Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Intelectualii în Biserică

Titlul articolului pare a nu avea o acoperire faptică. După 1990, în România s-a vehiculat mai degrabă sintagma „intelectualii şi Biserica” – de parcă cei doi termeni trimit la două realităţi disjuncte. Exagerări sau atitudini neinspirate au existat şi de o parte, şi de cealaltă. Au fost două extreme între care putem plasa mica noastră analiză.

Cum Τe-am pierdut și cum Τe-am regăsit

Înainte să Te pierd şi să Te regăsesc, nu ştiu dacă Te-am cunoscut. Îmi amintesc că ziceam „Înger, îngeraşul meu” fără un strop de răbdare, la început în genunchi, apoi culcat în pat, câteodată era suficient dacă îmi făceam o cruce.

„Casa“ de la Bari a Sfântului Ierarh Nicolae

Întrucât ne aflăm pe o cale a pelerinilor, am dorit să ne oprim astăzi într-un loc despre care nu am vorbit până acum: Biserica „Sfântul Nicolae“ din Bari, Italia. Mii de pelerini merg acolo pentru a se închina la moaştele sfântului, adăpostite de catedrala care îi poartă numele.

Fericirile tâlcuite de Sfântul Nicolae Velimirovici

„Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai Lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, întru Care toată zidirea, bine-ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul; întru El sunteţi şi voi zidiţi împreună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul” (Efeseni 2, 19-22)

Puterea credinţei unei mame

Doi soţi de curând căsătoriţi, din Cluj, trăiau în armonie şi în bună vieţuire. Amândoi îşi doreau copii şi bucurie. Iată că soţia rămâne însărcinată. Îşi face un control medical în Cluj. Doctorul, în cele din urmă, îi spune: – Trebuie neapărat să întrerupi sarcina! Altfel vei naşte un copil anormal, dement, cu malformaţii, un monstru.

Fără Taina Sfintei Spovedanii, foarte puţini sunt cei care se mântuiesc

Trei lucruri sunt de mare nevoie şi folositoare de suflet, pe care vă sfătuiesc ca pe copiii mei preaiubiţi să le preţuiţi şi să le păziţi: răbdare mare, credinţă ortodoxă caldă şi mai mult decât toate, dragoste din tot sufletul către Dumnezeu şi către aproapele, chiar şi către vrăjmaşi, şi acestea făcând, şi poruncile Domnului păzind, pocăindu-vă de câte ori cădeţi în păcate mici sau mari şi spovedindu-vă, vă veţi mântui şi vă veţi învrednici de bunătăţile cele cereşti…

Cel mai spectaculos loc de pe faţa pământului

Începând cu vârsta tinereţii, într-un fel sau altul, omul este preocupat de a-şi găsi un rost pe lume, de a fi „cât mai” în centrul lumii. Adesea, în diferite moduri şi cuvinte, auzi spunându-se: „Dacă aş avea posibilitatea, în primul rând financiară, prin câte locuri nu aş călători, câte experienţe nu aş acumula? Viaţa mea este monotonă acum, nimic spectaculos nu se întâmplă.

Îndoiala este hulă împotriva lui Dumnezeu

Dacă vrei să ceri, rugându-te lui Dumnezeu, ceva bun și de folos, se cuvine să te pregătești înainte de a te ruga, ținând puternică și neclintită credința, și să iei din vreme măsuri împotriva îndoielii și necredinței.

Fără „duhovnici buni”, bisericile pot deveni triste repere muzeale

De-a lungul secolelor, în Biserică, pentru a putea umbla „întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 4), credincioşii au avut nevoie de duhovnici devotaţi. Dincolo de condiţiile morale şi canonice, un duhovnic, pentru a fi consacrat ca atare, trebuie să aibă capacitatea de a relaţiona părinteşte (chiar să aibă „inimă de mamă”, cum spunea Părintele Paisie Aghioritul).

Nimic fără Dumnezeu

Când un oaspete înnoptează la un gospodar, întreabă ce fac copiii gazdei, vorbeşte cu argaţii, dar neîncetat se gândeşte la stăpânul casei. Despre gospodar cugetă, despre el întreabă, lui îi trimite salutări, lui îi face daruri, pe el îl salută, lui îi mulţumeşte, şi împreună cu toţi cântăreţii îi viersuieşte cântări şi osanale.

Împătimirea și grija

Nervul tuturor patimilor este impatimirea, nazuinta care ne leaga de aparentele vazute ale lucrurilor ce ne fagaduiesc mult, si nu ne dau nimic sau foarte putin. Impatimirea atrage dupa ea spre exterior toate puterile noastre sufletesti. Ea e cleiul care ne lipeste de suprafata lumii exterioare.

