Ascultarea

\r\n

Voi începe acest cuvînt despre ascultare cu o povestioară din Pateric.

\r\n

Morala acestei povestioare arată că mîntuirea sufletului este rodul ascultării, smereniei şi îndelungatei răbdări. „Ascultarea este înmormîntarea voii şi învierea smereniei.“

\r\n

\r\n

În Pateric se povesteşte că un sihastru bătrîn ce trăia în pustie de mulţi ani „i-a venit gînd în inimă, socotindu-se, cum că el a săvîrşit şi împlinit toate bunătăţile şi poruncile Lui Dumnezeu şi a început cu mare osîrdie a se ruga Lui Dumnezeu zicînd: Doamne, Dumnezeul meu, arată-mi mie de mi-a mai rămas ceva nesăvîrşit din faptele bune, să le săvîrşesc pe toate! Văzîndu-i acest gînd, Bunul Dumnezeu, pentru a-l smeri i-a spus să meargă la o anume mînăstire şi să facă ce-i porunceşte arhimandritul. Arhimandritul acelei mînăstiri a primit poruncă de la Dumnezeu să-l pună pe sihastru să păzească porcii. Sihastrul ajungînd unde l-a trimis Dumnezeu a primit ce-i dăduse să facă arhimandritul, iar oamenii ce-l ştiau auzind că paşte porcii pe cîmp au considerat că a înnebunit şi vorbeau între ei, ba vorbele lor ajungeau pînă la urechile sihastrului, însă „sihastrul auzind, răbda cu smerenie şi aşa, cu multă răbdare şi smerenie trei ani a păscut porcii acelei mînăstiri.“ După trei ani văzînd smerenia sihastrului, Dumnezeu a hotărît să-l ierte şi i-a spus arhimandritului că încercarea la care a fost pus sihastrul datorită gîndului ce l-a avut din pricina mîndriei a a luat sfîrşit. „Atunci a răspuns bătrînul cu multă umilinţă şi lacrimi: adevărat, părinte, eu am greşit Domnului Dumnezeului meu, pentru care pe dreptate mi s-a făcut mie acestea. Căci eu văzîndu-mă pe mine de atîţia ani trăind în pustie şi în toate zilele şi în toată vremea nevoindu-mă şi silindu-mă după puterea mea să fac cele plăcute Lui Dumnezeu şi să împlinesc şi toate poruncile Lui, mi-a venit în gînd, că eu acum am săvîrşit toate faptele bune şi poruncile Lui Dumnezeu.“

\r\n

Ascultarea dă naştere smeritei cugetări, ea este singura în măsură să biruiască mîndria, păcatul din cauza căruia au căzut întîi o parte din îngeri şi mai apoi omul pe cînd se afla în grădina Edenului.

\r\n

Tot universul se supune cuvîntului Lui Dumnezeu, deoarece El este Creatorul, Perfecţiunea. „Apoi a zis Dumnezeu: Să dea pămîntul din sine verdeaţă: iarbă cu sămînţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămînţă în sine, după fel pe pămînt! Şi a fost aşa.“ (Facere, c. 1, v. 11.).

\r\n

Toate lucrurile ce le face Dumnezeu sunt bune.

\r\n

Asemenea şi vorbele duhovnicului sunt drepte, căci el se roagă pentru fiii săi duhovniceşti, iar Dumnezeu îi dă gîndul ce-l bun să vadă ce e mai bun pentru aceştia.

\r\n

Cel ce-şi mărturiseşte duhovnicului tot şarpele păcatului, îşi arată marea încredere ce-o are pentru dînsul. Iar cel care-l ascunde, rătăceşte încă pe cărările pierzării.

\r\n

De mare folos însă sunt şi rugăciunile fiilor duhovniceşti pentru părintele lor. Arată lui Dumnezeu, în gînd şi cu sinceritate, credinţa şi dragostea ta către părintele duhovnicesc, căci atunci şi Domnul, asigurîndu-l printr-o tainică inspiraţie de sentimentele tale către dînsul, îl va îndemna să se unească şi să se împrietenească cu tine.

