Archives Autor: pmarcel

Idol frumos şi sănătos…

\r\n   „Toţi vor să ajungă în Rai, dar nimeni nu vrea să moară“, spune o vorbă înţeleaptă. Şi parcă în nici un domeniu nu este mai vizibil adevărul acestei cugetări precum este în moda cu alimentaţia sănătoasă şi sportul.  \r\n La început, oamenii mâncau ce dădea Dumnezeu şi era bine. Apoi au început să planteze şi să se hrănească din roadele pământului la timpul potrivit sau să crească animale şi să le sacrifice. Trocul şi vânzarea de produse se […]

Despre moartea năprasnică

\r\n\r\nÎn societatea de azi, caracterizată de evoluția necontrolată a științei și tehnologiei, de decăderea civilizației și de criza valorilor, oamenii evită să pronunțe cuvântul «moarte», iar tot ce le amintește de ea este respins și alungat cu orice preț. Pentru omul contemporan, moartea este ceva negativ, o pierdere. Auzim deseori zicându-se «l-am pierdut», în cazul unei persoane care tocmai a trecut la Domnul. Întrucât și-a pierdut dreapta cunoștință despre moarte, omul încearcă s-o ignore, trăind astfel încorsetat în limitele unei […]

Cum să ne păzim mintea de răspândire și de curiozitate

După cum se cuvine să ne ferim mintea de neștiință, la fel este de trebuință  să ne păzim  și de răspândirea în multe lucruri, care este opusul neștiinței. Pentru că, dacă ne umplem mintea cu multe gânduri zadarnice și  dezordonate și vătămătoare, o facem neputincioasă și de aceea nu va putea să înțeleagă ce anume se potrivește pentru adevărata omorâre a patimilor și pentru desăvârșire. De aceea, trebuie să fii ca unul cu desăvârșire mort față de orice cercetare a […]

ÎNTÂMPLĂRI CUTREMURĂTOARE CU PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL

Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este […]

Destinația omului

Destinația omului a reprezentat dintotdeauna un subiect actual, care trebuie să ne preocupe pe fiecare din noi. Deși, ca și copii credincioși ai Bisericii, ar trebui să cunoaștem acest subiect în toate dimensiunile și în toată profunzimea sa (de vreme ce Biserica ne învață în multe feluri și chipuri cele despre Dumnezeu, despre om, despre originea și scopul final al omului), totuși mă tem că mulți dintre noi am rămas la stadiul de catehumeni.

DESPRE CINSTIREA ICOANELOR – Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Icoana îl ajuta pe închinător sa împlinească actul unei transcendente a naturii. Icoana nu identifica planul naturii cu planul divin, ci le deosebește cu desăvârșire. Închinătorul icoanei se refera întotdeauna la o realitate de dincolo de icoana. Idolul, pe de alta parte, e o reprezentare confecționată a forțelor imanente ale naturii; concluzia religioasa a concepției panteiste, căreia Spinoza i-a dat expresia cea mai pregnanta in formula: Deus sive natura.

CINSTIREA SFINTELOR ICOANE

Icoana şi Evanghelia sunt în strânsă legătură, se sprijină şi se clarifică reciproc, colaborând la răspândirea învăţăturii creştine. Icoana este o “Evanghelie în culori”, precum. Evanghelia este o “icoană verbală” a lui Hristos. \r\n După ce în  anul 40 d. H. în Scytia-Minor, mai precis în Dobrogea, poposeşte Sfântul Apostol Andrei, străbunii noştri încreştinaţi de acest apostol trimis de Hristos au aşezat icoanele în casele lor, la loc de mare cinste, pe peretele de răsărit, împodobindu-le cu ştergare româneşti, cu […]

Duminica a IV-a după Rusalii

Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi […]

Să ne temem de vrăji?

Adeseori i-am auzit pe unii credincioși invocând influența malefică a vrăjilor și descântecelor, punând pe seama acestora toate neajunsurile vieții lor, inclusiv anumite probleme medicale, sentimentale ori sociale. Lăsând la o parte mulțimea impresionată a tradițiilor populare românești, precum și terminologia extrem de bogată legată de farmece, vrăji, făcături, boscoane, este bine să apelăm la învățătura Sfinților Părinți spre a ne lămuri în chip deosebit asupra unor întrebări ce se cer elucidate: există vrăji? Să ne temem de farmece? De […]

DESPRE FORMALISMUL NOSTRU PREFĂCĂTOR…

În viața noastră Dumnezeu face multe pogorăminte și aceasta necătând că avem înclinații păcătoase și majoritatea dintre noi suntem doar fățarnici prefăcători, formaliști pseudo-evlavioși. Și atunci stau și mă întreb: cu ce suflet mă voi înfățișa înaintea lui Dumnezeu și ce pogorământ poate să facă Dumnezeu pentru mine? Hristos S-a înălțat la cer cu haină înroșită de necredința noastră, cu suferința din dragoste pentru omul căzut…

Până când ne ajută Dumnezeu?

