Catedrala ortodoxă Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău de la începuturi (1899–1902) şi până în anii pustiirii (1959-1962)

După 110 ani istoria catedralei Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău a început să se scrie din nou. Cu alţi oameni, desigur nevredinci de această sfântă lucrare, dar care, plini de veneraţie faţă de vrednicii înaintaşi, încearcă, după slabele lor puteri, să urmeze pilda vieţii lor.

\r\n

Nu deţinem multe izvoare scrise, care să ne ofere date complete despre istoria de la începuturi a acestei biserici din centrul Chişinăului, dar cele câteva, care s-au păstrat şi la care am avut acces, ne-au ajutat nespus de mult să reconstituim istoria sfântului locaş.

\r\n

Descriind începutul catedralei şi aspectul ei cel dintâi, atât în interior, cât şi la exterior, deseori vom utiliza verbele la timpul trecut, pentru că o mare parte din frumuseţea şi podoaba catedralei de atunci, astăzi nu mai sunt… Vremea prigonirilor şi a prigonitorilor credinţei ortodoxe şi-a lăsat amprenta şi asupra acestui sfânt locaş…    

\r\n

Însă, din fericire, datorită unor documente, puţinelor documente de arhivă, care s-au păstrat, poate fi stabilită cu certitudine data exactă a înfiinţării catedralei. Ca să fie clar de la bun început, la care catedrală ne referim şi istoria căreia o vom descrie în cartea de faţă – începem cu menţiunea, că potrivit documentelor de arhivă care s-au păstrat şi pe care le vom prezenta integral aici – Catedrala de astăzi Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău (bul. Ştefan cel Mare, 164 a) este fosta biserică Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena a Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău (de pe str. „Neameţkaia” de pe atunci, anul 1899)[1], (în perioada interbelică Gimnaziul Nr. 2 devenind Liceul militar „Regele Ferdinand I”) – construită între anii 1899–1902.

\r\n

Drept dovadă a celor expuse ne serveşte Protocolul (Procesul-verbal) Nr. 94 din 25 iunie 1899 al Departamentului de Construcţie al Administraţiei Guberniei Basarabiei la care a fost aprobat proiectul de construcţie a bisericii în curtea Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău – Dosarul cu  Nr. 292 , anul 1899 – înaintat de Consistoriul Duhovnicesc din Chişinău în urma raportului cu Nr. 9424 din 17 iunie 1899:

\r\n

„Aprobat PROTOCOLUL [Procesul-verbal] Departamentului de Construcţie al Administraţiei Guberniei Basarabiei

\r\n

Nr. 94                               Iunie, 25 de zile, anul 1899.

\r\n

Consistoriul Duhovnicesc din Chişinău în raportul cu Nr. 9424 din 17 iunie a acestui an [1899 – n. n.], înaintând Departamentului de Construcţie al Administraţiei Guberniei proiectul şi copia la el, precum şi nota explicativă pentru construcţia clădirii din piatră a bisericii în curtea Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău, pe strada Neameţkaia, împreună cu construcţia criptei din piatră pentru constructorul [ctitorul – n.n.] acestei biserici – Constantin Namestnik[2] – cere ca după examinarea şi aprobarea planului menţionat, acesta să-i fie restituit [Consistoriului Duhovnicesc – n. n.]. După examinarea de către Departamentul de Construcţie a proiectului prezentat, acesta s-a dovedit a fi alcătuit din punct de vedere tehnic satisfăcător şi de aceea  Departamentul prevede: proiectul să fie aprobat şi expediat Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău, cerându-i să dispună ca la construcţia bisericii să fie respectate toate cerinţele art. 240 al Regulamentului şi a circularei Ministerului Afacerilor Interne, din 26 ianuarie 1867 cu Nr. 913. Despre aprobarea proiectului să fie înştiinţată Administraţia [Secţia – n.n.] Orăşenească de Poliţie din Chişinău pentru a se lua sub observaţie ca nici biserica, nici cripta să nu fie construite fără controlul tehnic, ca arhitectul, care va supraveghea construcţia bisericii, să aibă dreptul la examinarea lucrărilor şi să prezinte la Departamentul de Construcţie angajamentul în scris despre observaţiile şi supravegherea construcţiei şi, după încheierea lucrărilor, biserica şi cripta să fie examinate şi cercetate de tehnicianul Departamentului de Construcţie. Dosarul să fie închis.

\r\n

Acest Protocol [proces-verbal] înainte de a fi adus la îndeplinire să fie raportat împreună cu proiectul pentru aprobare d-lui Guvernator.

\r\n

Inginerul Gubernial [C. Gasket]: [Semnătura].

\r\n

Arhitectul Gubernial [P. Starjinski]: [Semnătura].

\r\n

Secretarul [Grefierul] Superior [C. Markov]: [Semnătura]”[3].

\r\n

Protocolul (Procesul-verbal) Nr. 94 din 25 iunie 1899 al Departamentului de Construcţie al Administraţiei Guberniei Basarabiei la care a fost aprobat proiectul de construcţie a bisericii în curtea Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău – Dosarul cu  Nr. 292 , anul 1899 – înaintat de Consistoriul Duhovnicesc din Chişinău în urma Raportului cu Nr. 9424 din 17 iunie 1899

\r\n

Deci această biserică a fost destinată la început ca sfânt locaş de rugăciune pentru Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din oraşul Chişinău, fiind înălţată chiar lângă clădirea (în curtea) Gimnaziului.

\r\n

\r\n

Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din oraşul Chişinău (înc. sec. XX)

\r\n

Întrebarea despre construcţia unei biserici de casă pe lângă Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău pentru prima dată a fost abordată încă în 1895, concomitent cu construcţia unei clădiri aparte, separate, destinată pentru sălile de clasă ale Gimnaziului[4]. În acest scop a fost înfiinţat pe atunci un Consiliu (Comitet) special de Construcţie, ce dispunea de o sumă de peste 15.000 de ruble. O parte considerabilă din aceşti bani a fost donată de către epitropii de onoare ai Gimnaziului: 5000 de ruble au fost donate de către consilierul titular de stat – C. G. Herţa şi 1000 de ruble – de către A. L. Balinski. La început se presupunea că suma menţionată (de 15.000 ruble) va fi cheltuită pentru construcţia unui bloc nu prea mare adiacent clădirii principale a Gimnaziului. Acest bloc era prevăzut să fie în două nivele; etajul întâi fiind destinat sălii de gimnastică, iar la al doilea etaj – să fie biserică de casă. Mai târziu acest plan iniţial a fost schimbat[5] datorită faptului, că tutorele (epitropul) de onoare al Gimnaziului între anii 1898-1905 – Consilierul de stat C. A. Namestnik (1832-1905) – în primăvara anului 1899 a depus o cerere  către Consiliul (Comitetul) de Construcţie în care se arăta dispus să depună 35.589 ruble 11 copeici pentru construcţia unei clădiri aparte pentru biserica de pe lângă Gimnaziu, mijlocind totodată pentru construcţia unei cripte sub podeaua bisericii şi pentru ca această biserică să fie înălţată în cinstea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena[6].

\r\n

Ctitorul bisericii Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena (1899-1902) şi tutorele (epitropul) de onoare al Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din oraşul Chişinău între anii 1898-1905 – Constantin A. Namestnik (08.VI.1832 – 06.XI.1905)

\r\n

***

\r\n\r\n

Notă biografică: Potrivit actelor de arhivă Constantin A. Namestnik s-a născut la 8 iunie 1832[7] în satul Teleşovka, judeţul Hotin. În 1832 această localitate a fost ataşată la satul Vâsokoe din acelaşi judeţ. Aceste localităţi mai târziu au fost trecute în judeţul Soroca. Tatăl său – Sandul (Alexandru) I. Namestnik,  era moşier în satul Telelşovka, mama – Sofia D. Namestnik – ambii erau creştini ortodocşi. Tatăl purta numele de „Sandul” pentru că-şi trăgea originea din neam de mazili şi pentru slujba sa a fost numit în cinul de Registrator Gubernial, adică funcţionar de birou[8].

\r\n

Constantin Namestnik a fost botezat la 13 iunie 1832 în biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil din satul Vâsokoe de către preotul Elefterie Moroşan, fiindu-i naş de botez asesorul popular din Otaci, locotenentul superior în retragere Alexandru I. Gorbanov. Din motive necunoscute în actele bisericeşti băiatul a fost înregistrat cu  numele de Feodor (Teodor) şi abia la 24 martie 1854 fiind efectuată o anchetă bisericească în loc de „Feodor” a fost scris Constantin[9].

\r\n

Cea mai mare parte din viaţa sa Constantin Namestnik şi-a petrecut-o în sânul naturii – în sat, îndeletnicindu-se cu agricultura. Devenind negustor, a continuat să trăiască în sat, fiind foarte receptiv la nevoile ţăranilor; îi ajuta pe toţi cu tot ce putea, şi cu cuvântul, şi cu fapta, şi, astfel, în scurt timp a devenit un om deosebit de cinstit nu numai în sat, dar şi în împrejurimile acestuia.

\r\n

Potrivit Registrului de stare civilă a Catedralei Naşterea Domnului din oraşul Chişinău, „moşierul basarabean, secretarul gubernial” Constantin A. Namestnik s-a căsătorit prima dată la vârsta de 40 de ani la 23 aprilie 1872 cu fiica nobilului Onisim M[akariev] Doniko-Iordakesko – Ecaterina, în vârstă de 28 de ani[10]. Taina Cununiei a fost săvârşită de către protoiereul Gheorghe Postica[11]. Nu se ştie viaţa de mai departe a acestei familii, însă la 19 ianuarie 1883 în Registrului de stare civilă a Catedralei Naşterea Domnului este înregistrată a doua căsătorie a aceluiaşi „moşier basarabean, secretarul gubernial” Constantin A. Namestnik, acum  în vârstă de 51 de ani, cu fiica Consilierului titular Pavel G[rigorievici] Tverdohlebov – Eugenia, în vârstă de 28 de ani[12]. Taina Cununiei a fost săvârşită de către preotul Mihail Goniţki[13]. Despre soţia sa Eugenia se ştie că a murit la 21 septembrie 1884 de tuberculoză. Potrivit actelor de arhivă „…Eugenia P[avlovna], soţia Secretarului Gubernial  Constantin A. Namestnik…” era „…enoriaşă a Catedralei Naşterea Domnului din Chişinău…” şi a fost înmormântată în „…cimitirul ortodox din Chişinău de către protoiereul Feodor (Teodor) Baltaga”[14].

\r\n

Ultimii 25 de ani Constantin Namestnik a trăit în Chişinău, participând activ în toate sferele vieţii sociale, fiind preocupat, îndeosebi, de educaţia tinerilor. Duma (boierilor sau nobililor) l-a ales Consilier de Stat şi epitrop (tutore) de onoare al Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău. Aici Constantin Namestnik a depus toate eforturile şi mijloacele pentru bunăstarea şcolii, a donat banii necesari asigurării cu burse pentru elevii nevoiaşi[15], a construit biserica gimnazială, fiind şi primul epitrop al ei între anii 1902–1905. De asemenea el a ajutat şi orfelinatul „Balişa” (care se afla pe strada de astăzi „Al. Lăpuşneanu” din Chişinău) unde în 1909 a fost construită o biserică. Pentru construcţia orfelinatului a donat 10.000 ruble, pentru întreţinerea şcolii culinare de pe lângă acelaşi orfelinat – 10.000 ruble şi pentru finisarea construcţiei acestei şcoli – 2000 ruble[16]. Inima blândă a acestui om nu se putea împăca cu necazul şi durerea din jur şi el toată viaţa s-a luptat cu acestea, jertfind sume enorme în actele de binefacere.

\r\n

În ultimii doi (1904-1905) starea sănătăţii lui Constantin Namestnik se agravase foarte mult, ceea ce-i întristase  pe mulţi. În dimineaţa zilei de 6 noiembrie 1905, după ce a suferit timp îndelungat de o boală gravă, Constantin Namestnik, în vârstă de 73 de ani a trecut la Domnul. Vestea despre moartea lui a fost primită cu mare durere. Ziarele de atunci scriau că „…s-a stins din viaţă… – Consilierul de Stat Constantin Alexandrovici Namestnik – unul din cei mai renumiţi şi cunoscuţi oameni ai vieţii publice din Basarabia”[17].

\r\n

Marele ctitor al catedralei de astăzi Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău a fost îngropat în cripta personală din catedrală zidită de el. Cinul înmormântării a fost săvârşit de către episcopul vicar Arcadie de Akkerman împreună cu un sobor de preoţi de la toate bisericile din oraşul Chişinău, printre care fostul rector al Seminarului Teologic din Chişinău – protoiereul Alexandru Ianovski şi preotul Sofronie Celan[18].

\r\n

***

\r\n

Deci cererea pentru a fi începută construcţia bisericii Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău a fost înaintată de tutorele (epitropul) de onoare al Gimnaziului – Constantin Namestnik şi directorul Gimnaziului – Nicolae Alaev.

