“Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului: iata, împaratul tau vine la tine drept si însusi mântuitor, blând si calare pe asin si pe mânz tânar” (Zah. 9, 9). Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a […]
“Acum prăznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos: intrarea Lui sărbătorească în Ierusalim. În zilele acelea, cetatea era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Proroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să îl […]
Nici Craciunul, nici Pastele, nici Boboteaza, nici Schimbarea la Fata nu sunt numite Buna-Vestire. Si iata ca Praznicul de astazi se numeste Buna-Vestire. De ce?
Din cer de aur rumen Arhanghelul coboară, Spre Nazaret se-ndreaptă, zorit spre o Fecioară Logodnica lui Iosif, din neamul lui David, Şi numele Fecioarei – Maria; se deschid, Tăiate de bătaia aripei de zăpadă Vederi, cum numai îngeri smeriţi au fost să vadă.
Viaţa plouă peste noi cu har dumnezeiesc. Viaţa este ea însăşi rod al harului dumnezeiesc. Fără har viaţa nu există. Fără har este nimicul şi atât. Nici măcar acesta. Este Dumnezeu şi atât. El însă, a revărsat din Sine în afara Sa, harul Vieţii Sale, care a rodit într-o uimitoare minune.
L-am văzut pe unul păcătuind pe faţă şi pocăindu-se în ascuns. Iar pe cel pe care l-am osândit ca curvar l-am aflat socotit la Dumnezeu neprihănit, pentru că Îl îmblânzise cu adevărat prin întoarcerea sa. Prieteni, la ieşirea sufletului, nu vom fi învinuiţi că nu am făcut minuni, că nu am teologhisit, că nu am fost văzători cu duhul, ci vom da negereşit socoteală lui Dumnezeu că NU AM PLÂNS. Sfântul IOAN SCĂRARUL (570-606) în ALEXIS TORRANCE, “Pocăinţa în Antichitatea […]
„Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi judecăţile Mele nu sunt ca judecăţile voastre, că pe cât este de departe cerul de pământ, tot atât de departe sunt judecăţile Mele de judecăţile voastre şi gândurile Mele de gândurile voastre.” (Isaia 55,8-9) Pietrele pe care le aruncă alții în tine, strânge-le cu dragoste, pot deveni oricând temelia unei cetăți frumoase.
“Pilda pocăinţei Sfintei Maria Egipteanca este atât de cuprinzatoare si de pilduitoare, încât Sfânta Biserică vrea în mod deosebit sa o întipărească in inimile noastre. (…) S-ar parea ca sunt destule imbolduri pentru a ne opri luarea-aminte asupra întoarcerii ei la Dumnezeu şi a trage învăţătură din ea. Să ascultăm, deci, această lectie.
În sâmbăta din săptămâna a cincea a Postului Mare, la utrenie, se prăznuieşte Imnul Acatist al Presfintei Stăpânei noastre, Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria. Acest imn este de fapt modelul tuturor acatisetelor pe care le avem noi astăzi. Această sărbătoare a fost rânduită în Biserică întru aducerea aminte de grabnicul ajutor pe care ni-l oferă Maica Domnului atunci când îi cerem ajutorul. Originile ei merg până departe, în veacul al VII-lea, când patriarhul Serghie al Constantinopolului a fost […]
Depinde: dacă săruţi lemn sau plastic, da, e de post. Dacă săruţi gura celuilalt, nu cred că e amară şi nici acră. De obicei, de cele mai multe ori, e de frupt, e de dulce. Pe mine chiar mă şochează.
Părinte, ce înseamnă “Rai bun”? -Adică să mergi cu bine în Rai. -Dar oare nu se poate înţelege: “Să mergi în Raiul cel bun”?
Părinte, ce ne sfătuiţi să facem atunci când avem în faţă o carte de rugăciuni, iar gândurile ne zboară la cele lumeşti? Eu sunt pentru rugăciunea din inimă.
“Fericit este cel ce are faţă de Dumnezeu un dor asemănător celui pe care-l are îndrăgostitul nebun faţă de iubita lui. Fericit este cel ce s-a făcut atât de râvnitor în virtuţi, pe cât sunt de atenţi în râvna lor soţii faţă de soţiile lor.
Odată l-am întrebat pe un copil de 16 ani: – Copile, Îl iubești pe Dumnezeu? – Îl iubesc mult, Părinte, mi-a răspuns el spontan. – Te rogi Lui regulat? – Nu!, mi-a răspuns el cu sinceritate.