\r\n

Se spune într-o istorioară că un tânăr i-a cerut duhovnicului său să-l lase să meargă să înoate în mare. Duhovnicul i-a interzis să facă acest lucru, căci a simţit că nu-i va fi de folos, însă tînărul neascultând a început să înoate în mare şi şi-a pierdut viaţa.

\r\n

Un bun fiu duhovnicesc ascultă sfaturile pline de lumina înţelepciunii pe care Bunul Dumnezeu le transmite prin duhovnic şi se leapădă de propria voinţă, îmbrăcînd haina smereniei şi păşind pe drumul anevois al mîntuirii. Un astfel de sfat ne dă şi Ioan Scărarul prin cuvintele: „Dezbracă-te de voinţa ta ca şi de o haină a ruşinii şi astfel, gol ca aceasta, intră în arena luptelor duhovniceşti.“

\r\n

Acelaşi Ioan Scărarul ne mai sfătuieşe că „După ce am intrat însă în stadionul pietăţii şi ascultării, să nu mai judecăm în nicio privinţă pe bunul nostru povăţuitor, chiar de am vedea la el, ca la un om, oarecare mici greşeli. Dacă însă îl judecăm, nu ne vom alege cu niciun folos de pe urma ascultării noastre.“

\r\n

Duhovnicul este părintele spiritual al fiilor săi. Cu cîtă dragoste îşi sfătuieşte şi ajută fiii fiecare duhovnic, însă la rîndul lor şi aceştia trebuie să facă ascultare pentru a se bucura de roadele bune ale acesteia. Iar după ce au dobîndit roadele ascultării să nu şi le însuşească, căci atunci mîndria a biruit smerita cugetare şi ascultarea nu a avut niciun folos. De tot ceea ce a dobîndit în viaţă să mulţumească Lui Dumnezeu şi duhovnicului, părintelui spiritual ce l-a povăţuit.

\r\n

Ascultătorul chibzuit chiar de ar învia morţii, chiar de ar dobîndi darul lacrimilor, chiar de s-ar izbăvi de războiul patimilor, cugetă pururea că acestea toate le-au săvîrşit rugăciunile părintelui său duhovnicesc şi astfel rămîne străin de orice mîndrie. Căci cum se va mai mîndri pe sine cînd recunoaşte că a făcut aceasta prin ajutorul altuia, iar nu cu sîrguinţa sa.

\r\n

Omul smerit, chiar dacă are dreptatea de partea lui nu se războieşte cu aproapele pentru a demonstra acest lucru ştiind că Bunul Dumnezeu îi va descoperi acestuia adevărul, ci în iubirea ce o are pentru semenii săi îi lasă acestuia bucuria măruntă a susţinerii unui punct de vedere, căci Cel care într-o discuţie voieşte şi doreşte să biruiască punctul său de vedere, chiar de susţine un adevăr, să ştie că suferă de boala diavolului, mîndria.

\r\n

Indiferent de bunătatea sufletului, de milostenia aratată aproapelui, dacă omul nu este smerit, nu face altceva decît să otrăvească roadele bunătăţii cu mîndria, lauda deşartă. Căci deşi sufletul lor este un pămînt bun, aducător de roade şi gras, nefiind însă udat cu apa umilirii, nu va produce decît spini…

\r\n

Sfinţii ne-au dezvelit taina grăuntelui de muştar: cît asculţi tu de Dumnezeu, atît ascultă şi Dumnezeu de tine. Cine ascultă de Dumnezeu, de acela ascultă şi munţii şi fiarele şi toată natura.

\r\n

Protopărinţii noştri Adam şi Eva au primit o singură poruncă de la Dumnezeu: „A dat apoi Domnul Dumnezeu poruncă şi a zis: Din toţi pomii din rai poţi să mănînci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el vei muri negreşit.“ şi au călcat-o. Primul păcat al omenirii s-a făcut datorită neascultării, acest păcat a adus după sine păcatul mîndriei: „Atunci şarpele a zis către femeie: Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mînca din el vi se vor deschide ochii voştri şi veţi fi ca Dumnezeu cunoscînd binele şi răul.“ (Facere, c. 2, v. 16-17).

\r\n

Observăm că neascultarea de Dumnezeu le-a sădit primilor oameni dorinţa mîndriei de a deveni asemenea Lui Dumnezeu.

\r\n

Cel care însă s-a dovedit ascultător şi smerit şi ne-a scăpat din moarte este noul Adam, Mîntuitorul Iisus Hristos. El s-a făcut ascultător de Dumnezeu pînă la moarte şi astfel am fost mîntuiţi, salvaţi din ghearele morţii: „Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia mea, ci voia Ta să se facă.“ (Luca 22, v. 42)

\r\n

Sfnta Fecioară Maria acceptă voia lui Dumnezeu, smerită prin cuvintele: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul Tău!“

\r\n

Doar cel care ascultă cuvintele Lui Dumnezeu şi le împlineşte va avea viaţă veşnică: „Fiul meu! Cu cît te vei uita pe tine însuţi, cu atît te vei apropia de Mine. Cînd ai linişte lăuntrică şi nu pofteşti la lucruri pămînteşti, numai atunci te poţi împreuna cu Dumnezeu în sufletul tău. Vreau să te deprinzi a te lepăda cu totul de tine însuţi, pentru ca să te supui voinţei Mele fără împotrivire şi fără cîrtire. Vino după Mine! Eu sunt Calea Adevărul şi Viaţa.“

\r\n

Dumnezeu ne-a dat prin Moise zece porunci pe care să le respectăm, iar Iisus Hristos în Noul Testament ne îndeamnă să trăim după legea iubirii, urmînd poruncile lui Dumnezeu şi iubindu-ne unii pe alţii.

\r\n

A cincea poruncă din decalog ne îndeamnă să ne cinstim şi să ne ascultăm părinţii.

\r\n

Un părinte mult rabdă, multe sacrifică să-şi crescă copilul şi să-i asigure un viitor fericit, iar copilul trebuie să le fie recunoscător şi să-i asculte, căci niciun părinte nu doreşte răul copiilor lui.

\r\n

De asemenea femeia trebuie să fie supusă bărbatului, „Căci Adam a fost plăsmuit mai întîi, apoi Eva. Şi Adam nu a fost înşelat, ci Eva fiind înşelată a călcat porunca… „Nu a fost plăsmuit bărbatul din pricina femeii, ci femeia din pricina bărbatului”(I Cor. 11,9). Aşadar ce înseamnă aceasta? Din multe motive vrea să-l facă pe bărbat celî. Mai întîi să aibă întîietatea din acestea, apoi şi din cele care s-au petrecut deja.

\r\n

Apostolul ce se citeşte la Taina Sfintei Cununii îndeamnă pe femei să fie supuse bărbaţilor lor ca lui Dumnezeu, iar bărbaţilor să le iubească şi să le respecte: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica Lui Hristos.“ (Efeseni, c. 3, v. 21)

\r\n

O pildă de ascultare întîlnim lecturînd în Sfînta Scriptură, Pescuirea minuanată. Sfîntul Apostol Petru (Simon), la îndemnul Mîntuitorului Iisus Hristos porneşte din nou corabia sa şi prinde peşte, după ce toată ziua trudise zadarnic: „Mînă la adînc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi răspunzînd Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar după cuvîntul tău voi arunca mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amîndouă corăbile, încît erau gata să se afunde.“ (Luca, c. 5, v. 4-5) Ascultarea îl va face însă pe Petru pescar de oameni: „Iar Simon Petru, văzînd aceasta, a căzut la genunchii Lui Iisus zicînd: Ieşi de la mine Doamne, căci sunt om păcătos […] Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni.“ (Luca, c. 5, v. 8, 10)

\r\n

Cine ştie să se facă ascultător va dobîndi fericirea veşnică în iubirea Lui Dumnezeu, iar treptele ascultării sunt următoarele: cînd suntem prunci să ascultăm de părinţii noştri trupeşti, apoi de părintele spiritual, duhovnicul pe care Bunul Dumnezeu ne învredniceşte să-l avem, să ne purtăm cu smerenie în familia noastră şi toate să le facem împlinind Cuvîntul Lui Dumnezeu.

\r\n

Pr. Ion Turnea

\r\n

http://www.religieionturnea.elzumina.ro/