\r\n

Timp îndelungat dorinţa arzătoare a ctitorului Constantin Namestnik de a construi o biserică pe lângă o instituţie de învăţământ ce se afla sub patronajul său şi în care ulterior să fie înmormântat, nu putea fi realizată. Mai întâi se cerea acordul Administraţiei pentru înmormântarea ulterioară a corpului în biserica de casă, apoi se insista pe respectarea diferitor formalităţi ale legii în vigoare, prezentări de acte, a bugetului de venituri şi cheltuieli, alcătuirea unui deviz de construcţie, interpelări adresate diferitor instanţe, etc. În cele din urmă  lucrurile se complicaseră în aşa măsură, încât ctitorului Constantin Namestnik, care deja prezentase suma pe care era dispus să o jertfească, i s-a propus să construiască el însuşi biserica, ca un fel de antreprenor, adică pe măsura îndeplinirii lucrărilor de construcţie din mijloacele sale să acopere şi toate cheltuielile de după examinarea lucrărilor de către Consiliul (Comitetul) de Construcţie. Desigur, că nici vârsta, nici starea lui Constantin Namestnik nu-i permiteau să accepte „aceste condiţii extrem de originale”[19] şi în momentul critic el s-a adresat după ajutor guvernatorului Basarabiei R. S. fon-Raaben. Guvernatorul a participat cel mai activ la realizarea acestei bune intenţii. El l-a rugat pe vice-guvernatorul Basarabiei să intre în componenţa membrilor Consiliului (Comitetului) de Construcţie, să lămurească neînţelegerile şi să depună toate eforturile pentru a grăbi procesul de aprobare a construcţiei bisericii. Apoi, cu prima ocazie, plecând în oraşul Peterburg, guvernatorul Basarabiei l-a rugat pe ministrul Învăţământului să mijlocească înaintea Împăratului (ţarului) Nicolae al II-lea (Romanov, Sfântul împărat-mucenic Nicolae † 1918) permisiunea de a construi biserica nu în urma licitaţiei publice, ci din resurse locale proprii şi aceasta a contribuit la avansarea şi înaintarea procesului de aprobare a construcţiei bisericii cu un an mai devreme,  poate chiar şi mai mult[20].

\r\n

Constantin Namestnik a subvenţionat construcţia bisericii, el fiind şi ctitorul principal al sfântului locaş. La dispoziţia ctitorului biserica gimnazială a fost proiectată şi construită după planul şi schiţa arhitectului [?] Ţâgan-ko[21] sub supravegherea arhitectului eparhial Mihail Sara-ţinski. Lucrările de construcţie au demarat oficial în 1899, fiind conduse de antreprenorul Andrei Stepanov, asistenţa tehnică fiind asigurată de inginerul gubernial C. O. Gasket.

\r\n

La 18 august 1900 Consiliul (Comitetul) de Construcţie a încheiat un contract cu negustorul chişinăuian Andrei Stepanov, căruia i-au fost încredinţate lucrările de construcţie împreună cu un buget în sumă de 38.500 ruble şi cu obligaţia de a finisa construcţia către data de 1 noiembrie 1901. La 27 august 1900 Prea Sfinţitul Iacov, episcopul Chişinăului şi Hotinului a săvârşit slujba de punere a pietrei de temelie pentru zidirea bisericii în prezenţa ctitorului Constantin Namestnik, a diferitor demnitari şi persoane invitate, a membrilor Consiliului (Comitetului) de Construcţie, a personalului pedagogic şi a elevilor Gimnaziului.

\r\n

Din acea perioadă s-au păstrat unele documente ce ne descriu situaţia privind mersul lucrărilor de construcţie a bisericii. Astfel arhitecţii M. S. Saraţinski şi C. O. Gasket au întocmit un Catalog, ce datează din 1902, în care sunt descrise amănunţit toate lucrările ce au fost îndeplinite în anii construcţiei bisericii, la fel sunt menţionate denumirile şi preţurile materialelor de construcţie, precum şi suma cheltuielilor (în ruble) la acea etapă – 4020 ruble, 11 copeici.

\r\n

Catalogul ce conţine descrierea amănunţită a tuturor lucrărilor ce au fost îndeplinite în anii construcţiei (1899–1902) bisericii gimnaziale Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena din or. Chişinău. Tot în acest Catalog sunt menţionate denumirile şi preţurile materialelor de construcţie, precum şi suma cheltuielilor la acea etapă

\r\n

Prin Actul cu Nr. 27407 din 23 decembrie 1903 din Cancelaria epitropului Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa al Ministerului Învăţământului, aflăm că directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, domnului Nicolae Alaev, i se cerea „…Să înştiinţeze imediat pe consilierul de stat Codreanu (în document este indicată şi adresa: or. Sankt-Peterburg, str. Bolişaia Morskaia, nr. 16, ap. 83), …cât au costat stânjenii cubi pentru construcţia principalei clădiri a gimnaziului încredinţat Dvs.… Aceste informaţii le-aţi putea afla de la Revizorul Superior al Camerei de Revizie din Basarabia – domnul Bocikovski, care a fost reprezentantul de facto al Inspecţiei de Stat pentru această construcţie”. Directorul Cancelariei C. Dobrii” (traducerea ne aparţine – n. n.).

\r\n

\r\n

Actul Nr. 27407 din 23 decembrie 1903 din Cancelaria epitropului Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa al Ministerului Învăţământului privind necesitatea prezentării de către directorul Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău a cheltuielilor pentru stânjenii cubi necesari construcţiei principalei clădiri gimnaziale

\r\n

Arhitectura bisericii poartă amprentele stilului neo-bizantin (caracteristică şi creaţiei renumitului arhitect al oraşului Chişinău – A. Bernardazzi), fiind construită din piatră în două niveluri, despărţite la exterior de trei registre de cărămidă roşie.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 98

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 99

\r\n

\r\n

Detaliile arhitecturale ale bisericii gimnaziale

\r\n

Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena (astăzi catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitoruluidin oraşul Chişinău

\r\n

Biserica avea parchet de stejar şi o acustică uimitoare[22]. Acoperişul era concav, din metal suflat cu aur, având o cupolă. Clopotniţa se află deasupra pronaosului.

\r\n

Biserica are planul cruciform (de tip cruce greacă înscrisă), cu patru piloni pe care se sprijină tamburul circular al cupolei de deasupra naosului.

\r\n

\r\n

Planul bisericii gimnaziale

\r\n

Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena (astăzi catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitoruluidin oraşul Chişinău

\r\n

Aspectul exterior este decorat în duhul stilului ruso-bizanzin. În faţa intrării era construit un pridvor cu coloane robuste. Un zid de piatră cu grilaj de metal înconjura biserica.

\r\n\r\n

\r\n

Biserica Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din or. Chişinău (1902)

\r\n

Iconostasul, compus din patru registre, era din lemn de brad suflat cu aur, lucrat cu multă măiestrie de meşterul S. I. Kirilov. Potrivit unor izvoare iconostasul a fost preţuit cu 2.700 de ruble[23].

\r\n

Biserica avea, de asemenea, şi icoane de o rară frumuseţe şi originalitate, pictate de un iscusit iconograf din Kiev – Ivan Mişcenko.

\r\n

În Actul cu Nr. 19385 din 9 octombrie 1901 din Cancelaria epitropului Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa al Ministerului Învăţământului – directorul Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău Nicolae Alaev este rugat să-l informeze pe epitropul regional dacă a primit deja din oraşul Kiev „…Icoanele comandate… pentru biserica gimnazială”. Directorul Cancelariei C. Dobrii”.

\r\n

\r\n

Actul Nr. 19385 din 9 octombrie 1901 din Cancelaria epitropului Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa al Ministerului Învăţământului privind informaţia dacă directorul Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău a primit sau nu icoanele comandate pentru biserica gimnazială

\r\n

 În scrisoarea sa din 11 octombrie 1901, adresată Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa, directorul Gimnaziului Nicolae Alaev aduce la cunoştinţa epitropului regiunii că a primit numai icoana Sfintei (Mironosiţe şi Întocmai cu Apostolii) Maria Magdalena.

\r\n

Scrisoarea directorul Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, Nicolae Alaev, adresată Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa, privind informaţia că a primit din or. Kiev icoana Sfintei (Mironosiţe şi Întocmai cu Apostolii) Maria Magdalena, comandată pentru biserica gimnazială

\r\n

Despre aceasta confirmă şi Telegrama pictorului Ivan Mişcenko din 10 august 1901, expediată din Kiev directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, Nicolae Alaev, prin care acesta este înştiinţat că icoanele comandate vor fi transmise la Chişinău.

\r\n

Telegrama iconografului Ivan Mişcenko din 10 august 1901, expediată din or. Kiev pe numele directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, ce conţine informaţia despre expedierea icoanelor comandate pentru biserica Gimnaziului

\r\n

S-a păstrat şi documentul (angajamentul) prin care pictorul Ivan Mişcenko se obliga în scris să restaureze, în caz de necesitate, toate icoanele pictate de el pentru biserica Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău potrivit contractului încheiat cu administraţia Gimnaziului la 6 aprilie 1901:

\r\n

„Angajament în scris

\r\n

Eu, subsemnatul pictor Ivan Mişcenko, semnez angajamentul ca supliment al contractului încheiat la 6 aprilie 1901, prin care îmi asum responsabilitatea ca la cerinţa Comitetului [Consiliului] Gospodăresc [Economic] al Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău să restaurez imediat, fără nici un fel de plată, toate deteriorările şi crăpăturile ce se vor putea produce dacă voi folosi vopsele de rea calitate şi nedurabile, precum şi a altor materiale la zugrăvirea icoanelor pentru biserica de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 in Chişinău, pentru care fapt şi semnez.

\r\n

Pictor I. Mişcenko [Semnătura].

\r\n

Anul 1902, Aprilie 28 de zile

\r\n

Locuiesc pe adresa: str. Dukleevskaia, Nr. 56 [în or. Kiev].

\r\n

\r\n

Angajamentul în scris semnat de iconograful Ivan Mişcenko la 28 aprilie 1901 prin care se obliga în scris să restaureze, în caz de necesitate, toate icoanele pictate de el pentru biserica Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău potrivit contractului încheiat cu administraţia Gimnaziului la 6 aprilie 1901

\r\n

Potrivit unei Scrisori expediată de pictorul Ivan Mişcenko la 21 mai 1902 directorului Gimnaziului, Nicolae Alaev, iconograful vine cu rugămintea ca să-i fie expediată în scris din partea Comitetului [Consiliului] de Construcţie pentru zidirea bisericii o referinţă / apreciere a icoanelor zugrăvite de el pentru biserica Gimnaziului, ce i-ar servi drept o dovadă de apreciere în alte oraşe şi pentru a primi un valoros onorariu pentru lucrările executate în oraşul Rostov-pe-Don. Iată conţinutul scrisorii:

\r\n

„Excelenţa Voastră

\r\n

Nicolai Stepanovici!

\r\n

Ţin să Vă expediez de urgenţă noua mea adresă, în caz că veţi avea cumva nevoie de mine. Excelenţa Voastră, am faţă de Dvs. o umilă rugăminte. Dacă nu Vă e greu să amintiţi Comitetului [Consiliului] de Construcţie pentru zidirea bisericii, că mi s-a promis că mi se va elibera în scris o înaltă apreciere a muncii mele – pictura îndeplinită de mine la timp, în termenii stabiliţi, pentru biserica Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău. Dacă Comitetul [Consiliul] de Construcţie încă n-a reuşit să expedieze în or. Kiev un asemenea document, Vă rog cu toată umilinţa, Excelenţă Voastră, să dispuneţi ca să-mi fie expediată această hârtie de valoare în oraşul Ekateri-noslav pe adresa: str. Sadovaia, nr. 3ee, Atelierul artistic de Marmură şi Iconografie Ă. P. Menţione. Pentru I. Mişcenko. Dacă voi primi în curând acest document, atunci el îmi va servi drept dovadă de apreciere şi valoare în alte oraşe şi pentru a primi un onorariu pentru picturile executate în or. Rostov-pe-Don. În speranţa înţelegerii şi atenţiei binevoitoare a Dvs., rămân întotdeauna gata la dispoziţia Dvs.

\r\n

Pictor Iv. Mişcenko [Semnătura].

\r\n

Anul 1902, Mai, 21 de zile.                   Ekaterinoslav.

\r\n

P.S. Salutare Mult-stimatului Comitet [Consiliu] de Construcţie.

\r\n

În Kiev adresa mea nu s-a schimbat, rămânând tot cea veche: str. Dukleevskaia, nr. 56. Dar eu voi fi mai mult acum, până în luna august, în Ekaterinoslav, deoarece finisez pictura în Casa Arhierească”.

\r\n

Scrisoarea expediată de pictorul Ivan Mişcenko la 21 mai 1902 directorului Gimnaziului, Nicolae Alaev, prin care vine cu rugămintea ca să-i fie expediată în scris din partea Comitetului [Consiliului] de Construcţie pentru zidirea bisericii o referinţă / apreciere a icoanelor zugrăvite de el pentru biserica Gimnaziului ce i-ar servi drept dovadă de apreciere în alte oraşe şi pentru a primi un valoros onorariu pentru lucrările executate în oraşul Rostov-pe-Don

\r\n

Consiliul de Construcţie pentru zidirea bisericii Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău i-a eliberat pictorului Ivan Mişcenko o asemenea adeverinţă la data de 30 mai 1902. Din acest document aflăm, că icoanele pictate pentru biserica Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena din Chişinău sunt cópiile exacte ale originalelor din catedrala Sfântul Cneaz Vladimir din Kiev, executate de renumiţii pictori: Victor Vasneţov, Mihail Nesterov,  Pavel Svedomski ş. a. şi acest iscusit iconograf le-a zugrăvit cu aşa o măiestrie, încât Consiliul bisericii l-a apreciat cu calificativul: „excelent”:

\r\n

„Adeverinţă

\r\n

Comitetul [Consiliul] de Construcţie pentru zidirea bisericii de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău prin prezenta adevereşte, că lucrările îndeplinite conştiincios de către pictorul din or. Kiev – Ivan Ivanovici Mişcenko – la comanda Comitetului [Consiliului] de Construcţie de a picta cópiile icoanelor, în număr de 23, ale catedralei „Sf. Cneaz Vladimir” din Kiev, se aseamănă exact cu originalele, sunt executate foarte bine şi din punct de vedere artistic sunt zugrăvite excelent; icoanele acestea au fost aduse la timp, potrivit înţelegerii; contractul încheiat cu d-l Mişcenko a fost îndeplinit de către el exact şi faţă de orice cerere din partea Comitetului [Consiliului] de Construcţie d-l Mişcenko s-a atârnat cu deplin consimţământ şi punctualitate.

\r\n

Prezenta adeverinţă este ratificată prin semnături şi prin aplicarea ştampilei gimnaziale.

\r\n

Preşedintele Comitetului [Consiliului] de Construcţie:

\r\n

Membrii:

\r\n

Luna Mai, 30 de zile, 1902”.

\r\n

 

\r\n

Adeverinţa eliberată pictorului Ivan Mişcenko la 30 mai 1902 din partea Consiliului de Construcţie pentru zidirea bisericii Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău prin care se adevereşte, că icoanele zugrăvite de iscusitul iconograf pentru biserica Gimnaziului au fost îndeplinite excelent şi în termenii stabiliţi

\r\n

Pentru detalii menţionăm, că pentru zugrăvirea icoanelor administraţia Gimnaziului a plătit iconografului Ivan Mişcenko – 3.600 ruble[24].

\r\n

Clopotele sfântului locaş au fost procurate de la uzina de turnat clopote din oraşul Iaroslav (Rusia). La 14 martie 1902 directorul Gimnaziului Nr.2, Nicolae Alaev, în Raportul său cu Nr. 269 comunica Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău, că potrivit „…Raportului cu Nr. 255 din 8 martie 1902, clopotele pentru biserica Gimnaziului încredinţat mie, vor fi aduse de la uzina din Iaroslav de către furnizorul Curţii Imperiale P. Oloveanişnikov…”. În acest Raport se menţionează, de asemenea, atât căile (drumurile) accesibile de transportare a clopotelor, cât şi sursa din care vor fi procurate:

\r\n

„1) Moscova–Iaroslav;

\r\n

2) Nikolaev;

\r\n

3) Moscova–Breansk;

\r\n

4) Moscova–Kiev–Voroneşsk

\r\n

şi 5) direcţia de Sud-Vest cu următoarele staţii: Moscova, Breansk şi Kiev.

\r\n

Totodată ţinem să adăugăm, că clopotele cu toate cele necesare vor fi procurate din mijloacele donate benevol pentru construcţia bisericii de către fostul tutore (epitrop) de onoare al Gimnaziului – d. Herţa”.

\r\n

Raportul cu Nr. 269 din 14 martie 1902 al directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău prin care se comunica Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău detaliile referitoare la comandarea, procurarea şi transportarea clopotelor pentru biserica Gimnaziului

\r\n

Referitor la procurarea şi instalarea clopotelor s-a păstrat şi Scrisoarea Nr. 249 a furnizorului uzinei din Iaroslav, P. Oloveanişnikov, expediată directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău la 16 martie (din Iaroslav) şi 21 martie (din Moscova) 1902:

\r\n

„Furnizorii Curţii Imperiale P. I. Oloveanişnikov.

\r\n

Uzina personală de turnat clopote din Iaroslav

\r\n

Nr. 249                          Iaroslav, Martie 16 zile 1902.

\r\n

                                            Moscova, 21 martie 1902.

\r\n

Domnului Director al Gimnaziului din Chişinău.

\r\n

Chişinău, gubernia Basarabiei. 

\r\n

Stimate Domn,

\r\n

Drept răspuns la raportul Dvs. din data de 06 a acestei luni [6 martie – n. n. ] cu Nr. 247, prin prezenta vă rugăm cu umilinţă să nu refuzaţi să ne comunicaţi mărimea şi diametrul grinzilor [bârnelor în formă de T], pe care vor fi instalate clopotele comandate de Dvs., ceea ce ne este necesar pentru fixarea jugurilor de fier pentru atârnarea clopotelor.

\r\n

În termenul stabilit de Dvs., adică, 1–10 mai anul acesta [1902 – n . n.], clopotele vor fi la locul destinat.

\r\n

Cu toată stima

\r\n

P. Oloveanişnikov. [Semnătura].

\r\n

\r\n

Scrisoarea cu Nr. 249 a furnizorului uzinei de turnat clopote din Iaroslav (Rusia), P. Oloveanişnikov, expediată directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău la 16 martie (din Iaroslav) şi 21 martie (din Moscova) 1902 în legătură cu procurarea şi instalarea clopotelor în clopotniţa bisericii gimnaziale

\r\n

Deja la 22 martie 1902 în Raportul cu Nr. 288 al arhitectului Mihail Saraţinski, directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău i se comunica atât mărimile grinzilor din clopotniţa bisericii, cât şi alte detalii referitoare la construcţia clopotniţei. Astfel în Declaraţia arhitectului Mihail Saraţinski din 28 martie 1902 citim următoarele:

\r\n

„Excelenţei Sale

\r\n

Domnului Director al Gimnaziului Nr.2 din Chişinău.

\r\n

De la Inginerul civic Mihail Stepanovici Saraţinski.

\r\n

Declaraţie

\r\n

La etajul al 3-lea al Clopotniţei bisericii ce se construieşte, au fost puse cruciş două grinzi de fier în formă de T cu secţiune în dublu pentru clopotul mare şi pentru cele mici; înălţimea grinzilor în formă de T cu secţiunea în dublu este de 6 ţoli (дюймов[25]rus.), lăţimea grinzilor este de 2 ¾ ţoli. Forma clopotniţei este octogonală [cu opt unghiuri], interspaţiul dintre pereţi fiind de 4 arşini şi 9 verşoace[26]. Despre aceasta am onoarea să vă informez, potrivit raportului cu Nr. 288 din 22 martie a acestui an [1902 – n. n.].

\r\n

28 martie 1902.

\r\n

Inginerul civic Mihail Saraţinski”.

\r\n

\r\n

Declaraţia arhitectului Mihail Saraţinski din 28 martie 1902 referitoare la mărimile grinzilor de fier fixate în clopotniţa bisericii, precum şi unele detalii despre forma clopotniţei

\r\n

După cum am menţionat mai sus, directorul Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, Nicolae Alaev, în Raportul său cu Nr. 269 din 14 martie 1902 comunica Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău, că clopotele pentru biserica gimnazială vor fi procurate de către domnul Herţa, fostul tutore (epitrop) de onoare al Gimnaziului. Această decizie a administraţiei Gimnaziului a fost aprobată de către Consistoriul Duhovnicesc, precizând că pentru transportarea clopotelor să fie inclus tariful redus. Drept mărturie elocventă a acestei binecuvântări ne serveşte Adeverinţa Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău cu Nr. 6502 din 22 martie 1902:

\r\n

„Consistoriul Duhovnicesc din Chişinău

\r\n

Martie, 22 de zile 1902. Nr. 6502.

\r\n

or. Chişinău.

\r\n

D. Director al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău

\r\n

 

\r\n

Potrivit Raportului cu Nr. 269 din 14 Martie a acestui an [1902 – n. n.], Consistoriul Duhovnicesc înaintează adeverinţa privind dreptul de transportare cu tarif redus a clopotelor cu toate atributele şi articolele lor, achiziţionate din donaţiile benevole ale fostului epitrop de onoare al gimnaziului nr. 2 D-l Herţa, necesare pentru biserica Sfinţilor Constantin şi Elena, ce se construieşte pe lângă acest gimnaziu, cu o anexă de şase cupoane.

\r\n

   Membrul Consistoriului: Preot M. Ciakir. [Semnătura].

\r\n

                            Secretar: [Semnătura].

\r\n

                      Şef de birou: [Semnătura]”.

\r\n\r\n

\r\n

Adeverinţa Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău cu Nr. 6502 din 22 martie 1902 prin care se aprobă procurarea şi transportarea clopotelor pentru biserica Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău

\r\n

Despre această hotărâre a Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău, directorul Gimnaziului îl va înştiinţa la 27 martie 1902 pe furnizorului uzinei de turnat clopote din or. Iaroslav, P. I. Oloveanişnikov, expediindu-i Adeverinţa Consistoriului Duhovnicesc:

\r\n

                     „Proprietarului Uzinei de turnat clopote

\r\n

Nr. 301.                                               din or. Iaroslav,

\r\n

27 martie 1902.                           P. I. Oloveanişnikov.

\r\n

Ca adaos la Raportul meu cu Nr. 247 din 6 martie a acestui an [1902 – n. n.], am onoarea să Vă expediez Adeverinţa cu Nr. 6502[27] din 22 martie 1902 a Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău cu anexa de şase cupoane privind dreptul de transportare cu tarif redus a clopotelor cu atributele şi articolele lor pentru biserica ce se construieşte pe lângă gimnaziul încredinţat mie”.

\r\n

Scrisoarea cu Nr. 301 din 27 martie 1902 prin care directorul Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău îl informează pe furnizorul uzinei de turnat clopote din or. Iaroslav, P. I. Oloveanişnikov, despre hotărârea Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău referitoare la transportarea cu tarif redus a clopotelor pentru biserica Gimnaziului. 

\r\n

Drept răspuns la această Scrisoare furnizorului uzinei din Iaroslav, P. Oloveanişnikov, la 8 aprilie 1902 a expediat directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău o Scrisoareduplicat în care l-a informat despre expedierea clopotelor şi a limbilor (de clopot), prezentându-i şi nota de plată: 1370 ruble 81 copeici. Din nefericire această Scrisoare nu s-a păstrat până în zilele noastre, dar despre conţinutul ei aflăm dintr-o altă Scrisoareduplicat a domnului P. I. Oloveanişnikov – Duplicatul cu Nr. 12979 din 20 aprilie 1902 – în care el menţionează că Scrisoarea sa din 8 aprilie 1902 din motive necunoscute i-a fost reîntoarsă, neajungând până la locul de destinaţie şi de aceea precizează încă o dată conţinutul aceleia.

\r\n

„Furnizorii Curţii Imperiale P. I. Oloveanişnikov.

\r\n

Uzina personală de turnat clopote din Iaroslav

\r\n

                                            Moscova, 20 aprilie 1902.

\r\n

Domnului Director al Gimnaziului din Chişinău.

\r\n

Chişinău, gubernia Basarabiei.

\r\n

Stimate Domn,

\r\n

Am onoarea să vă expediez duplicatul М.Я.А.ж.д. cu Nr. 12979 referitor la expedierea clopotelor şi a limbilor [de clopot] şi nota noastră de plată pentru ele

\r\n

1370 ruble 81 copeici.

\r\n

Totodată aducem la cunoştinţa Dvs., că anexăm aici şi plicul, în care ne-a fost reîntoarsă scrisoarea noastră din data de 8 a acestei luni [8 aprilie – n. n.] cu anexa celor spuse mai sus: nota de plată şi duplicatul, ceea ce noi nicidecum n-am prevăzut, întrucât în scrisorile expediate de noi mai înainte era indicat exact aceeaşi adresă şi Dvs. le-aţi primit.

\r\n

Jugurile de fier vor fi expediate de către noi la sfârşitul acestei luni.

\r\n

Cu toată stima

\r\n

P. Oloveanişnikov. [Semnătura].

\r\n

Duplicatul cu Nr. 12979  din 20 aprilie 1902 a furnizorului uzinei de turnat clopote din Iaroslav (Rusia), P. Oloveanişnikov, expediat directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău privind informaţia despre expedierea clopotelor şi a limbilor (de clopot) pentru biserica Gimnaziului. În document este prezentată şi nota de plată pentru acestea: 1370 ruble 81 copeici

\r\n

Cărţile de slujbă, partiturile pentru corul bisericesc au fost pregătite de renumitul preot-compozitor şi dirijor Mihail Berezovski, profesor de muzică la Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din Chişinău. Iată Raportul părintelui Mihail adresat în 1902 directorului Gimnaziului (traducerea ne aparţine – n. n.):

\r\n

„Excelenţei Sale, Domnului Director al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău

\r\n

de la Profesorul de muzică

\r\n

preotul Mihail Berezovski

\r\n

Raport

\r\n

Am onoarea să aduc la cunoştinţa Excelenţei Voastre, că pentru cor este necesar de a fi procurate operele duhovniceşti muzicale ale lui: Bortneanski, Bahmetiev, Lvov, Turcianinov, Vinogradov, Lomakin, Orlov, Grigo-riev, Lvovski, Arhanghelski, Allemanov, Solomin, Gheor-ghievski ş. a. Pentru achiziţionarea lucrărilor mai-sus menţionate se prevede a fi cheltuite circa şaizeci de ruble. Notele vor fi comandate la magazinul de muzică „P. Iurghenson” din Moscova.

\r\n

 Profesorul de muzică Preot Mihail Berezovski”.

\r\n

\r\n

Raportul  preotul Mihail Berezovski, profesor de muzică la Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău, adresat în 1902 directorului Gimnaziului în vederea necesităţii de a procura pentru corul bisericii gimnaziale operele duhovniceşti  muzicale ale mai multor compozitori ruşi

\r\n

S-au păstrat şi cópiile facturilor ce au fost achitate pentru Culegerile de note procurate de la magazinul „P. Iurghenson” din oraşul Moscova la 22 februarie 1902. Pentru a vedea bogăţia duhovnicească muzicală pe care preotul Mihail Berezovski a reuşit s-o adune pentru biserica Gimnaziului Nr.2 de băieţi din Chişinău, prezentăm aici integral aceste documente preţioase.

\r\n

„P. Iurghenson                     Copie

\r\n

Târgul de muzică                                            Moscova

\r\n

Notă de plată în numerar Nr. 14

\r\n

Nr. 5 / 34918

\r\n

Moscova 21 / II 1902

\r\n

Pentru Gimnaziul Nr. 2 de băieţi

\r\n

1. Аллеманов. Дух[овные сочинения] N. 50 – 30,

\r\n

53 – 30, 56 – 30, 58 – 20 partituri,

\r\n

voci a câte 20 copeici…………………………1 rub. 90 cop.

