, în câțiva ani, toate aceste îmbâcseli colorate, nu fac decât să accelereze uzura, ridurile și îmbătrânirea.
În urma unui incendiu care a izbucnit marți, parohia ortodoxă greacă din orașul australian Glenelg North a rămas fără biserică de Paști, însă incidentul a scos la iveală o minune: moaștele Sfântului Pantelimon, ocrotitorul parohiei, au rămas intacte.
De ţi se întâmplă a fi insultat pe neaşteptate, când te ocăreşte cineva, te loveşte, ori, în fine, îţi face altă necinste, opreşte-te o clipă, adună-ţi toate gândurile în inimă, dă toată atenţia şi toată vigilenţa minţii tale pentru a se feri de tulburare. Inima să nu ţi se tulbure nicidecum de patima mândriei.
Biserica Ortodoxă este un far luminos în marea acestei lumi învolburate, este un liman liniștit cea oferă odihna, pacea și liniștea. Înființarea unei noi biserici de parohie, întotdeauna a fost un mare prilej de bucurie, întrucât se întemeiază încă o familie de ortodocși care va aduce lumina lui Hristos în lume. Asemenea bucurie a fost simțită la înființarea parohiei „Fericita Xenia din Sankt-Petersburg” din localitatea Reggio-Emilia din Italia, unde protoiereul Marcel Plămădeală, preot misionar, a fost desemnat ca paroh. Începutul […]
Acum câțiva ani, când eram preot paroh la Sfânta Biserică a Sfântului Vasilie din Pireu, m-a chemat de urgență un bărbat de 42 de ani, pe nume Xenofont, să-l spovedesc. Când am mers, l-am găsit într-o stare jalnică. Cancerul cu nestăvilitele lui metastaze îi cuprinsese și capul. Zilele lui îi erau măsurate. Era singur în salon, și fiindcă celălalt pat era liber, mi-a povestit cum a crezut, de vreme ce era, așa cum accentuat el, un „ateu neînduplecat” și necredincios.
De cauți un indicator care să arate cât de necreștin ești, uită-te la modul în care îți crești copiii. La mine, cel puțin, asta funcționează foarte bine. Ieri i-am vorbit aspru copilului. O oră mai târziu, a fost obraznic, iar soția l-a corectat: „În casa noastră îl respectăm pe celălalt prin cuvintele noastre”, i-a zis. A trebuit să o întrerup și să-mi cer iertare chiar atunci, ca să nu o fac să pară ipocrită. Mai înainte nu-i arătasem fiului meu […]
La marea trecere a pragului dintre viaţa pământească şi veşnicie, dacă vom fi rânduiţi în ceata drepţilor, sufletele noastre, însoţite de sfinţii îngeri, se vor bucura de marea întâlnire în ceruri cu Dumnezeul Treimic, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cu Sfânta Fecioară Maria, cu toţi sfinţii, cu părinţii şi strămoşii noştri, cu toţi cei dragi care s-au săvârşit mai înainte de noi.