AȘTEPTÂND DUHUL… CUM SĂ NE PREGĂTIM DE CINCIZECIME?

mai 26, 2018,
Lăsaţi un comentariu,
Autor: pmarcel,
Categorii: Predici la Duminici și Sărbători

“Iar acum sa indreptam cuvantul nostru catre subiectul ce ne sta inainte. Sfintele Pasti au trecut, Inaltarea Domnului a trecut, iar acum asteptam Sfantul Praznic al Cincizecimii. Au fost Praznice mari si sfinte, iar acum am ajuns la o mare si sfanta perioada de pregustare si pregatire pentru acel Praznic de capatai care incununeaza randuiala ciclica a sfintelor paresimi si a Sfintei Cincizecimi.

Dupa Inaltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Care a desavarsit mantuirea neamului omenesc, dupa ce lumina de suflet mantuitoare a Invierii a stralucit in tot pamantul, iar Sfintii Ucenici s-au desfatat in bucuria de vesnicie arvunitoare si de neinstrainat a Invierii din morti a Invatatorului si Domnului lor, statornicindu-se in cunostinta deplina a marii biruinte pe care Hristos Dumnezeu a castigat-o asupra raului de obste si asupra mortii, si in care ei au fost chemati sa se impartaseasca (cf. Ioan 16:33; I Ioan 2: 14; 5: 4), Sfintii Apostoli, dupa cum le poruncise Mantuitorul,

asteptau in Ierusalim pogorarea Sfantului Duh (cf. Luca 24. 49; Fapte 1: 4-5).

Aceasta a fost de trebuinta pentru ca ei sa fie unsi si intariti intru lucrarea propovaduirii in lume a dumnezeiestii Evanghelii. Aici le-a deschis inainte-le o mare si slavita cale, una plina de mari greutati. Desigur ca puterea omeneasca nu ne-ar ingadui prea mult ca sa putem pasi pe aceasta cale, daramite sa urmam aceasta cale imparateasca catre sfarsitul cel biruitor. Dar Duhul Sfant, care S-a pogorat peste Biserica Fiului lui Dumnezeu, ii va face vrednici de aceasta sarcina si-i va calauzi prin aceeasi minune prin care ei au intrat in istorie. Si anume: El ii va face biruitori ai lumii, pe ei, care n-aveau nici sabie, nici pavaza, nici legiuni, nici vase de razboi, nici arme de atac; El ii va arata ca pe niste mareti vulturi inaripati zburand deasupra colturilor lumii, pe ei, care nu aveau carute rapide, nici vase inaripate, nici drumuri, nici porturi; El le va hotari ingeri care vor izgoni cetele printului acestei lumi; pe ei, care au ramas muritori, pe care i-a imbracat in slabiciunea carnii, El i-a aratat lumii ca pe cei mai bogati dintre oameni, care au castigat toata lumea pentru Hristos, pe ei, care au ramas saraci de toate bogatiile pamantesti, pribegi fara casa pe caile acestei lumi, El i-a dovedit ca niste oameni intelepti, care n-au luat nimic din filozofia greceasca, nici din intelepciunea acestui veac, dar care, cu toate acestea, in mrejele lor de pescari au prins intreaga lume, inecand toata stricaciunea paganatatii in cunostinta de Dumnezeu si in marele adanc al dumnezeiestii intelepciuni. Nu este aceasta o minune a minunilor?

Si asa, dupa Inaltarea Domnului, Sfintii Apostoli au stat intru asteptarea venirii Duhului Sfant, pe Care inca nu-L cunosteau, din Care nu gustasera si pe Care nu L-au experiat, caci Sfantul Duh nu Se pogorase inca peste Biserica. Iar ei nu doar au asteptat acest mare dar pe care urmau sa-l primeasca, ci, dupa zisa Scripturii:

Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune si in cerere (Fapte 1:14).

Iubite frate, dupa ce deunazi am praznuit Inaltarea Domnului, dupa Invierea lui Hristos, acum ca drumul nevointei s-a deschis si pentru tine, trebuie sa starui mai departe in rugaciune in asteptarea acelei mari si pline de incununare sarbatoare a Cincizecimii.

Desigur ca, de la acea prima Cincizecime din vremea Sfintilor Apostoli, Sfantul Duh a fost si va fi pentru totdeauna si cu putere in Biserica, iar harul Sau, fara a se micsora vreodata, savarseste toate Tainele in tot timpul anului. Dar cunoaste ca de Praznicul Sfintei Cincizecimi, cand Sfanta Biserica praznuieste biruitoare varsarea Duhului Sfant peste Biserica, aceasta nu este numai o aducere aminte a unui eveniment trecut – in ciuda faptului ca acest eveniment deosebit a fost la vremea lui de o mare insemnatate atat pentru trecut, cat si pentru prezent si viitor (toate sarbatorile si Tainele savarsite in Biserica au semnificatie pentru viitor), ci aceasta este si o deosebita si preaimbelsugata varsare a Duhului Sfant in Biserica, cand harul Sau ii pecetluieste cu mare putere pe cei ce in acea zi vin cu rugaciune in biserici si, plecandu-si inimile si genunchii, se roaga sa primeasca pe Sfantul Duh in sufletele lor si binecuvantare peste vietile lor.

Sfintii Apostoli, asa cum am zis, staruiau in rugaciune si in cerere, asteptand pogorarea Sfantului Duh. Asa si tu, urmand pilda lor, roaga-te de mai-nainte, si cu rugaciune infocata gateste-te in asa fel ca harul Sfantului Duh nu numai sa te atinga ci si sa vina si sa ramana neincetat in inima ta. Nu cugeta ca rastimpul dintre Inaltare si Cincizecime este un fel de distanta goala. Nu, acest timp ne este dat cu un scop – acela sa ne putem pregati pentru a primi un mare har si o mare taina. Mai mult, in Scriptura nu se spune ca, asteptand pogorarea Sfantului Duh, Apostolii staruiau in rugaciune si post, asa cum faceau in alte ocazii (cf. Fapte 13:3; 14: 23; I Cor. 7:5; II Cor.6:5, 11:27). Zice doar ca ei au staruit in rugaciune si cereri, si ca asteptarea lor pentru acest mare dar (cf. Fapte 11:20) nu era insotita de osteneli si greutati; in acest moment nevointa lor era doar duhovniceasca. Pogorarea Sfantului Duh a fost inceputul unui Nou Veac, pregustarea fericitei vieti din Rai, unde vor fi rasplatiti pentru nevointele ascetice, dar nu si nevointe; va fi o vreme de odihna si pace, nu truda si razboaie… Iar acum, de la tine nu se cer post sau metanii, ci numai asteptare bucuroasa a harului si o staruinta in rugaciune. Ia aminte sa nu fii in negrija in aceasta privinta. Ca si Sfintii Ucenici ai lui Hristos in vremurile cele vechi, si tu, de asemenea, care esti ucenic al lui Hristos, ramai in Biserica, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu (Luca 24:53).

Si asa, dupa Inaltarea in trup si pana la Cincizecime, Sfintii Apostoli au asteptat venirea Sfantului Duh. Din pricina ca Duhul Sfant inca nu se pogorase, Biserica nu primise inca acel nepretuit, neasemuit Dar. Trupul Bisericii era, cum s-ar zice, fara suflet, neinsufletit. Duhul Sfant inca nu venise sa dea viata si sa insufleteasca Biserica lui Hristos, inima Bisericii nu incepuse sa bata^[1].

O, Duhule al lui Dumnezeu, vino si Te salasluieste in inima Bisericii Fiului lui Dumnezeu! O, Duhule Sfinte, vino si in bisericile noastre cele pamantesti si in inimile noastre! Da, frate, Duhul Sfant va veni in bisericile lui Dumnezeu. Ai grija sa te invrednicesti ca El sa vina si in trupul si in sufletul tau. Stii ca Biserica este acolo unde este si Duhul; fara Duhul Sfant nu poate fi nici o Biserica. Din aceasta pricina, adunarile eretice nu pot fi numite Biserici, chiar daca formele lor exterioare sunt asemanatoare celor ale Bisericii. Sa stii ca acesta este doar un cadavru fara viata.Duhul Sfant salasluieste acolo unde este credinta dreapta si o puternica adeverire in virtute si adevar [a acesteia]. Despre o astfel de Biserica marturiseste Domnul ca de Mireasa Sa, adresandu-I-se profetic: Toata esti frumoasa, draga mea, si fara nici o pata (Cantarea Cantarilor 4:7).

Frate al meu, tie iti zic: si tu esti biserica a lui Dumnezeu, dupa cuvintele dumnezeiescului Pavel: …trupul vostru este templu [biserica] al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si voi nu sunteti ai vostri (I Cor. 6: 19). Cum s-ar spune, tu nu-ti mai apartii, ci esti al lui Dumnezeu; esti al Domnului Iisus Hristos, Care te-a mantuit cu mare pret (I Cor. 4: 20), scumpul Lui Sange, prin care te-a rascumparat pentru Sine (cf. Fapte 20: 28). Pentru aceasta esti biserica a lui Dumnezeu. Duhul Sfant locuieste intru tine cand ai credinta ortodoxa si cand modul tau de viata e pe potriva acestei credinte.

Cand credinta ta a fost slabita sau ai pacatuit intr-un fel sau altul, nu te intrista! Sau, mai degraba: da, intristeaza-te, dar nu deznadajdui, caci Dumnezeu iti vede slabiciunea: Carnea este neputincioasa, asa ti-a zis, in bunavointa Sa, Facatorul tau (Mt. 26: 41). Templele pamantesti sunt supuse stricaciunii si trebuie refacute, si sunt facute din piatra, caramida, marmura, fier – materiale mult mai tari decat trupul tau care, ca urmare a Caderii, transmite slabiciunile si predispozitiile sale fata de boli mai departe chiar sufletului tau celui nemuritor.

Daca iti arati ardoarea, atunci, in ziua Cincizecimii, pe cand te vei ruga, templul tau se va innoi, iar harul Duhului Sfant este puternic a-l face inca o data mai puternic si mai maret. Roaga-te ca niciodata sa nu incetezi a fi templu al lui Dumnezeu, si ca Duhul Sfant nu numai sa nu Se departeze niciodata de la tine, ci sa te si innoiasca, sa te intareasca, sa te sfinteasca si sa te umple cu har“.