\r\n

1. N. 77 – 60 partituri. 40 voci……………………1 rub.

\r\n

1. N. 78 – 30 „ – 20 – „………………………….50 cop.

\r\n

1. N. 79 – 30 „ – 20 – „………………………….50 cop.

\r\n

1. N. 80 – 50 „ – 40 – „………………………….90 cop.

\r\n

1. Архангельский. Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 10 – 50, 11 – 50, 12 – 50, 27 – 60, 34 – 75,

\r\n

35 – 75………………………………………….3 rub. 60 cop.

\r\n

1. Архангельский. Литургия N. 15 заупок[ойная]

\r\n

partituri 2 rub. voci 2. 50…………………….4 rub. 50 cop.

\r\n

1. М. [Бортнянский]. Достойно есть

\r\n

partituri………………………………………………………….30 cop.

\r\n

1. voci „ ….. „ … „…………….…………………40 cop.

\r\n

1. Бортнянский.Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 1 / 9 partituri………………………………………………60 cop.

\r\n

1. voci „ ….. „ …… „…………….………………60 cop.

\r\n

1. „ ….. „ … N. 10 / 38 partituri…………1 rub. 50 cop.

\r\n

1. „ ….. „ … „………..voci………….…..1 rub. 20 cop.

\r\n

 [Transport] 17 – 65

\r\n

1. Симоновская. Херув[имская песнь].

\r\n

partituri………………………………………………………….15 cop.

\r\n

1. Симоновская. Херув[имская песнь]

\r\n

voci………………………………………………………20 cop.

\r\n

1. Виноградов. Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 1……………………………………………………..20 cop.

\r\n

partituri 50, voci 40…………………………………..90 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 13 ……partituri…………………..40 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 16………..voci………….………40 cop.

\r\n

1. Воротников. Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 8 – 20 partituri şi voci……………………………40 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 6 – 25.…„ 20 – „…………………45 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 11 – 50.…„ 20 – „……………….70 cop.

\r\n

1. Георгиевский. Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 13 partituri…………………………………………30 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 14………..………………………….45 cop.

\r\n

1. Григорьев. Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 71 – 30 partituri, voci…………………………….90 cop.

\r\n

1. N. 3 – 50 partituri, 40 voci……………………90 cop.

\r\n

1. N. 4 – 50 partituri,…. „ 40… „………………90 cop.

\r\n

1. Лебедев. Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 2 partituri…………………………………………..50 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …voci………..……………………………50 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 6 partituri.…………………………50 cop.

\r\n

                     N. 3 e dat la tipar

\r\n

1. Лирин. Дух[овные сочинения] N. 1 –  

\r\n

50 partituri; 80 voci……………………………….1 rub. 30 cop.

\r\n

1. Лирин. Дух[овные сочинения] N. 2 –

\r\n

50 partituri; 30 voci………………………….1 rub. 30 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 3 – 30.…„ 40 – „…………………70 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 15 – 30.…„ 40 – „……………….70 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 16 – 30.…„ 40 – „……………….75 cop.

\r\n

1. Ломакин. Херув[имская песнь] partituri şi

\r\n

voci a câte 1. 20……..………………………..2 rub. 40 cop.

\r\n

1. N. 17 – 32 – 33 – 34 – 35 – 36 partituri

\r\n

şi voci a câte 15……………………………….1 rub. 80 cop.

\r\n

1. Львовский. Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 7 partituri…………………………………………..60 cop.

\r\n

„…N. 5 nu-i în depozit.

\r\n

1. Львов. Дух[овные сочинения] N. 2 –

\r\n

20 partituri; 40 voci………………………………….60 cop.

\r\n

1. „ … „ …N. 9 – 30 partituri; 40 voci………….70 cop.

\r\n

1. „ … „ …N. 11 – 30 partituri; 40 voci………..70 cop.

\r\n

1. „ … „ …N. 12 – 30 partituri; 40 voci………..60 cop.

\r\n

1. „ … „ …N. 14 – 20 partituri; 40 voci………..60 cop.

\r\n

1. Львовский. Дух[овные сочинения]

\r\n

N. 17 partituri…………………………………1 rub. 50 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …N. 23.…„ – …………………………….30 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …„ – „ voci… – …………………………40 cop.

\r\n

1. Макаров. Ангел вопияше partituri şi

\r\n

voci a câte 20………………………………………….40 cop.

\r\n

1. Бахметьев. Обиход, ч. II. partituri………..10 rub.

\r\n

1. „ ….. „ …„ – „ voci… – …………………………10 rub.

\r\n

1. Обиход. ч. I. Всенощ.[ная]

\r\n

упрощ.[енный вариант] partituri şi voci

\r\n

a câte 2 rub………………………………………………4 rub.

\r\n

1. Панихида из обиход partituri şi

\r\n

voci a câte 50……………………………………………1 rub.

\r\n

1. Орлов. Дух[овные сочинения] N. 21 – 40,

\r\n

23 – 30, 38 – 20, 41 – 40 – ………………….1 rub. 30 cop.

\r\n

1. Панфилов. Херув[имская песнь]

\r\n

partituri 30; voci 20………………………………….50 cop.

\r\n

1. Соломин. Дух[овные сочинения] N. 2 –

\r\n

partituri…………………………………………………50 cop.

\r\n

1. „ ….. „ …„ – „ voci… – …………………………20 cop.

\r\n

1. Турчанинов. Дух[овные сочинения] Kн. I.

\r\n

voci……………………………………………………….1 rub.

\r\n

„…..” partiturile sunt date la tipar.

\r\n

1. Кн. II. partituri şi voci a câte 1. 50……………3 rub.

\r\n

1. III….„…..”……………………………………….3 rub.

\r\n

Au fost expediate numai partiturile, culegerile pentru voci nefiind încă editate.

\r\n

Împachetarea şi transportarea……. – …………65 cop.

\r\n

Transport…………………………………17 rub. 65 cop.

\r\n

Contra ramburs…………………………76 rub. 50 cop.

\r\n

_______________

\r\n

                                       În total Ruble 76 rub. 50 cop.

\r\n

 [Culegerile] de note indicate în această notă de plată le-am primit.

\r\n

Profesorul de muzică al Gimnaziului Nr.2 din Chişinău Preot Mihail Berezovski.

\r\n

S-a precizat că s-au cheltuit 81 ruble”.

\r\n

Cópiile Notei de plată Nr. 14, Nr. 5 / 34918 din 21 februarie 1902 achitată de Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău magazinului de muzică „P. Iurghenson” din Moscova pentru Culegerile de note (ce sunt prezentate) solicitate de preotul Mihail Berezovski pentru corul bisericii Gimnaziului 

\r\n

Cărţile de slujbă au fost achiziţionate din magazinul de carte bisericească al Casei Arhiereşti din Chişinău. Copia notei de plată ce s-a păstrat ne permite să cunoaştem cu ce cărţi valoroase necesare pentru săvârşirea slujbelor dumnezeieşti era dotată strana bisericii.

\r\n

„Notă de plată 5 / 5                                             Copie

\r\n

din magazinul de carte bisericească al Casei Arhiereşti din Chişinău, pentru biserica Gimnaziului Nr. 2 din oraşul Chişinău

\r\n

1) Octoih – ………………………………..9 rub. 20 cop.

\r\n

2) Mineie lunare –………………………………..38 rub.

\r\n

3) Triod –…………………………………..6 rub. 10 cop.

\r\n

4) Mineu de obşte –……………………….3 rub. 20 cop.

\r\n

5) Tipicon bisericesc –…………………..6 rub. 50 cop.           

\r\n

6) Culegere de Acatiste –………………………….8 rub.

\r\n

7) Penticostar –…………………………..4 rub. 30 cop.

\r\n

8) Liturghier 4 buc. –………………………………4 rub.

\r\n

9) Trebnic 4 buc. –……………………….3 rub. 50 cop.

\r\n

10) Slujba săptămânilor

\r\n

Postului Mare –……………………………….5 rub. 25 cop.

\r\n

11) „…”…Săptămâna Paştilor –………1 rub. 20 cop.

\r\n

12) Apostol –………………………………………….5 rub.

\r\n

13) Catavasier şi Psaltire –……………..6 rub. 50 cop.

\r\n

14) Irmologhion –…………………………………..2 rub.

\r\n

15) Cuvânt de învăţătură

\r\n

a lui [G.] Diacenko –…………………………5 rub. 50 cop.

\r\n

16) Foaie pentru Proscomidie –………………..15 cop.

\r\n

17) Rugăciunile la Cincizecime –………………30 cop.

\r\n

18) Rânduiala pentru cei adormiţi

\r\n

[Panihidei] –……………………………………………20 cop.

\r\n

19) Rugăciunea pentru Împărat –………………10 cop.

\r\n

Pentru livrarea cărţilor s-a plătit……………….20 cop.

\r\n

20) Ceaslov –………………………………………70 cop.

\r\n

  În total: 109 rub. 90 cop.

\r\n

Această notă de plată se achită la direcţia economică  a Casei Arhiereşti din Chişinău una sută rub., nouăzeci cop.

\r\n

Librar (asc. O. Vartic) [Semnătura].

\r\n

1902, Mai, 5 zile”.

\r\n

Cópia Notei de plată Nr. 5 / 5 din  5 mai 1902 din magazinul de carte bisericească al Casei Arhiereşti din Chişinău eliberată pentru biserica Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău 

\r\n

Toate cele necesare pentru sacristia sau veşmântăria bisericii, precum şi obiectele de cult au fost comandate de la Magazinul de textile (de brocat / brocart) al Casei de Comerţ al fabricantului Ilie Semionovici Sâtov din Moscova. Directorul Gimnaziului i-a încredinţat această responsabilitate clericului superior al Catedralei episcopale (Catedrala Mitropolitană Naşterea Domnului) din Chişinău – protoiereului Nicolae Vasilevski. Despre acest fapt ne mărturiseşte Scrisoarea cu Nr. 18965 a fabricantului Ilie Sâtov expediată directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău la 12 martie 1902:

\r\n

„Magazinul de textile  al Casei de Comerţ

\r\n

al fabricantului Ilie Semionovici Sâtov

\r\n

Nr. 18965.                   Moscova, Martie 12 zile, 1902.

\r\n

Excelenţei Sale

\r\n

Domnului Director al Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău.

\r\n

Excelenţa Voastră!

\r\n

Am onoarea să Vă înştiinţez cu tot respectul, că zilele acestea noi am primit prin poştă o scrisoare, din partea Preacucerniciei Sale Protoiereului Superior al Catedralei Episcopale din Chişinău – Părintele Nicolae Vasilievici Vasilevski, în care Părintele Protoiereu la cererea  Excelenţei Voastre a indicat lucrurile necesare din veşmântăria bisericească, precum şi obiectele de cult pentru Biserica nou-zidită de pe lângă gimnaziul încredinţat Excelenţei Voastre. Cu o deosebită satisfacţie suntem gata să primim de la Dvs. comanda acestor lucruri. Cu umilinţă Vă rugăm, Excelenţă, să ne învredniciţi de comenzile Dvs. a diferitor obiecte şi atribute bisericeşti. Îndeplinind toată comanda Dvs. ne vom strădui să fiţi mulţumiţi întru totul. Potrivit scrisorii Părintelui Protoiereu ne cereţi de a vă trimite cât mai curând modelele şi tipurile de brocat [парча – rus.] de culoare roşie, verde şi galbenă, şi am onoarea să vi le trimit acum. Pe fiecare model este indicat Nr. catalogului nostru de preţuri, precum şi preţul pentru un arşin [un metru] de brocart [ţesătură]. Obiectele bisericeşti din argint şi din alte metale binevoiţi să le marcaţi Dvs. La ce preţ ne veţi cere să vi le expediem pe acestea, aşa şi va fi îndeplinit totul de către noi.

\r\n

                    Cu toată stima faţă de Excelenţa Voastră

\r\n

               Am onoarea să fiu prea umilul Dvs., servitor

\r\n

Sâtov [semnătura].

\r\n

Scrisoarea Nr. 18965 a fabricantului Ilie S. Sâtov de la Magazinul de textile (de brocat) al Casei de Comerţ din Moscova expediată la 12 martie 1902 directorului Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău în privinţa asigurării cu cele necesare pentru veşmântăria bisericii Gimnaziului, precum şi cu obiectele de cult bisericeşti din argint şi alte metale.

\r\n

Unele podoabe şi obiecte de cult au fost procurate de la magazinul bisericesc din Chişinău ce aparţinea doamnei P. M. Boburova, care a donat multe obiecte, unele din cele mai preţioase, în memoria soţului ei răposat[28]. Despre obiectele de cult procurate din magazinul doamnei Boburova ne mărturisesc unele documente ce ne oferă anumite detalii privind inventarul obiectelor bisericeşti întocmit în 1902 de arhitecţii bisericii – M. S. Saraţinski şi C. O. Gasket. Pe cât a fost posibil, am reconstituit (fiind foarte deteriorate) aceste documente şi, traducându-le cu multă atenţie, le prezentăm aici în întregime:

\r\n

„Preţurile obiectelor şi atributelor bisericeşti pentru biserica ce se construieşte pe lângă Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău:

\r\n

1. Policandru pentru 30 de lumânări,

\r\n

în 3 rânduri, aurit şi emailat………………………285 rub.

\r\n

1. Candelabru aurit din

\r\n

ambele părţi………………………………….23 rub. 25 cop.

\r\n

1. Candelabru dinaintea [din partea de răsărit –

\r\n

n. n.] Sf. Prestol [Semisfeşnic – n. n.], aurit………40 rub.