„Ce am făcut ca să merit acest lucru?”

Adeseori când suntem martorii morţii unui om drag, care a suferit mult înainte de moarte, ne întrebăm: „Ce o fi făcut ca să merite acest lucru?”. Tocmai în astfel de momente trebuie să ne aducem aminte că Dumnezu a vut un singur Fiu, pe Care însă nu L-a cruţat pe cruce. De fapt, în faţa crucii Iisus a spus: „Oare nu voi bea păharul pe care Tatăl Mi l-a dat?”

NEVOIA DE OM, NEVOIA DE BISERICĂ VIE

Toata aceasta tragica risipa de viata umana in scopul redactarii cataloagelor bibliografice, trimiterilor, notelor de subsol si tezelor de doctorat, pe care niciodata, nimeni nu le va citi si care nu au nici cea mai mica influenta asupra vietii oricarui om, in clipa in care atatia oameni cauta cu disperare om care sa le poarte de grija, sa le vorbeasca si sa-i asculte si fiindca nu reusesc sa-l gaseasca, recurg la evadari riscante si sfarsesc singuri si parasiti intr-o moarte […]

„…CÂND TE DĂRUIEŞTI CU ADEVĂRAT”

O româncă despre Ortodoxia din Madagascar Dacă ai dragoste necondiţionată de Dumnezeu şi de aproapele, dacă te dedici trup şi suflet unei cauze, atunci Domnul lucrează şi împlineşte cele de folos, aducându-ţi pace, mulţumire şi bucurie. Mihaela Motoc, o studentă din Sibiu, a avut un vis: să ajungă să facă misiune într-o ţară în care unii nici măcar cu gândul nu ajungem – Madagascar. Iar Dumnezeu i-a împlinit acest vis, căci „vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să […]

De ce sărutăm mâna preotului?

Începem astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o categorie de articole menită să ia în discuție aspecte practice legate de credința noastră în Dumnezeu și relația cu Biserica Sa cea Sfântă. Categoria se va numi: La Biserică. Prima nedumerire pe care o luăm în discuție este: de ce sărutăm noi creștinii mâna preotului?

Înfricoşat lucru este voia omului

Grozava este expunerea parintelui Emilianos Simonopetritul cu privire la voia omului, si are mare dreptate. Analizand cu atentie, cu sinceritate aceste afirmatii ale parintelui ne dam seama cata putere poate sta in vointa omului. Vedem noi insine, fiecare in parte, cum uneori savarsim prin vointa lucruri pe care nici nu ni le puteam imagina mai inainte sau cat de tare ne invartosam atunci cand nu dorim sa facem ceva.

Nu te uita înapoi!

Nu te uita inapoi! Cugeta la cele dorite si tinde spre ele! Privind in urma iti scade puterea de a mai inainta pe drumul dorit si cresc sansele de a nu mai ajunge la destinatie. Se uita in urma fie acela care a obosit, cautand sa vada cat a lucrat deja, fie acela care este mandru de faptele sale, cutand sa se slaveasca pe sine prin ele.

Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul dăruiește tămăduire sufletelor și trupurilor

Scriu această epistolă dintr-un imbold lăuntric de a vorbi despre Gheronda Porfirie[i]. Am trăit atâtea întâmplări timp de 14 ani alături de el, eu fiind unul dintre medicii săi, și simt că nu trebuie să ascund de frații mei tot ceea ce am trăit alături de el. Vă voi povesti câteva întâmplări care îl prezintă pe Gheronda Porfirie atât ca bolnav, dar și ca medic. Îmi cer iertare pentru elementele personale pe care le voi scoate din aceste relatări și care, […]

Călugărul care frecventa prostituatele sau Adevărul din spatele știrii

Omul acestei lumi ține să fie foarte bine informat și consideră asta ca pe o mare virtute. Dictonul: „informația stăpânește situația” are putere de literă de lege pentru urmașul lui Adam, cel care a ales să primească de la Eva un pont pe care acesteia i-l vânduse șarpele, în timpul unui scurt interviu luat în grădina raiului. Ispita aceasta, de a te lăsa condus de știrile care ajung până la tine, nu este doar asupra celor din lume, ci și […]

Îngerii zilelor de Miercuri şi Vineri

Într-una din zile, Sfântul Pahomie întâlneşte pe cale o mulţime de oameni, ducând la groapă un om. În mulţimea aceea, Sfântul vede doi îngeri, care mergeau în urma patului, cu trupul repausatului.