Care este lupta cea mai grea din viața de student

\r\n

Fiecare creştin trebuie să fie un ostaş al lui Hristos, Dumnezeul nostru, ostaş care luptă neîncetat cu păcatul, care caută să dobândească bucuria aflării Duhului Sfânt aici, pe pământ.

\r\n

Trăind în lume, să nu uităm că un creştin este chemat să participe la „lupta nevăzută” împotriva păcatului, care se dă în el, la lupta pentru curăţie şi dragoste, pentru bine, pentru dobândirea Duhului Sfânt, care, cum ne mărturiseşte Mântuitorul (Luca 17, 21), trebuie să se sălăşluiască înlăuntrul nostru.

\r\n

Fiecare creştin trebuie să fie un ostaş al lui Hristos, Dumnezeul nostru, ostaş care luptă neîncetat cu păcatul, care caută să dobândească bucuria aflării Duhului Sfânt aici, pe pământ.

\r\n

Americanul John Mott, fondatorul mişcării studenţilor creştini din America, a definit lupta împotriva păcatului desfrânării ca fiind „lupta cea mai grea din viața unui student”. Prin ea au trecut toţi sau aproape toţi călugării. Ea nu poate fi evitată nici de multe persoane care se căsătoresc. Păcatul, îndeosebi cel trupesc, începe de la gânduri, „căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om” (Marcu 7, 21-23). De aceea, e nevoie să ne controlăm permanent gândurile, mai ales cele viclene, cum ar fi plăcerea trupească, desfrânarea şi mândria.

\r\n

În predica de pe munte, Hristos spunea: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârşeşti adulter». Eu însă vă spun vouă: că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă” (Matei 5, 27-29).

\r\n

Renumitul psiholog W. James menţiona că este firesc ca omul care s-a dedat desfrâului să ajungă până la urmă într-o casă de toleranţă, iar Sfântul Marc Nevoitorul scria: „Dacă ai greşit, nu da vina pe trup, ci pe gând; căci dacă nu ar fi apărut gândul, trupul nu l-ar fi urmat”. Primul sfat în lupta cu gândurile este evitarea oricărei participări la conversaţii „piperate” şi la bancuri. Dacă nu reuşiţi să întrerupeţi interlocutorii, să nu-i încurajaţi cu nimic, nici măcar cu un zâmbet. În aceste clipe, spuneţi în gând rugăciunea lui Iisus.

\r\n

Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, pp. 218-219