Bobul de grâu

Într-un sat, trăia un om foarte sărac ce avea mulţi copii.

\r\n

El a plecat să-şi câştige pâinea în alt sat din apropiere. După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci şapte guri flămânde îl aşteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arşiţa dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac.

\r\n

Deodată, a văzut venind prin praful şoselei o trăsură frumoasă trasă de patru cai. În lumina soarelui, hamurile telegarilor şi hainele vizitiului sclipeau de-ţi luau ochii. Un domn, îmbrăcat în haine scumpe, şedea în fundul trăsurii.

\r\n

Săracul, orbit de atâta frumuseţe şi bogăţie, privea uimit şi nu-i veni să creadă când trăsura se opri în dreptul lui; iar bogatul, întinzând mâna, îi spuse:

\r\n

-Dă-mi şi tu ceva!

\r\n

-Dar eu sunt sărac, domnule, nu am nimic de dat.

\r\n

-Dă-mi şi tu ceva!, a vorbit din nou bogatul.

\r\n

Săracul l-a privit îngândurat.

\r\n

-Dă-mi şi tu ceva!, a cerut a treia oară, străinul.

\r\n

Pentru a scăpa de el, nevoiaşul a dezlegat sacul şi luând cu zgârcenie un bob, l-a întins, zicându-i:

\r\n

Iacă, ţine o fărâmă din pâinea copiilor mei.

\r\n

Bogatul primi bobul şi făcu semn vizitiului să meargă înainte. Porni cu povara pe umeri şi săracul.

\r\n

Ajuns acasă, a răsturnat boabele din sac pentru a le trimite la moară. Dar mare a fost mirarea tuturor când văzură strălucind în grămada răsturnată, un grăunte de aur.

\r\n

Acum se facu lumină în mintea omului şi pricepu că darul lui — bobul de grâu — îi fusese întors înmiit, prin trimisul lui Dumnezeu.

\r\n

O! De-aş fi fost mai darnic, cât de multe boabe de aur aş fi avut acum! De ce n-am dat un pumn măcar?

\r\n

Flori în calea tineretului

One Response to Bobul de grâu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *