Archives Autor: pmarcel

Călătorul bogat

Într-un sătuc retras şi cu parfum balcanic a sosit într-o vară, la odihnă, un tainic călător. Era un om foarte bogat. Călătorea singur, era foarte obosit şi dorea să găsească grabnic un loc unde să poposească, pentru a se odihni. Dorinţa lui era să facă fericiţi pe acei oameni care i-ar fi oferit un adăpost plăcut şi liniştit. Bogăţiile fiindu-i nemăsurate, voia să ofere gazdelor primitoare un dar la care acestea nici nu visaseră vreodată.

Limba – fiară neîmblânzită

„Orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească!” (Iac. 3, 7-8) \r\n Înspăimântător! Sfântul apostol numeşte limba fiară nedomolită, neîmblânzită! Ceea ce înseamnă că această fiară poate uşor – cât de uşor ne este să deschidem gura ca să vorbim – să ne devoreze sufletul! \r\n Prorocul David, deoarece nu-şi putea îmblânzi singur această fiară, L-a rugat pe Domnul […]

Iadul poate fi rezumat în două vorbe: prea târziu!

Ceea ce evocăm acum e de foarte mare importanţă, deoarece influenţează atitudinea noastră în faţa morţii. Moartea ne lansează o provocare: să creştem la deplina noastră măsură, călăuziţi de o aspiraţie statornică, străduindu-ne necontenit a fi tot ceea ce putem fi, fără vreo nădejde că vom fi mai buni cândva, mai târziu, dacă nu ne îngrijim chiar azi să fim cum trebuie. Dostoievski, în Fraţii Karamazov, spune că iadul poate fi rezumat în două vorbe: prea târziu! Numai amintirea morţii poate să ne motiveze […]

Cum să-i pedepseşti pe vrăjmaşi?

Vrei să fii copil adevărat al lui Dumnezeu? Dacă da, trebuie să semeni cu El, Şi nimic nu te face să semeni mai mult cu Dumnezeu decât dacă îi ierţi pe cei care te nedreptăţesc, dacă faci bine celor care îţi fac rău, dacă îi lauzi pe cei care te vorbesc de rău, dacă eşti blând cu cei care te batjocoresc. Dar chiar dacă vrei să pedepseşti pe cineva care ţi-a făcut rău, nu-i răspunde cu rău, fă-i bine şi l-ai […]

Despre memoria timpurie şi cum ne afectează ea de-a lungul vieţii

Multora dintre noi li s-a spus la un moment dat că e ceva normal pentru copii să nu îşi amintească mai nimic din ceea ce li se întâmplă până în jurul vârstei de 2 ani. Experienţele emoţionale dureroase din copilăria timpurie nu vor avea, deci, nici un efect pe termen lung. Aceste cuvinte ar fi cumva liniştitoare, dacă nu ar sugera şi faptul că micuţii noştri nu îşi vor aminti nici dragostea pe care le-o oferim … aşa că nici […]

Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru

Ortodoxia afirmă că viața este un dar, oferit în mod liber de Dumnezeul iubirii. De aceea, viața umană trebuie întâmpinată cu bucurie şi mulțumire. Ea trebuie prețuită, conservată şi protejată ca expresia cea mai sublimă a activității creatoare a lui Dumnezeu, Care ne‐a adus „de la neființă la ființă” nu doar pentru o existență biologică. El ne‐a ales pentru Viață, a cărei finalitate este participarea la slava veşnică a lui Hristos Cel Înviat, „la moştenirea sfinților, întru lumină” (Col. 1, 12; Efes. 1, 18).

Să cedez capriciilor copilului meu?

Nu le permiteţi îndărătniciri şi alintări copiilor voştri, fie ei cât de mici. Aceasta nu înseamnă desigur, că trebuie să limitaţi la maxim libertatea lor de voinţă. Copilul poate să ceară ceva bun şi folositor, ceva de care are într-adevăr nevoie, ceva pe care îl merită. Atunci voi trebuie cu toată bunăvoinţa să le îndepliniţi cererea. Dacă, spre exemplu, la ora potrivită copilul cere de mâncare, deoarece îi este foame, nu trebuie să îi refuzaţi acest lucru. Dacă ați face-o, v-ați […]

De ce par a fi atât de puţine minuni astăzi?

“De ce par a fi atât de puţine minuni astăzi? Pentru că noi de-abia dacă mai ştim ce este durerea inimii”, credea Părintele Serafim, într-un bileţel scris de mână, rătăcit şi descoperit la mulţi ani după moartea sa, Părintele Serafim cristaliza în doar câteva cuvinte esenţa acestui mare ade­văr pentru vremurile noastre: \r\n „Durerea inimii este condiţia creşterii duhovniceşti şi a arătării puterii lui Dumnezeu.

Orarul slujbelor DUMNEZEIEŞTI OCTOMBRIE — 2013

De ce te temi de diavol?

Neputinţa, laşitatea, slăbiciunea şi frica diavolilor faţă de oameni arată că îngăduinţa pe care le-a dat-o Dumnezeu este una strict limitată. Neputinţa lor porneşte din faptul că nu cunosc inima şi mintea noastră, că nu pot pătrunde în gândurile şi trăirile noastre intime. Observaţiile şi presupunerile lor sunt conjuncturale, de circumstanţă şi exterioare şi nu exprimă totdeauna şi exact ceea ce este în sufletul nostru.

Cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul omului

Ce este cuvântul? Cum să înţelegem? Şi aş vrea să leg acest cuvânt, cu ajutorul Domnului, şi de noţiunea de cultură, cultura Duhului, cum am spus. Scriptura ne arată că Dumnezeu, când a făcut pe om – dacă mă iertaţi, mă duc un pas mai îndărăt: când a făcut tot ce-a făcut înaintea omului – printr-un singur cuvânt a înfăptuit: Să fie! Când a fost vorba de om, altfel a făcut Dumnezeu pe om. S-a sfătuit: „Să facem om în […]

Plăcerea şi durerea denaturează conştiinţa morală

Că plăcerea şi durerea sunt rele se vede şi din felul în care strâmbă conştiinţa morală a omului căzut. Într-adevăr, acesta în chip „firesc” preţuieşte lucrurile după plăcerea sau durerea pe care i-o produc; şi judecata sa morală socoteşte plăcerea drept bine, iar durerea, rău. \r\n Omul căzut judecă valoarea lucrurilor nu aşa cum ar trebui, cu o minte în stare să deosebească realităţile inteligibile şi valorile spirituale, ci cu simţirea sa;

Linguriţele şi Sfânta Linguriţă

Există creştini cărora le este frică să se împărtăşească ca nu cumva să ia microbi! Dacă ar fi fost aşa, nu ar mai fi trăit nici un preot, deoarece ei la sfârşit consumă conţinutul Sfântului Potir din care se împărtăşesc mereu sute de credincioşi cu boli diferite. Cu toate acestea, nici un preot nu a păţit niciodată nimic. Trupul şi Sângele Domnului sunt „foc”. \r\n Una din multele întâmplări care dovedesc incontestabil acest adevăr este şi următoarea:

Dumnezeu nu ne vrea morali, ci sfinţi!

Vechiul a fost o pregătire a omului spre a înţelege puţin pe Dumnezeu. Adică cum putem să înţelegem noi pe Dumnezeu? Cum putem, într-adevăr, fiindcă scrie şi Scriptura că mintea omului nu poate să cuprindă pe Dumnezeu, că gândurile lui Dumnezeu sunt mai presus de gândurile omului, precum cerul mai presus de pământ. Şi atuncea i-a dat omului, prin trăirea ascultării, să înţeleagă pe Dumnezeu. I-a dat omului la început, să zicem, un cod etic prin Moisi, prin cele Zece […]

Trebuie să luptăm pentru apărarea inocenţei copiilor noştri!

Pe la jumătatea anilor ’90 mi-a atras atenţia un fapt cel puţin ciudat, care m-a şocat prin semnificaţia sa. Aflam dintr-un ziar că, într-o peşteră din Australia, trăieşte un bărbat care şi-a propus ca scop pe lumea asta nici mai mult, nici mai puţin decât să strice fecioria cât mai multor fete. Că un nebun ar ţinti spre un asemenea „palmares” este un lucru care, poate n-ar mira pe nimeni; surpriza venea însă din faptul că bărbatul fusese luat în serios!

Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?

De ce purtăm la gât semnul Sfintei Cruci?

Praznicul Înălțării Sfintei Cruci ne prilejuiește abordarea unei probleme des întâlnite. Cuvântului „Cruce” îi acordăm, de obicei, multiple semnificații. Aș vrea să mă refer aici la simbolul cel mai profund al vieții noastre creștinești. Linia verticală, pe care se fixează cea orizontală, unește cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu umanitatea, iar, prin ea, cu întreaga făptură văzută. Pe baza aceluiași algoritm, am putea spune că linia orizontală unește om cu om și neam cu neam.

Crucea este faţa lui Dumnezeu îndreptată spre oameni

Să ştiţi că în Scriptură nu există o poruncă anume pentru cinstirea Sfintei Cruci însă este foarte logic să cinstim Sfânta Cruce. De ce? În Scriptură, mai întâi de toate, trebuie să se ştie că nu sunt scrise toate câte am vrea noi să fie scrise, pentru că Scriptura este o colecţie de cărţi ocazionale. Atunci nu s-a pus problema dacă s-a instituit cinstirea Sfintei Cruci. În modul tradiţional, adică în mod verbal, fără să se scrie despre asta, oamenii […]

Înălţarea Sfintei Cruci(14 / 27 septembrie)

Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat […]

Lupta cu noi este mai presus de toate!

Ai luat hotărârea fermă de a sluji lui Dumnezeu şi de a-I aparţine numai Lui de acum încolo. Taina Spovedaniei şi Pocăinţei ţi-a adus iertare în toate şi ai apărut curată în faţa lui Dumnezeu. Sfânta Îrnpărtăşanie te-a adus în cea mai strânsă unire cu Domnul, sau a înnoit această comuniune cu Domnul nostru Iisus Hristos, şi te-a îndes­tulat cu toată puterea de care ai nevoie. Iată că eşti gata de lucru. \r\n De ne-am putea îndrepta viaţa noastră interioară doar […]