\r\n Ce părere aveţi despre răspândirea concubinajului şi a relaţiilor extraconjugale? \r\n
\r\n Pe părintele Clement Păunescu, stareţul Mânăstirii Slănic din Argeş, l-am văzut prima oară într-o duminică de vară. A slujit Sfânta Liturghie la Mânăstirea Aninoasa, unde este şi duhovnic, şi apoi a predicat cu foc. \r\n
\r\n Am cunoscut un preot în vârstă de la Munthele Athos, îl chema Nifon. Într-o zi părintele Nifon mi-s spus: „Există trei căi sigure către Împărăția Cerurilor! Trei căi absolut sigure! \r\n
\r\n Luna aprilie, anul 1951, închisoarea de la Pitești. Nicolae Purcărea, un tânăr deținut politic de 28 de ani a coborât în infern. Reeducare prin tortură. După 11 ani de închisoare, în care a suferit pentru a-și păstra credința și demnitatea, stătea drept înaintea lui Eugen Țurcanu, cel mai cumplit torționar al României comuniste. Țurcanu îl întreabă cu dispreț: \r\n
\r\n – Domnule profesor, sunt amețit de atâtea discuții pe care le aud zilnic despre existența lui Dumnezeu. Care este părerea dumneavoastră? a întrebat un elev pe profesorul său. \r\n
\r\n Să faceţi metaniile cu evlavie şi iubire, şi să nu le număraţi. Mai bine să faceţi zece şi bune, decât multe şi fără râvnă, fără cinstire şi dragoste dumnezeiască. Faceţi câte puteţi, pe măsura râvnei, dar nu false metanii şi false rugăciuni. Nu lucruri tipiconale pentru Dumnezeu. Dumnezeu cere ca tot ce se face pentru El să fie din tot sufletul şi din toată inima… \r\n
\r\n Sfintii Parinti ne spun ca pentru cei ce vor sa se mantuiasca, postul si rugaciunea sunt precum doua aripi la o pasare ce zboara. Cu rugaciunea fara infranare nu facem nimic, la fel cum nu facem nimic cu infranarea fara rugaciune, caci fara infranare suntem cuprinsi de patimi, si rugaciunea ar fi cum am cere ceva ce nu vrem (căcifiind plini de patimi, ce altceva putem cere decat sa scapam de ele, sau ce sens ar avea sa cerem […]
\r\n O femeie se plângea preotului duhovnic că nu poate domoli nici cum vrăjmășia unei vecine. A încercat, zicea ea, cu multe celea, dar în zadar. \r\n
\r\n In urma cu cativa ani, Parintele Alexey Young (in prezent ieroschimonahul Ambrozie) vorbea despre “Spiritualitatea Ortodoxa”, o lucrare in sase serii editata de Productiile Misionare Crestine. Parintele Alexey a fost un fiu duhovnicesc al Parintelui Serafim Rose si, dupa cum o dovedesc aceste filmari, a dobandit talentul acestuia pentru a sintetiza Traditia Patristica si pentru a expune subiecte profunde intr-un limbaj usor de inteles. Avand in vedere ca filmuletele sunt intr-un format ce nu permite publicarea lor, cu binecuvantarea […]
\r\n Intr-o epocă bogată în cuvânt, ştiri, informaţii, dezbateri, dialog, comunicare, pare mai degrabă ciudat ca cineva să vorbească despre tăcere. In vremuri de decădere a cuvântului în minciună, jignire, linguşire, ironie, înşelăciune şi batjocură, se impune, credem, să facă referire cineva şi la cunoscuta, aleasa, discreta şi de folos aducătoarea tăcere. Tăcerea e un fel de a fi. \r\n
\r\n Eram prin anii ’50-’53 spiritualul Seminarului de la Neamţ, singurul seminar monahal din ţară. Aveam 35 de diaconi elevi. Şi am slujit Sfânta Liturghie împreună cu un diacon mai în vârstă decât ceilalţi. \r\n
\r\n Câtă importanță trebuie să aibă timpul fizic pentru noi, pentru a ne face datoria pe timpul vieții? \r\n Păi, zice Domnul: „Răscumpărați timpul!”, că vremurile sunt rele. Timpul este locul mântuirii noastre. Și este extrem de important cum îl folosim. Noi timp avem, atât cât avem. Dar cum îl folosim? \r\n
\r\n 1. Povestea incepe cand cel care a impartasit aceasta poveste era un copil. A venit pe lume intr-o familie saraca in care mancarea lipsea uneori de pe masa. Ori de cate ori era mancare, mama ii dadea portia sa copilului spunandu-i “mananca si aceasta portie, fiule, mie nu imi este foame”. \r\n A fost prima minciuna a unei mame… \r\n
\r\n Atât tu, cât şi bătrâna ta mamă sunteţi devotate credinţei ortodoxe. De când aţi începutsă pliniţi poruncile privitoare la post, la rugăciune, la milostenie şi la împărtăşire, tainele adevărului vi se descoperă tot mai mult. \r\n
\r\n Maica Domnului ne priveşte înlăcrimată, iar sufletul nostru slăbănogit de atâtea păcate plânge şi el când întâlneşte atâta curăţie ce transpare din sfânta icoană. Ne frământam adesea că viaţa noastră e mereu aceeaşi, că nu reuşim să schimbăm mare lucru, că zăcem în aceleaşi neputinţe. Dar ce facem noi, ca să schimbăm cu adevărat ceva? A ne conştientiza neputinţele e un prim pas, însă nu putem rămâne la simplul stadiu de conştientizare, căci asta ar însemna să rămânem în […]
\r\n Proorocia este mai înainte grăirea celor ce urmează să se întâmple, cu ajutorul şi lucrarea harului dumnezeiesc. Dumnezeu, Cel ce a făcut toate şi Se îngrijeşte de ele, prin pronia Sa cea atotmântuitoare, „Cel ce pe toate le cunoaşte mai înainte de naşterea lor”, îl înştiinţează pe om dinainte despre ce are să se întâmple în viitorul imediat sau depărtat, din două motive. \r\n