Până la ce punct ne ajută Dumnezeu în nevoinţa duhovnicească? Până în punctul în care şi noi Îl ajutăm pe Dum­nezeu ca să ne ajute. \r\n Când cerem ceva de la Dumnezeu şi mult timp nu ajută, să ştiţi că există mândrie. Dacă avem patimi, de pildă, lăcomia pântecului, vorba deşar­tă, mânie, invidie etc. şi în paralel avem şi mândrie. Dum­nezeu nu ajută, pentru că împiedicăm harul dumneze­iesc.

Cei cărora le faceţi bine vă amărăsc?

Dumnezeul-om Iisus Hristos le-a făcut tot binele oamenilor, şi îndeosebi compatrioţilor lui, iudeii, prin binefaceri multe şi felurite. \r\n Însă a primit ca răsplată de la ei dureri, scuipări, chinuri, biciuiri, nesocotire; a primit pe cap o cunună împletită cu spini, a fost adăpat cu oţet şi fiere şi la urmă a fost osândit la moarte pe cruce, cea mai ruşinoasă moarte din vremea aceea.

Ce este Biserica?

\r\n\r\nCine se mai întreabă, se mai sinchiseşte astăzi de câte firi are Mântuitorul şi de felul în care sunt ele unite? Şi totuşi la Calcedon, în 451, vreo 630 de Părinţi s-au străduit să lumineze răspunsul la această întrebare, pentru ca să nu se cadă în erezie.\r\n\r\n„Ce contează atât de mult câte voinţe sau câte energii erau în Hristos, doar tot de Hristos vorbim?“ În 680-681, timp de aproape un an, la Constantinopol, întruniţi în al VI-lea Sinod Ecumenic, 164 […]

Legătura dintre viață și rugăciune

 Foarte adesea, viața noastră se arată a fi o mărturie contra rugăciunii pe care noi o facem și doar dacă vom ajunge la armonia dintre  rugăciune și modul de a trăi aceasta va dobândi puterea, strălucirea și eficacitatea pe care le dorim. \r\n Foarte adesea ne adresăm Domnului nădăjduind că El va face ceea ce noi ar trebui să facem în numele Său și în slujba Sa.

Rugăciunea minții curățește gândul

Gândurile cele rele nu pot fi înlăturate decât prin gânduri bune, şi de aceea părinţii cei duhovniceşti au rânduit o rugăciune scurtă care se repetă mereu în minte, este vorba de rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“, rugăciune care nu are un regim anume, ci se poate face oriunde şi oricând, în orice ar ii cineva, chiar şi culcat în pat şi mai ales noaptea, când te trezeşti din somn, poţi să-ţi alegi poziţia cea […]

Mustrările de conștiință nu ne deschid porțile Raiului

Când ne gândim la pocăinţă, vedem mereu imaginea obscură sau cenuşie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat şi de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinţei, mai bine zis trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăinţa trebuie să crească în bucurie şi lucrare.

Viaţa Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug”. \r\n (Ps. 31, 1-2) \r\n Unul dintre aceşti fericiţi, a fost măritul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), pe care poporul l-a numit şi „cinstit”, bun, mare şi sfânt. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi; „mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a […]

ACATISTUL Binecredinciosului Voievod al Moldovei Ştefan cel Mare şi Sfânt (2/15 iulie)

SECTA „MARTORII LUI IEHOVA” (ISTORIA APARIŢIEI „PROOROCIILE” LOR)

 „Martorii lui Iehova” (Jehovah Witnesses) – această denumire organizaţia a primit-o în 1931. Această organizaţie religioasă, ostilă Creştinismului, a fost înfiinţată la sfârşitul secolului XIX şi s-a răspândit larg în anii 1930 în America, dispunând de la început de surse materiale colosale. \r\n „Martorii lui Iehova” este relativ o sectă tânără.

SECTA „MARTORII LUI IEHOVA” INTRODUCERE

Tuturor le sunt cunoscuţi predicatorii, care se apropie de trecători cu întrebările „Dumneavoastră, cunoaşteţi numele lui Dumnezeu?”, „După părerea Dumneavoastră, nenorocirile din prezent se vor sfârşi sau nu?”. Ei  merg pe la casele oamenilor şi propun revistele „Treziţi-vă!” („Пробудитесь!”) şi „Turnul de veghe” („Сторожевая башня”). \r\n Numele acestor misionari este – „Martorii lui Iehova” – sectă, înfiinţată în secolul XIX în America şi care în prezent şi-a extins deja pânzele în întreaga lume, având centrul în New-York.