\r\n

1. Sfeşnic pentru vohod [pentru paracliserul

\r\n

purtător de făclie – n. n.], aurit……………………….7 rub.

\r\n

1. Sfeşnic pentru 3 lumânări [trisfeşnic –

\r\n

n. n.], aurit………………………………………………10 rub.

\r\n

1. Sfeşnic pentru o lumânare, din argint………..5 rub.

\r\n

1. Policandru pentru 18 de lumânări,

\r\n

în 2 rânduri, aurit şi emailat………………………125 rub.

\r\n

1. O pereche de steaguri din bronz,

\r\n

emailaţi……………………………………………….120 rub.

\r\n

1. Cruce dinaintea [din partea de răsărit – n. n.]

\r\n

Sf. Prestol şi Icoană cu încrustare, din bronz……120 rub.

\r\n

1. Perie [„sfeştoc” pentru stropirea cu apă

\r\n

Sfinţită – n. n.] cu mâner argintat………….1 rub. 25 cop.

\r\n

1. Litier cu suport, aurit…………………………..24 rub.

\r\n

   1. Ceaşă [vas – n. n.] pentru apa sfinţită,

\r\n

argintată…………………………………………………7 rub.

\r\n\r\n

    \r\n

  1. 1.     Sfeşnic de masă pentru 3 lumânări,
  2. \r\n

\r\n

din bronz……………………………………………….12 rub.

\r\n

1. Ulcior pentru apă, de argentan……………….5 rub.

\r\n

1. Talger [pentru miride – n. n.], de argentan….4 rub.

\r\n

1. „…” pentru Antidor, argintat…………………3 rub.

\r\n

1. „…” pentru prescuri, argintat…………………3 rub.

\r\n

1. „…” pentru slujbele cu priveghere,

\r\n

de argentan………………………………………………8 rub.

\r\n

1. „………….” „……”, aurit……………………20 rub.

\r\n

1. Masă pentru panihidă…………………8 rub. 50 cop.

\r\n

1. Epitaf, cusut din catifea, brodat

\r\n

[cu Sfinţii ucenici şi Sfintele Femei-Mironosiţe

\r\n

n. n.].………………………………………………………..100 rub.

\r\n

1. „…..” „…punerea [Mântuitorului – n. n.]

\r\n

în mormânt…………………………………………….75 rub.

\r\n

1. „……”…[Epitaf – n. n.]…pentru Antimis,

\r\n

scris cu litere aurite…………………………………..18 rub.

\r\n

1. Epitaf pentru Antimis [cu Sfinţii ucenici…

\r\n

n. n.], înscris cu litere aurite………………………20 rub.

\r\n

1. Chivot (Дарохранительница), argint 84%,

\r\n

cu cutie………………………………………………..100 rub.

\r\n

1. Icoane pentru Uşile Împărăteşti,

\r\n

argint 84%……………………………………………………….8 rub.

\r\n

1. Perdea pe Uşile Împărăteşti, din fir

\r\n

de mătase, de două feluri, la alegere……………….18 rub.

\r\n

1. Evanghelie, argint 84%, ştemuită………….140 rub.

\r\n

1. Cădelniţă, de argentan, aurită………………..6 rub.

\r\n

1. Cruce, argint 84%, aurită,de cea mai

\r\n

înaltă calitate…………………………………………..26 rub.

\r\n

1212 rub. 75 cop.”.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 26

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 27

\r\n

\r\n

Inventarul şi preţurile obiectelor şi atributelor bisericeşti comandate în magazinul bisericesc al doamnei P. M. Boburova din Chişinău pentru biserica Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena ce se construia în 1902 pe lângă Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din Chişinău

\r\n

Pentru întocmirea unui astfel de inventar sau pentru înregistrarea bunurilor bisericeşti Consistoriul Duhovnicesc din Chişinău elibera fiecărei biserici o carte specială (un anumit registru). Despre aceasta ne mărturiseşte următorul document ce s-a păstrat din acea perioadă:

\r\n

„Consistoriul Duhovnicesc din Chişinău

\r\n

Martie, 30 de zile 1902. Nr. 6910.

\r\n

or. Chişinău.

\r\n

D. Director al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău

\r\n

Potrivit Raportului cu Nr. 300 din 27 Martie a acestui an [1902 – n. n.], Consistoriul Duhovnicesc, expediind cartea pentru înregistrarea bunurilor bisericii Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena a Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, Vă roagă să achitaţi Consistoriului pentru cartea expediată două rub. 20 cop..

\r\n

   Membrul Consistoriului: Preot M. Ciakir. [Semnătura].

\r\n

                            Secretar: [Semnătura].

\r\n

                      Şef de birou: [Semnătura]”.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 33

\r\n

\r\n

Actul Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău cu Nr. 6910 din 30 martie 1902 prin care bisericii Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena a Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău este expediată cartea (registrul) de înregistrare a bunurilor bisericeşti

\r\n

Tot ce a fost necesar pentru înzestrarea şi împodobirea interiorului bisericii, adică: confecţionarea şi instalarea iconostasului, asigurarea cu cele necesare veşmântări-ei bisericii, obiectele de cult, cărţile de slujbă şi clopotele – Gimnaziul şi-a asumat asupra sa, cheltuind pentru toate acestea – 14. 425 de ruble[29].

\r\n

Întrucât antreprenorul Andrei Stepanov n-a reuşit să finiseze construcţia bisericii la data convenită, din cauza „diferitor circumstanţe cu întorsături nefavorabile pentru el”[30], Consiliul (Comitetul) de Construcţie a fost nevoit să prelungească termenul până la 15 mai 1902.

\r\n

Din documentele de arhivă aflăm că la sfârşitul lunii aprilie 1902 directorul Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău trei zile la rând s-a adresat administraţiei oraşului Chişinău cu rugămintea de a-l trimite în delegare pe arhitectul oraşului pentru repartizarea bordurilor trotuarelor de pe străzile Alexandrovskaia (astăzi – bul. Ştefan cel Mare) şi Neameţkaia (astăzi – str. S. Lazo) pentru construcţia unui zid cu grilaj în jurul bisericii. Directorul cerea ca arhitectul să fie delegat din timp pentru a avea posibilitatea ca în ziua când întrebarea aceasta va fi hotărâtă, să-i includă în comisie pe epitropul de onoare al Gimnaziului (Constantin Namestnik), revizorul Camerei de Control (I. Bocikovski) şi alte persoane[31].

\r\n

Lucrările de construcţie a bisericii Gimnaziului Nr.2 din Chişinău s-au încheiat definitiv în luna mai 1902: despre aceasta confirmă actele de arhivă, potrivit cărora la 16 mai 1902 protopopul (blagocinul) bisericilor din oraşul Chişinău, preotul Ioan Savva a verificat dacă biserica gimnazială este pregătită pentru sfinţire. În urma acestei verificări  părintele Ioan a constatat că biserica este gata şi dispune de toate atributele şi obiectele de cult necesare pentru sfinţire, întocmind în acest sens următorul Act:

\r\n

„Nr. 366.                        Act

\r\n

Anul 1902, Mai 16 zile. Eu, subsemnatul, blagocinul [protopopul] bisericilor din or. Chişinău, Preotul Ioan Savva, la data de astăzi am atestat existenţa bunurilor bisericeşti ale bisericii nou-zidite de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din Chişinău în cinstea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena şi am constatat, că biserica este înzestrată îndeajuns cu atribute bisericeşti, toate obiectele de cult necesare pentru sfinţirea bisericii sunt pregătite şi, astfel, piedici pentru sfinţirea bisericii nu sunt, fapt pentru care şi este întocmit prezentul act.

\r\n

Blagocinul [Protopopul] bisericilor din or. Chişinău, Preot Ioan Savva [Semnătura].

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 34

\r\n

\r\n

Actul cu Nr. 366 din 16 mai 1902 prin care protopopul bisericilor din or. Chişinău, preotul Ioan Savva, atestă că Biserica nou-zidită în cinstea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din Chişinău este înzestrată cu toate atributele şi obiectele de cult necesare şi este pregătită pentru sfinţire

\r\n

Tot din ziua de 16 mai 1902 datează şi Actul de examinare a bisericii întocmit de arhitecţii şi persoanele responsabile de construcţia sfântului locaş. Aceste Act confirma, de asemenea, că nu se găseau careva neajunsuri („cu excepţia unor mici nefinisări…”) pentru deschiderea bisericii şi săvârşirea în ea a slujbelor dumnezeieşti:

\r\n

                                „Act                                     Copie.

\r\n

Anul 1902, Mai 16 zile, Arhitecţii subalterni ai Departamentului de Construcţie al Administraţiei guberniei Basarabiei: d-l G. V. Cupcea şi P. G. Starjinski la cererea verbală a Vice-Guvernatorului Basarabiei – Consilierul de Stat titular V. G. Ustrugov – în prezenţa subsemnaţilor, am examinat din nou clădirea din piatră a bisericii construite pe lângă Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău şi am constatat, că biserica din piatră a fost zidită – conform planului aprobat de Departamentul de Construcţie al Administraţiei guberniei Basarabiei potrivit protocolului [procesului-verbal] cu Nr. 94 din anul 1899 – bine, trainic, din materiale corespunzătoare şi din punctul de vedere tehnic cuvenit, cu excepţia unor mici nefinisări, pe care antreprenorul este obligat să le aducă la aspectul corespunzător şi, astfel, la deschiderea bisericii pentru săvârşirea slujbelor dumnezeieşti nu găsim nici un fel de piedici.

\r\n

Pentru care fapt a şi fost întocmit prezentul act autentic. Au semnat: Inginerul inferior G. Cupcea, Arhitectul inferior P. Starjinski. Au fost prezenţi: Preşedintele Comitetului [Consiliului] de Construcţie pentru zidirea bisericii N. Alaev, membrii: St. Borâşkevici, R. Ploveţki, d-l Revizor Superior I. Bocikovski.

\r\n

Conform cu originalul: Secretarul Gimnaziului Nr. 2.

\r\n

[Semnătura]”.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 35

\r\n

\r\n

Actul din 16 mai 1902 – întocmit de către arhitecţii subalterni ai Departamentului de Construcţie al Administraţiei guberniei Basarabiei: d-l G. V. Cupcea şi P. G. Starjinski, în prezenţa preşedintelui Comitetului [Consiliului] de Construcţie pentru zidirea bisericii N. Alaev (directorul Gimnaziului Nr. 2) , a membrilor: St. Borâşkevici, R. Ploveţki, d-l Revizor Superior I. Bocikovski – prin care se atestă că Biserica nou-zidită din piatră în cinstea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din Chişinău este pregătită pentru deschidere şi săvârşire a slujbelor dumnezeieşti

\r\n

La 19 mai 1902 într-o zi de duminică biserica a fost solemn deschisă şi sfinţită. La ora 11:00 uşile bisericii au fost deschise cu o cheie de argint de un preot din Chişinău – protoiereul [?] Dânga[32], săvârşindu-se prima Sfântă şi Dumnezeiască Liturghie de către Prea Sfinţitul Iacov, episcopul Chişinăului şi Hotinului, împreună cu  Prea Sfinţitul Arcadie, episcopul de Akkerman şi cu un sobor de preoţi şi diaconi din oraşul Chişinău, cu participarea profesorilor de religie din toate instituţiile medii de învăţământ din Chişinău, în prezenţa autorităţilor locale[33], a diferitor persoane de onoare invitate oficial, a mai multor directori de instituţii de învăţământ, a personalului pedagogic şi a tuturor elevilor Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău în frunte cu directorul Nicolae Alaev. Biserica era arhiplină nu numai de cei invitaţi, ci şi de creştinii  din oraş[34].

\r\n

Administratorul guberniei Basarabiei (guvernatorul Basarabiei R. S. fon-Raaben din motive de serviciu a lipsit de la eveniment[35]) i-a felicitat pe lucrătorii şi constructorii bisericii cu sfinţirea sfântului locaş, la zidirea căruia ei s-au ostenit nu puţin.

\r\n

Potrivit martorilor biserica era „măreaţă şi minunată, construită perfect”[36]. Ctitorul Constantin Namestnik, atingându-şi ţelul mult râvnit (pentru amănunte menţionăm că construcţia bisericii gimnaziale l-a costat peste 40.000 ruble[37], potrivit unor izvoare – peste 50.000 ruble[38]), a dorit ca evenimentul sfinţirii bisericii să fie organizat cât mai reuşit şi frumos, precum şi sărbătoarea hramului bisericii, cu atât mai mult că în acea zi, 21 mai, stil vechi (sau 3 iunie, stil nou) – când se face pomenirea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena – era şi Ziua Sfântului său Ocrotitor.

\r\n

La intrarea în biserică, deasupra naosului ieşeau în evidenţă două cafastre, special destinate pentru două coruri formate din elevii gimnaziului. În aceste cafastre se urca pe o scară laterală în spirală împodobită cu multă eleganţă. Totul purta amprenta simplităţii, dar şi a eleganţei în acelaşi timp, „lipsea orice lustru fals şi strălucire amăgitoare…”[39].

\r\n

Intrarea în Gimnaziu, sala de festivităţi, precum şi toate auditoriile, destinate oaspeţilor au fost decorate cu flori vii.

\r\n

Primul dangăt de clopote ce a răsunat, răspândea tuturor vestea că lucrările începute cu 3 ani în urmă  de zidire a bisericii de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din Chişinău au fost duse la bun sfârşit şi aceasta umplea de bucurie inima fiecărui creştin ortodox.

\r\n

După săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii şi anume după rostirea cererilor de „Mulţi ani trăiască!”, un cuvânt de felicitare şi recunoştinţă a fost rostit de profesorul de religie al Gimnaziului Nr. 2 – protoiereul Gavriil Zlatov[40]. După aceasta ctitorul Constantin Namestnik a oferit tuturor o trapeză frăţească foarte îmbelşugată. În sala de festivităţi toţi elevii au primit în dar de la Constantin Namestnik câte o Biblie în limba ebraică cu traducere în limba rusă (fiecare exemplar avea următoare inscripţie: „Ca amintire din partea epitropului de onoare al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău C. A. Namestnik. 19 mai 1902”[41]), câte un exemplar al operei lui N. V. Gogol sau Jukovski şi câte o fotografie a bisericii nou-zidite[42].

\r\n

În scurt timp biserica Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena din Chişinău deveni biserica cea mai „preferată” nu numai a elevilor Gimnaziului, dar şi a multor chişinăuieni. Aici se simţea un duh de familie, de bunătate şi unitate[43].

\r\n

Către ziua sfinţirii bisericii gimnaziale au fost înregistrate donaţii din partea diferitor persoane. S-a păstrat un document de arhivă şi anume o Listă-tabel ce atestă obiectele de cult şi alte bunuri, precum şi numele persoanelor care le-au donat bisericii. Iată conţinutul acestui document (descifrat pe cât a fost posibil – n. n.):

\r\n

Lista obiectelor de cult, precum şi a altor bunuri jertfite (donate) de diferite persoane pentru biserica Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău (1902)

\r\n

Amintind de binefăcătorii sfântului locaş, printre cei mai mari ctitori trebuie să-i menţionăm pe nobila S. D. Krupenskaia, epitropul bisericii gimnaziale V. C. Herţa, nobila M. N. Lozinskaia, notarul public V. G. Strajesko şi proprietarul funciar judeţean G. R. Grubnean.

\r\n

În ziua de 21 mai 1902, când biserica nou-zidită îşi sărbătorea pentru prima dată hramul, iar ctitorul Constantin Namestnik – Ziua Sfântului Ocrotitor – a fost săvârşită foarte solemn Dumnezeiasca Liturghie. După săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii, administratorul guberniei Basarabiei, felicitându-l pe ctitorul bisericii Constantin Namestnik, a zis următoarele cuvinte:

\r\n

„…Două zile în urmă, sărbătorind sfinţirea bisericii de pe lângă Gimnaziul Nr. 2, noi l-am cinstit pe mult-stimatul nostru stăpân, ca pe ctitorul bisericii şi epitropul de onoare al Gimnaziului. Astăzi, odată cu ziua hramului bisericii care nu demult a fost sfinţită, coincide şi ziua Sfântului Ocrotitor al lui Constantin Alexandrovici, adică este o sărbătoare personală familială, dar cu toate acestea eu îmi voi permite, în câteva cuvinte, să mă refer la activitatea sa publică, ca un mare binefăcător şi un om nespus de bun. Împlinindu-şi dorinţa sa arzătoare de a construi o biserică pe lângă Gimnaziul Nr. 2, care l-a costat peste 40.000 ruble – Constantin Alexandrovici n-a uitat, în acelaşi timp, şi de alte nevoi ale aproapelui său şi din propria dorinţă a jertfit lepta sa, uneori destul de mare, la tot lucrul bun. Astfel, în ultimul timp, el a donat pentru construcţia orfelinatului Balişa 10.000 ruble, pentru întreţinerea şcolii culinare de pe lângă acelaşi orfelinat – 10.000 şi pentru finisarea construcţiei acestei şcoli – 2000. Jertfind ultimele 12.000 s-a produs un incident ce caracterizează concepţia largă a lui Constantin Alexandrovici referitoare la faptele de binefacere – mărinimia acestui om! Când a fost depusă declaraţia lui Constantin Alexandrovici referitoare la donaţia de 10.000 pentru şcoala culinară, consiliul orfelinatului Balişa m-a împuternicit să-l rog pe Constantin Alexandrovici să-şi dea acordul să fie încasate doar 8.000 ruble, iar 2000 să fie preluate pentru finisarea construcţiei. Când i-am transmis această rugăminte lui Constantin Alexandrovici, am primit răspunsul, – începutul căruia m-a pus puţin într-o situaţie penibilă şi numai sfârşitul mi-a amintit cu cine am de-a face. Constantin Alexandrovici mi-a zis: „Nu, – ceea ce e scris cu peniţa, nu tai cu bărdiţa, e scris 10.000,  să fie aşa, iar dacă consiliul are nevoie de 2000 pentru finisarea construcţiei, – a adăugat Constantin Alexandrovici, – atunci eu am să dau încă 2000 şi chiar mâine vi-i aduc Dvs.”. Când i-am remarcat că consiliul mi-a interzis să cer anumite adaosuri după atâtea donaţii generoase, Constantin Alexandrovici a răspuns: „Nu cruţaţi buzunarul meu, deranjaţi-l şi zgâlţâiţi-l pentru fapte bune!”. Iată cu ce binefăcător au de-a face oamenii în Chişinău – om, ce şi-a închinat toată munca şi truda întru ajutorarea aproapelui. Privind la acest onorabil om cu păr cărunt putem citi în trăsăturile lui, că iubirea faţă de aproapele clocoteşte în inima lui, umplând-o până peste margini şi revărsându-se în toate faptele sale cele bune…”[47].

\r\n

Un mesaj de felicitare în adresa ctitorului Constantin Namestnik a rostit şi profesorul de religie al Gimnaziului Nr. 1 din Chişinău – preotul Nicolae Laşkov[48]. De asemenea a fost citită şi telegrama guvernatorului Basarabiei R. S. fon-Raaben: „Mă bucur de sfinţirea bisericii. Vă mulţumesc pentru pomenire. Rog să transmiteţi felicitarea mea ctitorilor şi binefăcătorilor evenimentului ce s-a săvârşit. În acelaşi timp vă felicit şi cu sărbătoarea hramului, iar principalului binefăcător a toate, generosului ctitor şi omagiat, mult-stimatului Constantin Alexandro-vici Namestnik, rog să-i transmiteţi felicitarea mea din toată inima şi recunoştinţa pentru tot ce a făcut, dorindu-i sănătate întru mulţi ani”[49].

\r\n

Potrivit consemnărilor din acea perioadă, pentru sfinţirea bisericii şi pentru sărbătorirea hramului acesteia – Constantin Namestnik a cheltuit 3041 de ruble[50].

\r\n

Dacă e să urmărim cursul cronologic documentat al istoriei bisericii Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău, trebuie să menţionăm că la 15 iunie 1902 Consiliul (Comitetul) de Construcţie pentru zidirea bisericii a întocmit un Act în care se specifica că lucrările de construcţie a bisericii au fost complet finisate şi biserica devine oficial proprietate a Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău.

\r\n

„Actul Nr. 13

\r\n

La 15 iunie 1902 Comitetul [Consiliul] de Construcţie pentru zidirea clădirii bisericii de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din Chişinău în componenţa d-lui Preşedinte, Excelenţei Sale, Directorului Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău N. S. Alaev şi a membrilor: a Excelenţei Sale, d-lui Vice-Guvernator al Basarabiei – Consilierul de Stat titular V. G. Ustrugov, a inspectorului interimar al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău Iu. P. Gakket, a profesorilor: G. I. Foti, R. M. Ploveţki şi V. D. Inglesu, cu participarea d-lui Revizor Superior al Camerei de Revizie din Basarabia I. I. Bocikovski, a conducătorilor lucrărilor de construcţie: inginerii civici C. O. Gasket şi M. S. Saraţinski şi în prezenţa antreprenorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău: negustorul A. I. Stepanov – au examinat clădirea bisericii şi au constatat, că biserica este construită conform planului aprobat de Departamentul de Construcţie al Administraţiei guberniei Basarabiei potrivit protocolului [procesului-verbal] cu Nr. 94 din 25 iunie 1899 – bine, trainic, din materiale corespunzătoare şi din punctul de vedere tehnic cuvenit, cu excepţia unor mici nefinisări, pe care antreprenorul este obligat să le aducă la aspectul corespunzător şi, astfel,  n-au fost găsite nici un fel de piedici pentru a deschide biserica pentru săvârşirea slujbelor dumnezeieşti. Pentru care fapt a şi fost întocmit actul cu Nr. 9 din 16 mai 1902 de către inginerul inferior al Departamentului de Construcţie al Administraţiei guberniei Basarabiei – d-l G. V. Cupcea şi arhitectul inferior al aceluiaşi Departament – P. Starjinski.

\r\n

Neajunsurile observate în construcţia bisericii de către conducătorii lucrărilor de construcţie – arhitectul eparhial M. S. Saraţinski şi Revizorul Superior al Camerei de Revizie din Basarabia I. I. Bocikovski – care au fost remarcate în protocolul [procesul-verbal] din 13 mai 1902, în prezent sunt duse la bun sfârşit şi finisate de către antreprenorul A. I. Stepanov.

\r\n

Reieşind din cele expuse mai sus şi în temeiul declaraţiei antreprenorului A. I. Stepanov din 13 mai 1902 (a se vedea protocolul [procesul-verbal] Nr. 7, p. 2 din 13 mai 1902), precum şi a altei declaraţii a aceluiaşi antreprenor din 26 mai a acestui an [1902 – n. n.] (a se vedea protocolul [procesul-verbal] Nr. 11, p. XIV din 28 mai 1902), în care el, Stepanov, cere Comitetului [Consiliului] de Construcţie să ia în primire de la el biserica construită pentru Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău – Comitetul [Consiliul] de Construcţie a hotărât: 1) De a considera biserica construită de către antreprenorul A. I. Stepanov pentru Gimnaziul Nr. 2 de băieţi din Chişinău definitiv finisată, potrivit planului şi contractului, şi de a f luată în primire de la antreprenorul  A. I. Stepanov; 2) Biserica luată în primire de la antreprenorul A. I. Stepanov de către Comitetul [Consiliul] de Construcţie să fie inclusă în proprietatea Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău şi predată în gestiunea Comitetului [Consiliului] Gospodăresc [Economic] al Gimnaziului.

\r\n

Întru legalizarea a tot ce a fost remarcat mai sus a şi fost întocmit prezentul act însoţit de semnăturile corespunzătoare”.

\r\n

[Urmează semnăturile tuturor celor prezenţi la întocmirea acestui Act].

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 41

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 42

\r\n

\r\n

 

\r\n

Actul Nr. 13 din 15 iunie 1902 – întocmit de către Comitetul [Consiliul] de Construcţie pentru zidirea bisericii – prin care se specifică că lucrările de construcţie a bisericii în cinstea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena au fost complet finisate şi biserica devine oficial proprietate a Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău

\r\n

În aceeaşi zi (15 iunie 1902) Consiliul Eonomic al Gimnaziului Nr. 2 a întocmit un Act, prin care se confirma că Biserica nou-zidită în cinstea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena din mijloacele epitropului de onoare al Gimnaziului, Consilierului de Stat, Constantin A. Namestnik – este proprietate a Gimnaziului Nr.2 de băieţi din oraşul Chişinău:

\r\n

„Act

\r\n

La 15 iunie 1902, Comitetul [Consiliul] Gospodăresc [Economic] al Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău în componenţa d-lui Preşedinte, Excelenţei Sale Directorului Gimnaziului Nr. 2, Consilierului de Stat N. S. Alaev, a inspectorului interimar al aceluiaşi Gimnaziu Iu. P. Gakket, a membrilor profesori: G. I. Foti, R. M. Ploveţki şi V. D. Inglesu – a primit astăzi de la Comitetul [Consiliul] de Construcţie a bisericii de pe lângă Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău – biserica construită de către antreprenorul A. I. Stepanov din mijloacele epitropului de onoare al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, Consilierului de Stat C. A. Namestnik în proprietatea Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău şi în gestiunea Comitetului [Consiliului] Gospodăresc [Economic].

\r\n

Pentru care fapt a şi fost întocmit prezentul act”.

\r\n

[Urmează semnăturile preşedintelui şi a membrilor Consiliului Eonomic al Gimnaziului].

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 43

\r\n

\r\n

 

\r\n

Actul din 15 iunie 1902 – întocmit de către Comitetul [Consiliul] Gospodăresc [Economic] al Gimnaziului Nr.2 din Chişinău  prin care se confirmă că Biserica nou-zidită în cinstea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena cu străduinţa şi din mijloacele epitropului de onoare al Gimnaziului – Consilierului de Stat, Constantin A. Namestnik – este proprietate a Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din or. Chişinău

\r\n

Cercetând documentele de arhivă ale Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului (care în mare parte au fost distruse în anii ocupaţiei sovietice) n-am găsit careva date plauzibile despre Biserica Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena din or. Chişinău. Aceasta se explică prin faptul, că fiind o biserică gimnazială (proprietatea a Gimnaziului Nr. 2), ea nu era înregistrată drept parohie, adică nu era considerată ca biserică de enorie şi de aceea despre ea se pomeneşte doar în istoria şi documentele Gimnaziului. Din aceleaşi motive nu se cunosc nici preoţii şi diaconii care au slujit în ea în perioada respectivă, pentru că aceştia, practic, erau angajaţi şi salariaţi de către administraţia Gimnaziului care era în subordinea Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa a Ministerului Învăţământului.

\r\n

Se ştie doar că din ziua sfinţirii bisericii (19 mai 1902) şi până în anul 1922 paroh al bisericii a fost protoiereul Gavriil Zlatov în vârstă de 46 de ani, licenţiat în teologie, profesor de religie. El a scris şi un studiu istoric despre Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău, care a fost tipărit în 1922[51].

\r\n

Din acei ani s-a păstrat doar un document – Nr. 1254 din 12 decembrie 1902 – al directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, din care aflăm unele date despre întreţinerea clerului bisericii gimnaziale:

\r\n

„Ministerul Învăţământului Circumscripţia de Învăţământ din regiunea Odesa

\r\n

Directorul Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău

\r\n

Decembrie, 12 zile, 1902.

\r\n

Nr. 1254.

\r\n

or. Chişinău gubernia Basarabiei.

\r\n

Despre stabilirea întreţinerii [salariului – n. n.] clerului bisericii gimnaziale pentru anul 1903.

\r\n

Excelenţei Sale

\r\n

Domnului Epitrop

\r\n

al Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa

\r\n

Comitetul [Consiliul] Gospodăresc [Economic] al Gimnaziului încredinţat mie, la şedinţa din 24 mai a acestui an [1902 – n. n.] a ascultat propunerea mea despre stabilirea întreţinerii [salariului – n. n.] clerului bisericesc al bisericii gimnaziale, deschisă pentru săvârşirea dumnezeieştilor slujbe din ziua de 19 mai 1902, şi anume: preotului – 240 rub., diaconului – 240 rub., şi slujitorului [dascălului – n. n.] – 180 rub., şi în total 660 rub. în an [aşa-numita remunerare din mijloacele speciale ale Gimnaziului – n. n.].

\r\n

Potrivit inscripţiei din actul meu cu Nr. 10884 din 25 iunie 1902, Excelenţa Voastră a aprobat pentru întreţinerea clerului bisericii de pe lângă Gimnaziul Nr. 2, de la data de 1 iulie 1902 până la data de 1 ianuarie 1903: preotului – 120 rub., diaconului – 120 rub., şi slujitorului [dascălului – n. n.] – 90 rub., şi în total 330 rub. din mijloacele speciale ale gimnaziului.

\r\n

Având în vedere, că creditul permis în sumă de 330 de rub., pentru întreţinerea clerului bisericesc până la data de 1 ianuarie 1903 a fost cheltuit, am onoarea să mijlocesc înaintea Excelenţei Voastre aprobarea creditului pentru anul 1903 în sumă de 660 de rub., din mijloacele speciale ale gimnaziului pentru întreţinerea clerului bisericii gimnaziului Nr. 2, înregistrând această sumă pentru anul viitor 1904 în bugetul de venituri şi cheltuieli al Vistieriei de Stat pentru onorarea [întreţinerea] permanentă şi la timp a clerului.

\r\n

Director

\r\n

Secretar: [Semnătura].

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 48

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 49

\r\n

\r\n

Actul cu Nr. 1254 din 12 decembrie 1902 al directorului Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău despre stabilirea întreţinerii [salariului] clerului bisericii gimnaziale pentru anul 1903

\r\n

Tot din decembrie 1902 s-a mai păstrat şi o Convenţie încheiată la 19 decembrie 1902 între meşterul de iconostas Nicolae Şkarodnâi şi Consiliul (Comitetul) Economic (Gospodăresc) al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău. Potrivit acestei Convenţii N. Şkarodnâi se obliga să confecţioneze până la data de 15 martie 1903 un chivot pentru icoana Sfântului Cneaz Alexandru Nevski (de la Neva) din biserica gimnazială după modelul chivotului icoanei Sfintei Cneaghine şi Întocmai cu Apostolii Olga (din aceeaşi biserică). Meşterul menţiona că nu se va abate cu nimic de la chivotul original, atât în ceea ce priveşte dimensiunile, cât şi decorarea, adică înfrumuseţarea şi împodobirea chivotului. Această lucrare era preţuită la preţul de 160 de ruble.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 50

\r\n

\r\n

Convenţia din 19 decembrie 1902 încheiată între meşterul de iconostas Nicolae Şkarodnâi şi Consiliul [Comitetul] Economic [Gospodăresc] al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău în vederea confecţionării până la data de 15 martie 1903 a unui chivot pentru icoana Sf. Cneaz Alexandru Nevski din biserica gimnazială

\r\n

Mai târziu, în 1906, pe timpul directorului Gimnaziului, Vetnek, au fost efectuate anumite lucrări de reparaţie în interiorul bisericii, precum şi pictarea ei în interior. Pereţii bisericii, coloanele şi arcurile au fost decorate de pictorul Pavel Piskariov, cu o bordură în stil bizantin. Cupola a ornamentat-o cu stele din metal pe un fundal albastru; de asemenea, a executat copiile icoanelor cu cei patru evanghelişti şi una cu Maica Domnului cu Pruncul în braţe pe un fundal auriu pe peretele de răsărit în altar, după originalele executate de celebrul pictor rus V. Vasneţov în stilul unuia din ornamentele Catedralei Sf. Cneaz Vladimir din oraşul Kiev.

\r\n

S-a păstrat documentul ce conţine Convenţia încheiată între pictorul Pavel Piskariov şi Consiliul (Comitetul) Economic (Gospodăresc) al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău din 24 aprilie 1906. Această Convenţie conţine obligaţiile ce şi le asumă pictorul faţă de lucrarea de pictare a bisericii Gimnaziului, precum şi detaliile privind ce anume are de reprezentat în altar, în naos, pronaos; ce icoane vor fi pictate şi în ce culori, etc. Toate condiţiile şi lucrările ce se cereau a fi îndeplinite sunt descrise atât de amănunţit, până şi cheltuielile ce trebuie suportate, încât am decis să prezentăm acest document în întregime (traducerea ne aparţine – n. n.), întrucât ne oferă preţioase detalii şi o imagine foarte clară a interiorului original al catedralei.

\r\n

„Convenţie

\r\n

Anul 1906, arpilie în 24 de zile. Eu, subsemnatul Pavel Alexeiev Piskariov am încheiat prezenta convenţie cu Comitetul (Consiliul) Gospodăresc (Economic) al Gimnaziului Nr.2 din Chişinău privind următoarele:

\r\n

1) Eu, Pavel Piskariov, mă oblig să efectuez în biserica Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău următoarele lucrări:

\r\n

a) Pereţii, coloanele, arcurile, bolţile arcurilor, cornişele să le vopsesc cu vopsea cu clei într-o nuanţă de culoare roz cu uşoare reliefări la cornişe.

\r\n

b) Să vopsesc panoul bisericii de jur împrejur cu vopsea de ulei într-o culoare verde-măslinie cu o bordură în trei culori în stil bizantin de lăţimea unei pătrimi de arşin [unei pătrimi de metru].

\r\n

c) Cupola principală s-o ornamentez cu lumină strălucitoare şi cu stele din metal pe un fundal albastru.

\r\n

d) Pe cele patru bazoane să pictez cu vopsele de ulei copiile celor patru evanghelişti după originalele executate de Vasneţov în rame de clei.

\r\n

e) În altar, pe peretele de la Răsărit să astup cu cărămidă două ferestre şi nişa dintre ele şi în locul, ocupat anterior de ferestre şi de nişă, să pictez cu vopsele de ulei copia icoanei Maicii Domnului cu Pruncul în braţe (ale lui Vasneţov) în stilul unuia din ornamentele catedralei Sf. Cneaz Vladimir din Kiev, pe un fundal auriu, de o lăţime nu mai mare de şase verşoace[52].

\r\n

2) Mă oblig să îndeplinesc toate lucrările enumerate din materialele personale, cu muncitorii mei. Să lucrez îngrijit şi conştiincios şi în ceea ce priveşte alegerea nuanţelor pentru vopsele să mă conduc de indicaţiile profesorului de artă V. F. Okuşko.

\r\n

3) Toate lucrările enumerate trebuie să fie încheiate către ziua de 1 septembrie a acestui an (1906 – n. n.).

\r\n

4) Pentru lucrările enumerate Comitetul (Consiliul) Gospodăresc (Economic) al Gimnaziului Nr.2 din Chişinău se obligă să-mi plătească nouă sute (900) de ruble în rate în următorii termeni: îndată după încheierea acestei convenţii – 100 ruble, după instalarea schelei în biserică – 50 ruble, după astuparea ferestrelor şi a nişei din altar – 100 ruble, după finisarea cupolei şi vopsirea pereţilor şi a celorlalte părţi ale bisericii cu vopsea de ulei – 150 ruble, după ornamentarea bordurii de deasupra panoului – 100 ruble, după vopsirea panoului cu vopsea de ulei – 100 ruble. Toate aceste rate de plată convenite se vor elibera mie după ce Comitetul (Consiliul) Gospodăresc (Economic) al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău va examina în prealabil lucrările efectuate şi în cazul când vor fi apreciate că au fost calitativ îndeplinite. După încheierea tuturor lucrărilor, enumerate în prezenta convenţie, acestea vor fi examinate şi cercetate în baza cererii Directorului administrativ al Circumscripţiei de Învăţământ din regiunea Odesa cu Nr. 7386 din 14 aprilie 1906 de către o comisie, formată din profesorii de arte ai instituţiilor de învăţământ locale în comun cu Comitetul (Consiliul) Gospodăresc (Economic) al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău şi numai după ce această comisie va aprecia că toate lucrările au fost calitativ efectuate, mie mi se va elibera ultima rată a plăţii stabilite – trei sute (300) ruble.

\r\n

5) Dacă comisia menţionată în punctul 4 va aprecia că lucrările au fost îndeplinite necalitativ, eu mă oblig, fără vreo plată suplimentară, să repar totul la indicaţia comisiei.

\r\n

6) Eu îmi asum demontarea şi mutarea iconostasului, precum şi a tuturor icoanelor, chivotelor şi a celorlalte articole ale bisericii într-o încăpere specială din gimnaziu care-mi va fi arătată; şi după încheierea lucrărilor – remontarea lor. Totodată eu sunt responsabil pentru orice deteriorare a bunurilor bisericeşti ce s-ar putea produce în timpul transportării. Comitetul (Consiliul) Gospodăresc (Economic) este obligat să-mi achite preţul real al acestor lucrări în sumă de nu mai mult de treizeci (30) ruble pentru transportarea bunurilor bisericeşti din biserică în gimnaziu şi tot aceeaşi sumă pentru retransportarea şi remontarea lor.

\r\n

 Prezenta convenţie trebuie să fie păstrată în cancelaria Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău, iar copia ei se eliberează domnului Piskariov”.

\r\n

Urmează semnăturile lui Pavel Alexeievici Piskariov, a directorului Gimnaziului, Vetnek, precum şi a membrilor Consiliului Economic al Gimnaziului.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 9

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 10

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 11

\r\n

\r\n

Convenţia din 24 aprilie 1906 încheiată între pictorul Pavel Piskariov şi Consiliul [Comitetul] Economic [Gospodăresc] al Gimnaziului Nr. 2 din Chişinău în vederea efectuării anumitor lucrări de reparaţie şi pictură în interiorul bisericii gimnaziale

\r\n

Din cele 900 de ruble achitate pentru pictura bisericii, 650 ruble au fost plătite din venitul bisericii şi 250 ruble – din mijloacele speciale ale Gimnaziului[53].

\r\n

Deci din 1902 şi până în 1918 biserica Sfinţii Împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena a fost biserica Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău. În acest context semnificativ este încă un document ce s-a păstrat şi anume Actul cu Nr. 55 al Departamentului Imperial al Societăţii Ortodoxe Palestiniene din Chişinău ce datează din 2 mai 1903. În acest document Preşedintele Consiliului Imperial al Societăţii Ortodoxe Palestiniene marele cneaz Serghii Alexandrovici Romanov se adresează preşedintelui Departamentului respectiv de la Chişinău, Prea Sfinţitului Iacov, episcopul Chişinăului şi Hotinului, în vederea includerii bisericii Gimnaziului Nr.2 de băieţi din Chişinău în procesul colectării de ajutoare pentru creştinii ortodocşi din Ţara Sfântă. Aceste ajutoare erau colectate prin intermediul unor cutii speciale ce trebuiau instalate pe pereţii bisericilor din oraş.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 8

\r\n

\r\n

Actul Nr. 55 al Departamentului Imperial al Societăţii Ortodoxe Palestiniene din Chişinău din 2 mai 1903 prin care se cerea includerea bisericii Gimnaziului Nr.2 de băieţi din Chişinău în procesul colectării de ajutoare pentru creştinii ortodocşi

\r\n

din Ţara Sfântă

\r\n

Din această perioadă se cunoaşte că funcţia de epitrop al bisericii a fost ocupată de următoarele persoane: primul epitrop a fost însuşi ctitorul principal al bisericii gimnaziale Constantin Namestnik (1902-1905), care din cauza stării de sănătate a fost înlocuit mai întâi de vice-guvernatorul Basarabiei, consilierul titular de stat V. Ustrugov, iar din toamna anului 1903 de către profesorul Gimnaziului I. Baskevici, care, după moartea ctitorului C. Namestnik (trecut la Domnul la 6 noiembrie 1905), a fost ales de către Consiliul Pedagogic al Gimnaziului – epitrop al bisericii, funcţie pe care a ocupat-o timp de 14 ani, până în toamna anului 1919. Al treilea epitrop a fost proprietarul de pământ N. G. Ţanko-Kilicik, care a rămas în această funcţie până în primăvara anului 1921. Din 1921 această funcţie a fost ocupată de candidatul (doctorul) în drept al Universităţii din Moscova Vladimir C. Herţa, care a participat activ în viaţa Gimnaziului şi în calitate de epitrop a depus multă stăruinţă şi grijă, „mai rar întâlnită”[54] la înfrumuseţarea şi împodobirea bisericii.

\r\n

Între anii 1922–1928 în urma înfăptuirii aşa-numitei optimizări a instituţiilor de învăţământ, au fost lichidate toate gimnaziile ruseşti, rămânând să funcţioneze doar Gimnaziul Nr. 2 (gimnaziu rus) şi Gimnaziul Nr. 4 (gimnaziu evreiesc).

