Archives Autor: pmarcel

Miraculoasa bisericuță din Vasta, cea din care cresc 17 copaci

Trupurile noastre sunt vase ale Duhului Sfânt – să le acordăm prețuirea cuvenită

Vrednice sunt trupurile noastre de a fi cinstite ca vase sau lăcașuri ale Duhului Sfânt (I Corinteni 6, 15 și 19). Noi știm, însă, și din Scripturi și din propria experiență, că acest trup biologic nu poate răbda focul cereștii iubiri ce ne atrage către Dumnezeul Iubirii fără-de-început.

Meșteșugiri viclene și personalităţi problematice

Cu puțin înainte de anul 1992 a circulat zvonul că va începe un mare război, în care va fi amestecată și Grecia, pentru că atunci au căzut două pascalii împreună, așa cum profețise Sfântul Cosma Etolianul. Într-adevăr atunci au coincis din punct de vedere calendaristic două mari sărbători, Sfintele Paști și Buna-Vestire, iar aceasta a fost considerată de către unii erminia profeției Sfântului. Zvonul se răspândea împreună și cu alte amănunte… În Sfântul Munte unii monahi și mireni transmiteau zvonul […]

PROOROCUL IONA ȘI NOI. Cine l-ar mai asculta?

Credinta in Domnul nu s-a aprins oarecand in cetatea Ninive in urma unei bune-vestiri de bucurie, precum cea pe care o aduceau Apostolii si Mironositele-Femei. “Stirea” pe care Iona le-a adus-o asirienilor era intr-atat de crunta si de deznadajduitoare, incat a rascolit pe toti locuitoriidin cetate, de la cei mai mari pana la cei mai mici. Nu ni se spune daca nu cumva asirienii îl vor fi intrebat pe cel care le aducea vestea cea rea, precum cei ce s-au strapuns la inima in ziua […]

NAȘTEREA MAICII LUI DUMNEZEU ȘI A NOASTRĂ

„Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare, bucurie a rasarit la toata lumea”. Asa incepe troparul sarbatorii de astazi, in seara aceasta si duminica. Si in adevar, frati crestini, nici o nastere din cate cunoaste istoria lumii n-a adus omenirii intregi atata bucurie, cata bucurie a adus in lume nasterea Sfintei Fecioare Maria. De la nasterea ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea intreaga si de atunci incepe a se scrie o noua istorie in lume, istoria mantuirii neamului omenesc sau, cum spune sfantul […]

”Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?”

În aceste cuvinte putine si simple, dar pline de înteles adânc, Mântuitorul ne aduce aminte de pretul si valoarea fără seamăn a sufletului nostru. Ce este oare sufletul omenesc si de ce este el asa de scump înaintea lui Dumnezeu, încât nimic din lumea aceasta nu-i vrednic de el?

Cum să putem ierta uşor?

Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie încet de despătimire, care au început să iasă cu încetul din această lume. Care sunt pricinile pentru care urâm un om, pentru care ne supărăm pe el? Are mai mulți bani? Ne-a păcălit într-o afacere? A mers în locul nos­tru într-o călătorie care se oferea de la lo­cul de muncă şi aşa mai departe.

De ce vor să ne despartă de preoţii lui Hristos? (un articol de exceție)

Pentru că adevărul nu ne mai interesează, ci doar ştirile şi senzaţiile de moment, lumea noastră este cum este, şi lucrurile sunt abia la început. De unde a început căderea? Din momentul în care omul a renunţat să-şi mai caute duhovnicul, aflându-şi hrana pentru suflet în fel de fel de lucruri şi senzaţii, în teorii sau false proprietăţi intelectuale – şi nu în Dumnezeu.

Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose

În Colose din Frigia, aproape de Ierapole, era o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, deasupra izvorului cu apă făcătoare de minuni, din care bolnavii primeau multe tămăduiri, mai multe decât din scăldătoarea Siloamului, pentru că acolo, o dată pe an, se pogora îngerul Domnului şi tulbura apa, iar aici, totdeauna era darul Începătorului de cete îngereşti.

Lacrimile Sfântului Arhanghel Mihail și minunea vindecării unei fetițe surdo-mute

Era luni, într-o dimineață de iarnă. În biserica Sfinților Arhangheli se săvârșise Sfânta Liturghie. O tânără doamnă, ținând de mână o fetiță, s-a înfățișat cu multă evlavie să ia anaforă. Sărutând mâna preotului, i-a spus aceluia în taină: ‒ Părinte, aș vrea să vă vorbesc puțin, se poate?

Protoiereul mitrofor Serghei Railean petrecut spre veșnicile locașuri

Protoiereul mitrofor Serghei Railean, parohul de onoare al parohiei cu hramul Sf. Apostol Andrei din mun. Chișinău a fost petrecut spre veșnicile lăcașuri luni 18 septembrie 2017.

Conferința „SĂ NU NE RAZBUNAȚI” – Monahul MOISE

„Planificarea familială” – o ecuație fără Dumnezeu

Trebuie să avem încredere absolută în Purtarea de grijă dumnezeiască şi, ca să zic aşa, să nu planificăm copiii, fiindcă pe copii îi dă Dumnezeu, şi numai El ştie câţi copii să dea – El, şi nimeni altcineva. 

Trebuie să facem binele în clipa de față și să nu îl lăsăm pentru mai târziu. După moarte nu există îndreptare.

Din Pateric  Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen: „Avva, erau doi oameni, unul mo­nah şi unul mirean. Monahul s-a gândit de cu seară ca dimineaţa să lepede schima, iar mireanul s-a gândit să devină monah. Au murit, însă, amândoi în noaptea aceea şi nu au apucat să-şi plinească gândul. Ce li se va socoti lor, oare?” Şi a zis bătrânul: „Călugărul a murit călugăr şi mireanul a murit mirean. Deci s-au dus întru cele în care au fost aflaţi”.

In memoriam – părintele Sofian Boghiu

Fericitul Seraphim Rose: CUM SĂ CITIM PE SFINȚII PĂRINȚI?

“Trebuie să avem în vedere faptul că adevăratul scop al citirii Sfinţilor Părinţi nu este acela de a ne da un fel de “desfătare spirituală” sau să ne îndreptăţească în vreun fel, sau să ne confere o cunoaştere superioară, sau să ne transpună într-o stare “contemplativă”, ci doar pentru a ne ajuta pe calea practicării virtuţilor“.

SFATURILE „SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR”- VALERIU GAFENCU CĂTRE SURORILE SALE DESPRE CUMINȚENIE, NATURALEȚE, SIMPLITATE

11 octombrie 1945 Scumpă mamă, Mult iubitele mele surioare, dragii mei, Mă găsesc într-o stare de continuă bucurie sufletească. Mi s-au revărsat în suflet valuri de iubire. Numai cine a trăit astfel de momente le poate înţelege.

1.400 ani de expansiune islamică și secretul Evului Mediu Întunecat (subtitrat)

Sângele Maicii Domnului

O întâmplare adevărată Seceta din anul acela era înfricoşătoare. Pământul se crăpase de căldură. Izvoarele secaseră. Fântânile erau uscate. Râurile secaseră. Frunzele copacilor se îngălbeniseră ca arse de foc. Iarba şi semănăturile de pe ogoare se uscaseră din rădăcină. Nu se mai pomenise vreodată o astfel de secetă în ţinutul Zabaical.

Ce semeni, aia culegi

Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de ţarină. Un sătean necredincios îşi bătea boii – şi zbiera tot felul de înjurături. Preotul îi zise: – „De ce te osândeşti la pedeapsa veşnică?” Omul necredincios îi răspunse: