Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Harul nu este răsplata nevoinței, ci darul lui Dumnezeu

După învăţătura revelată a Bisericii, Dumnezeu este esenţă, natură şi lu­crare, şi dacă natura Sa, firea, substanţa, este de nepătruns omului, lucrarea Sa este posibil să fie simţită, înţeleasă. Lucrarea lui Dumnezeu, precum învaţă Sfântul Grigorie Palama, este dătătoare de viaţă, înţelepţitoare, îndumnezei­toare, astfel toată natura, toată zidirea participă în mod corespunzător stării ei la lucrările lui Dumnezeu, dar doar sfinţii şi îngerii participă în mod îndumnezeitor la lucrarea Lui.

Nu mai am vreme…

Am măsurat anii mei și am conștientizat că-mi lipsește mai puțin timp de viață decât am trăit până acum… Mă simt precum copilașul care a primit o pungă cu bomboane: pe primele le-a înghițit cu lăcomie, dar când a observat că i-am mai rămas puține, a început să le guste cu o prelungită savurare.

„Fără iubire nu poţi să biruieşti în lume” – Maica Mina de la Diaconești

Ce suflare de viață se desprinde din cuvintele blânde, pline de pace, ale Maicii Mina! De parcă, din vâltoarea vieții noastre, suntem răpiți pentru o vreme în altă lume, plină de lumină, în care oamenii erau oameni, iar copilăria era copilărie. Ni se trezește brusc dorința de a schimba ceva în viața noastră, de a trece pe alte ritmuri, mai lente, de a ne aduna înlăuntru și a nu mai lăsa mărgăritarele noastre cele mai de preț să ne fie […]

Voiți să nu jigniţi pe nimeni?

Toţi ne ieşim din fire când suntem jigniţi, suntem gata să-l luăm de gât pe cel ce ne-a jignit: ochii aruncă scântei, faţa ni se schimonoseşte de mânie şi devine respingătoare pentru toţi cei care ne văd; mişcările devin dizgraţioase, bruşte, mâinile şi picioarele tind să înhaţe, tind să lovească; limba revarsă neînfrânată hule asupra celui ce ne jigneşte.

Credința Ortodoxă și viața

Credința nu este o oarecare teorie nedeterminată și abstractă, o ideologie frumoasă și o concepție religioasă avantajoasă. Credința ortodoxă este trăire, etos, mod de viață și de existență. Credință înseamnă ca viața lui Hristos să devină viața mea. Voi prezenta gândurile mele ca un simplu credincios, ca un monah smerit și ca un om sincer.

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Biserica Ortodoxă sărbătorește la 29iunie/12 iulie pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi stâlpi ai Βisericii noastre. Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinților Apostoli Petru și Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcție de data variabilă a Sfintelor Paști. Dat fiind rolul major pe care l-au avut acești Sfinți Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea creștinismului, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, […]

Un „ratat al vieții” a devenit modelul unei lumi întregi

foto: www.doxologia.ro Un tânăr luat prizonier de război, călcat în picioare și discriminat pe criterii de naționalitate și religie, persecutat și apoi tentat să renunțe la credință, cu tot felul de promisiuni, a găsit puterea să-și asume un drum care, pentru mulți, înseamnă „ratarea vieții”.

Cine este de vină pentru păcătuirea noastră?

Diavolul dintru început păcătuiește și până la sfârșitul lumii va păcătui. Și cum păcătuiește? Se luptă să-l ducă pe om la lepădarea de Dumnezeu, să-l câștige și să-l aibă împreună-osândit în iad. Acesta, din primul înger cum era, a devenit cea mai păcătoasă făptură a lui Dumnezeu. Oricât ar păcătui omul, nu-l ajunge pe ispititor câtuși de puțin în fărădelegile ce le-a făcut. Diavolul ca un duh necurat se mișcă în toată lumea. Este pururea-mișcător și preaviclean. Lucrează fără să […]

ARHIMANDRITUL SOFIAN DE LA MĂNĂSTIREA ANTIM

† 14 septembrie 2002 Părintele Sofian Boghiu este omul care a schimbat mii de vieţi. El nu predica altfel decât prin blândeţea, prin delicateţea prezenţei sale, prin smerenia ce copleşea şi pe cei mai mândri – într-un cuvânt, prin Duhul lui Dumnezeu care se simţea prezent într-însul chiar și de cei ce nu aveau habar de însăși existenţa lui Dumnezeu.

Sunt tânăr, la ce-mi poate folosi mie Biserica?

Rânduri ca acestea nu se vor în ruptul capului o dăscălire doctă din partea-mi adresată unora mai mici ca mine, cumva de pe piedestalul aceluia care se consideră cu multă experienţă de viaţă, care dă pe dinafară eventual în direcţia acestora mai mici. Îmi amintesc de altfel propria-mi reticenţă cu care primeam la anumite vârste „morala” celor mari îndreptată spre neastâmpărata mea persoană. Rândurile acestea sunt deci, simplu, o mărturie a propriei căutări.

Ce trebuie să faci ca să fii omul lui Hristos?

Se poate trăi o viață total în afară de Hristos? Nu se poate! În afară de Biserică, nu există nimic, nu există mântuire! Nu există decât esecuri si, dacă vreti – trebuie să o spun – există iad, în afară de Biserică. Dacă dumneavoastră puneti în slujba lui Dumnezeu toate gândurile, atunci, într-adevăr, sunteti omul lui Hristos, omul de valoare al Bisericii. Si, ca să fii omul lui Hristos, este să stii să te smeresti cu adevărat.

Pogorârea Duhului Sfânt – taina esențială a vieții noastre

Eu cred ca urmarea pogorarii Duhului Sfant sau vorbirea in limbi in inimile noastre, acum, dupa Cincizecime, este iubirea.

Flămânzii s-au scârbit de vorbe! Ei vor pâine! Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos!

Nu este alt semn mai adevărat care să arate că noi suntem cu adevărat ai lui Hristos ca iubirea vie, împrospătată şi îmbogăţită zilnic. Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface! Ea se dăruieşte cu totul tuturor, întâi prin mireasma ei, apoi prin gustul ei. Cel flămând nu are nevoie de o fotografie a pâinii, nici de o frumoasă descriere a pâinii, ci are nevoie chiar de pâine.

Numele lui Dumnezeu este Iubire. Prenumele Său – Libertate

Ca preot, te confrunţi uneori cu cereri neobişnuite. De la „a deschide cartea”, până la a se solicita „părticele pentru acasă”, a citi o rugăciune pentru „dezlegarea cununiilor” sau a se cere voie „să se dea de pomană” la Prohodul Domnului (că doar e o înmormântare, nu?), credeam că le-am auzit pe toate.

Unde se ascunde bucuria?

Deşi înţelegerea vieţii este diferită, în funcţie de principiile în care cred, nu-i anevoie să observi că toţi oamenii, fără excepţie, dincolo de orice filosofie, caută într-un mod foarte concret să trăiască fericirea. Însă, după ce criteriu socotim noi un om fericit?

Cea mai reușită definiție a ortodoxiei, spusă pe scaunul de la dentist!

Am auzit că sunteți preot, zise dentista, legându-mi baveta împrejurul gâtului. Pot să întreb de care fel? – Ortodox, zic repede, înainte să înceapă să lucreze cu aparatul de curățat cu ultrasunete.

EPISTOLA FEMEII LUI PILAT, CLAUDIA PROCULA ADRESATĂ PRIETENEI SALE, PULVIA ROMELIA, DESPRE ULTIMELE EVENIMENTE DIN VIAŢA LUI IISUS HRISTOS

NOTĂ: Originalul acestei scrisori se găseşte în imensele biblioteci ale Vaticanului unde a fost copiată şi trimisă Episcopului Dionisie de Constantinopol pe la anul 1463 fiind apoi republicată în anul 1875.

Beat de patimi

Filocalia, acea colecţie minunată de scrieri ale părinţilor despre rugăciunea inimii, are titlul integral: „Filocalia Sfinților Niptici adunată de la sfinții părinți purtători de Dumnezeu, care prin intermediul înțelepciunii practicii ascetice și prin contemplare, intelectul este purificat, iluminat şi e desăvârșit”. Nu este de mirare că este cunoscută cu numele de Filocalia. Acel cuvânt, Filocalia, înseamnă „dragostea de lucruri frumoase.” Nu este o referire la articole scumpe, decorative, ci la lucrurile care devin frumoase prin unirea lor cu Dumnezeu. Toate […]

Intelectualii în Biserică

Titlul articolului pare a nu avea o acoperire faptică. După 1990, în România s-a vehiculat mai degrabă sintagma „intelectualii şi Biserica” – de parcă cei doi termeni trimit la două realităţi disjuncte. Exagerări sau atitudini neinspirate au existat şi de o parte, şi de cealaltă. Au fost două extreme între care putem plasa mica noastră analiză.

Cum Τe-am pierdut și cum Τe-am regăsit

Înainte să Te pierd şi să Te regăsesc, nu ştiu dacă Te-am cunoscut. Îmi amintesc că ziceam „Înger, îngeraşul meu” fără un strop de răbdare, la început în genunchi, apoi culcat în pat, câteodată era suficient dacă îmi făceam o cruce.