\r\n

În această perioadă Gimnaziul Nr. 2 a fost evacuat din propria clădire de către Liceul Militar. În 1928 clasele gimnaziale I-III au fost plasate în Şcoala Reală, iar celelalte clase – în Gimnaziul Nr. 3. Aceasta a creat mari dificultăţi şi incomodităţi atât pentru Gimnaziul Nr. 2, cât şi pentru instituţiile de care a fost „adăpostit” cu forţa. În 1929 Gimnaziului Nr. 2 i-a fost oferită o încăpere în casa cneaghinei Veazemskaia, pe strada Sadovaia (mai târziu această casă a devenit Liceul „Mihai Eminescu”)[55].

\r\n

În perioada 21 august 1919 – 18 martie 1944 (cu excepţia iunie 1940 – iunie 1942) – Gimnaziul Nr. 2 a fost transformat (reprofilat) în Liceului Militar „Regele Ferdinand I” din oraşul Chişinău. Organizarea noului liceu s-a făcut după modelul de la Mănăstirea Dealu (România)[56], biserica aparţinând de acum Liceului Militar.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 2 sau 2.1.

\r\n

\r\n

Biserica gimnazială Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena

\r\n

şi Liceul Militar „Regele Ferdinand I” (1922)

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 81

\r\n

\r\n

Emblema şi clădirea Liceului Militar „Regele Ferdinand I” (1922)

\r\n

La 20 mai 1937 se împlineau 35 de ani de la sfinţirea bisericii Sfinţii împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena. În legătură cu sărbătorirea solemnă a acestui jubileu a fost adus din biserica cetăţii Tighina, care arsese cu câţiva ani în urmă, un clopot de o mare valoare istorică, care a fost instalat în clopotniţa bisericii  (cândva – gimnaziale) Liceului Militar de pe atunci. Pe acel clopot erau încrustate următoarele trei inscripţii: „Dăruit de Împărăteasa Alexandra Feodorovna în 1883”; „Turnat în zilele împărăţiei Împăratului Alexandru III în 1883”; „Are o greutate de 34 puduri[57][58]. La 21 mai 1937 la ora 9:00 clopotul a fost sfinţit şi în timpul slujbei sunetul acestui istoric clopot a răsunat pentru prima dată în oraşul Chişinău[59].

\r\n

 Din acea perioadă se cunoaşte numele profesorului de religie al Liceului Militar – preotul Grigorie Zaharescu, care slujea în biserica liceului[60].

\r\n

În iunie 1940 biserica suferă în urma unui devastator incendiu. În timpul celui de al II-lea Război Mondial clădirea Liceului a fost distrusă, dar biserica a rămas neatinsă. După Război clădirea n-a fost demolată, ci dimpotrivă restaurată, fiind ocupată de groaznica organizaţie sovietică – K.G.B. R.S.S.M. – K.G.B.-ul (Comitetul Securităţii de Stat) Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti).

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 97

\r\n

\r\n

Clădirea K.G.B.-ului al R.S.S.M [Comitetul Securităţii de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti] în perioada sovietică

\r\n

Succesorul K.G.B.-ului a devenit S.I.S-ul (Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova) care astăzi îşi are reşedinţa în această clădire.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 100

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Des. 101

\r\n

\r\n

Clădirea fostului K.G.B. al R.S.S.M, astăzi fiind ocupată de

\r\n

Serviciul de Informaţie şi Securitate al R.M.

\r\n

(or. Chişinău, bul. Ştefan cel Mare, 166) (2012)

\r\n

Iar biserica în anii 1944 a fost închisă, ea „nu mai avea dreptul să existe” şi în perioada ocupaţiei sovietice a fost devastată, devenind în 1959 depozit şi din 1962 – prefăcută în „Planetariu”. Pe atunci se urmărea, de fapt, lichidarea completă, adică demolarea bisericii, dar la insistenţa unor oameni influenţi, s-a decis, în cele din urmă, de a preface biserica în planetariu. Cu alte cuvinte – dintre răul cel mare şi cel mic, a fost ales cel urmă… Această decizie a fost aprobată încă la 17 aprilie 1959 – Protocolul (procesul-verbal) Nr. 414.

\r\n\r\n\r\n


\r\n\r\n

\r\n\r\n[1] Gimnaziul Nr. 2 din Chişinău, fondat în secolul al XIX-lea, a fost o instituţie de învăţământ de elită din or. Chişinău. Aici se studia matematica şi fizica, istoria, geografia, filosofia, religia, igiena. Elevii studiau limbile clasice: greaca, latina, ebraica, precum şi limbile rusă, franceză, germană, ucraineană şi română. La un nivel foarte înalt era predată muzica şi literatura, în special cea rusă. Elevii Gimnaziului Nr. 2 au participat la solemnităţile prilejuite de inaugurarea monumentului în cinstea poetului rus A. S. Puşkin în grădina publică din oraş. La 27 ianuarie 1887, când s-au împlinit 50 de ani de la moartea poetului, în Gimnaziu a fost săvârşită o panihidă. În 1886 reprezentanţi ai Gimnaziului au participat la inaugurarea monumentului împăratului Alexandru II.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[2] Mai amănunţit despre ctitorul bisericii – Constantin A. Namestnik (1832-1905) – a se vedea mai jos, în rândurile ce urmează în cartea de faţă.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[3] Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond. Nr. 6, Inv. Nr. 4, U.P. Nr. 638. (traducerea ne aparţine – n. n.).\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[4] În 1895 Gimnaziul Nr.2 de băieţi din Chişinău a trecut în clădirea lui proprie. A se vedea: Тарнакин В., Соловьева Т. За что обидели Наместника? // Кишиневский обозреватель, от 23 июля2009 г. – С. 14.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[5] În locul blocului prevăzut cu două etaje, către anul 1922, potrivit unor izvoare, aici se afla o clădire din piatră cu un singur nivel, în care era amenajată şi echipată o sală specială destinată exerciţiilor de gimnastică. A se vedea: Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 62.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[6] Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 62.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[7] În unele surse este indicat anul naşterii – 1824 – , de ex.: Константин Александрович Наместник // Друг. № 179 от 8 ноября1905 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[8] Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond. Nr. 208, Inv. Nr. 44, Pp.  940-943.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[9] Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond. Nr. 208, Inv. Nr. 44, Pp. 940-943.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[10] A se vedea: Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond. Nr. 211, Inv. Nr. 11, U.P. Nr. 54. Pentru amănunte menţionăm că la această căsătorie au asistat ca martori următoarele persoane: din partea mirelui – locotenentul-colonel Andrei I[vanov] Kokuşkin şi consilierul Carp M[atveiev] Cotruţa; din partea miresei – căpitanul Dimitrie Markel şi nobilul Manuil Varzari. A se vedea: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[11] Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[12] Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond. Nr. 211, Inv. Nr. 11, U.P. Nr. 90, Pp. 494-495. La această căsătorie au asistat ca martori: din partea mirelui – Consilierul colegial şi cavalerul Ivan Dancev şi nobilul asesorul colegial Egor O[nisimovici] Doniko-Iordakesko; din partea miresei – Consilierul Egor N[ikolaievici] Popov şi maiorul Vasile O[nisimovici] Doniko-Iordakesko. A se vedea: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[13] Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[14] Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond. Nr. 211, Inv. Nr. 11, U.P. Nr. 91, Pp. 53-54.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[15] A se vedea: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[16] A se vedea: Празднества освящения церкви при 2-ой Кишиневской мужской гимназии // Бессарабские Губернские Ведомости. № 114 от  25 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[17] Apud: Константин Александрович Наместник // Друг. № 179 от 8 ноября1905 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[18] Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Fond. Nr. 211, Inv. Nr. 11, U.P. Nr. 318. Pentru detalii menţionăm, că la 20 mai 1913 în sala tribunalului regional de judecată din Chişinău se vindea public averea imobilă a lui Constantin Namestnik care consta din câteva clădiri anexe de aproximativ 290 m2 dintr-o curte de pe stradela Kolodeznaia, Nr. 16. Aceste clădiri erau arendate de către Gheorghe Suruceanu pe un termen de la 12 septembrie 1912 până la 12 octombrie 1917 contra plăţii anuale de 800 ruble. Bunurile imobile ce aparţinuseră lui Constantin Namestnik erau evaluate în 1913 la preţul de 8.400 ruble. Бессарабские Губернские Ведомости. № 30 от  13 марта1902 г.\r\n\r\n \r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[19] Apud: Празднества освящения церкви при 2-ой Кишиневской мужской гимназии // Бессарабские Губернские Ведомости. № 114 от  25 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[20] A se vedea: Празднества освящения церкви при 2-ой Кишиневской мужской гимназии // Бессарабские Губернские Ведомости. № 114 от  25 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[21] Бессарабские Губернские Ведомости. № 111 от  21 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[22] Бессарабские Губернские Ведомости. № 111 от  21 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[23] A se vedea: Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 63.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[24] A se vedea: Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 63.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[25] Дюйм (rus.) – ţol (unitate de măsură egală cu25,4 mm.).\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[26] Arşină; verşoc – unităţi de măsură egale cu1 m. şi respectiv44 cm.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[27] În documentul original este indicat Nr. 6501, aceasta fiind, probabil, o eroare, comisă de directorul gimnaziului, deoarece în Adeverinţa Consistoriului Duhovnicesc din 22 martie 1902 este indicat clar numărul: 6502.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[28] A se vedea: Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 63.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[29] A se vedea: Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 63.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[30] Apud: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[31] К вопросу об отводе земли под постройку решетки при церкви 2-ой мужской гимназии // Бессарабские Губернские Ведомости. № 98 от  2 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[32] Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 63.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[33] Din partea administraţiei au fost prezenţi vice-guvernatorul Basarabiei – V. G. Ustrugov, mareşalul nobilimii guberniale – [?] Krupenski, preşedintele administraţiei orăşeneşti – K. A. Şmidt, administratorul Camerei fiscale – [?] Kovalenko, administratorul sucursalei Băncii de Stat – [?] Tiumriukov). A se vedea: Бессарабские Губернские Ведомости. № 111 от  21 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[34] A se vedea: Празднества освящения церкви при 2-ой Кишиневской мужской гимназии // Бессарабские Губернские Ведомости. № 114 от  25 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[35] A se vedea: Празднества освящения церкви при 2-ой Кишиневской мужской гимназии // Бессарабские Губернские Ведомости. № 114 от  25 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[36] Apud: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[37] A se vedea: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[38] Бессарабские Губернские Ведомости. № 111 от  21 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[39] A se vedea: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[40] Бессарабские Губернские Ведомости. № 111 от  21 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[41] Apud: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[42] A se vedea: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[43] Apud: Тарнакин В., Соловьева Т. За что обидели Наместника? // Кишиневский обозреватель, от 23 июля2009 г. – С. 14.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[44]  Riză – „риза” (rus.) – veşmânt – când se face referinţă la icoane se are în vedere îmbrăcămintea (veşmintele) de metal a sfinţilor de pe icoane.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[45] În limba rusă „дворянка” – „aristocrată” sau „boieroaică”, adică de viţă nobilă sau boierească veche.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[46] În limba rusă „дворянин” – „boier” de viţă veche sau „aristocrat” cu titlu ereditar.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[47] Apud: Празднества освящения церкви при 2-ой Кишиневской мужской гимназии // Бессарабские Губернские Ведомости. № 114 от  25 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[48] Vezi: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[49] Apud: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[50] Празднества освящения церкви при 2-ой Кишиневской мужской гимназии // Бессарабские Губернские Ведомости. № 114 от  25 мая1902 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[51] A se vedea: Тарнакин В., Соловьева Т. За что обидели Наместника? // Кишиневский обозреватель, от 23 июля2009 г. – С. 14.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[52] Verşoc – unitate de măsură egală cu44 cm.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[53] A se vedea: Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 64.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[54] Apud: Кишиневская 2-ая гимназия. Краткий исторический очерк (Приложение 2-ое). – Кишинев, 1922, – С. 64.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[55] Переход 2-ой мужской гимназии в отдельное помещение // Бессарабское Слово, от  14 сентября1929 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[56] Apud: Ing.[iner] Ion Iatan. Scurt istoric al Liceului Militar „Regele Ferdinand I” din Chişinău. Aniversarea a 81 de ani de la înfiinţarea Liceului, septembrie 2000” // Manuscris. – P.  5 //  Arhiva catedralei ortodoxe Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din or. Chişinău.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[57]  Pud – unitate de cântărire, un pud fiind egal cu l 16, 381kg.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[58] Apud: Новый колокол в церкви Военного лицея // Бессарабская Почта. № 5234, от 20 мая1937 г.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n[59] A se vedea: Ibidem.\r\n\r\n

\r\n

\r\n

[60] Apud: Ing.[iner] Ion Iatan. Scurt istoric al Liceului Militar „Regele Ferdinand I” din Chişinău. Aniversarea a 81 de ani de la înfiinţarea Liceului, septembrie 2000” // Manuscris. – P.  6 //  Arhiva catedralei ortodoxe Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din or. Chişinău.

\r\n\r\n

One Response to Catedrala ortodoxă Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău de la începuturi (1899–1902) şi până în anii pustiirii (1959-1962)

  1. Lilia spune:

    De 2 ani merg cel putin de 3 ori pe saptamina impreuna cu fetita la aceasta Catedrala si tot timpul am simtit ajutorul bunului Dumnezeu si sfintenia, usurarea sufleteasca, lumina venita de la Icoana Maicii Domnului cea cu Trei Mini. Am avut momente foarte grele in viata si am simtit tot timpul ajutorul Maicii Domnului si puterea acestei sfinte icoane. Multumim preotilor acestei Catedrale care se roaga pentru noi si personalului care e foarte rabdator si binevoitor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *