Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

De ce vorbim urât?

Ca preot în vârstă, ca trăitor al vremurilor actuale, m-am întrebat deseori ce-i face pe oameni să renunţe la poezia naturală a vorbirii, la frumuseţea ei de fond şi de formă, înlocuind-o cu un grai brutal, inexpresiv, neîngrijit sau adânc impregnat de demonul imprecaţiei. Ce-i determină pe oameni să nu mai fie cuviincioşi în cuvânt?

Stiţi care e cel mai mare păcat din lume?

Care e cel mai mare păcat din lume? Păcatul meu. Păcatul de care nu pot scăpa. Păcatul care mă chinuie zi de zi. Păcatul care mă depărtează de Dumnezeu.

De unde vine deznădejdea tinerilor noștri?

Nietzsche, după ce a proclamat moartea lui Dumnezeu, aşa cum o văzuse el în ochii omului nihilist, a declarat că acest fapt cumplit va avea două consecinţe dezastruoase: în primul rând, secolul XX va fi foarte sângeros – şi aşa a și fost –, iar în al doilea rând, lumea va fi cuprinsă de nebunie.

Cum te numeşti creştin dacă nu ai conştiinţă euharistică?

Zilele trecute, un preot de parohie mi-a relatat un fapt care m-a mâhnit profund. Sfinţia sa se afla într-un pelerinaj prin ţară cu credincioşii, care includea şi participarea la Sfânta Liturghie la o mănăstire de maici. Ajunşi acolo înainte de a începe dumnezeiasca slujbă, părintele întreabă dacă se pot împărtăşi cei pe care i-a spovedit acasă, cărora le-a dat dezlegare şi care s-au pregătit cum se cuvine pentru un astfel de moment.

Încrederea în Biserică şi adevăratele pericole

Pe la finele anilor ’90, într-o discuţie privată, îmi exprimam bucuria pentru faptul că Biserica beneficia, conform sondajelor, de cea mai mare încredere din partea populaţiei. Entuziasmul meu de tânăr, pe atunci, student în Teologie, a fost repede temperat de un cunoscut cleric, ce locuise ani buni în Occident: „Să vezi tu ce probleme vom avea din pricina unor astfel de sondaje!”. Ce a urmat a confirmat această „profeţie”. Progresiv şi sistematic au început tot felul de atacuri la adresa Bisericii, […]

Bieţii „yoghini creştini” sunt victima unor demoni mai mărunţi

Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate. Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor). Pentru ei omul este o manifestare a unei […]

Tot ce suportă patul să legalizeze statul?

Continuă dezbaterea asupra iniţiativei Coaliţiei pentru Familie de a se înscrie în Constituţia României actuala definiţie a căsătoriei din Codul Civil. Ce vor cele trei milioane de români care susţin prin semnătură acest demers legal? Nimic mai simplu: vor ca instituţia căsătoriei să fie protejată la cel mai înalt nivel, juridic vorbind. Dacă, pe viitor, aşa cum se întâmplă deja în alte state, se va dori o modificare, aceasta să nu se poată face decât printr-un alt referendum. Recent, Germania a legalizat […]

Sfânta Maria Magdalena, o sfântă rău interpretată sau vechea tehnică a calomniei folosită pentru amuțirea adevărului

Pe 22 iulie/ 4 august, vara, Biserica noastră ne cheamă din nou pentru a prăznui bucuria primăverii, amintindu-ne nouă de Învierea „dulcei Primăveri”, cu ocazia pomenirii celei dintâi Mironosițe care L-a văzut pe Hristos cel Înviat, Sfânta Maria Magdalena.

Dovezi despre nedeplasarea lui Petru la Roma de la anul 41 până la anul 66, perioadă de timp în care teologii apuseni susţin că Petru a slujit ca episcop la Roma, adică 25 de ani

Teologii romani aşează deplasarea Apostolului Petru la Roma pe la anul 41 după Hristos, adică în al doilea an al domniei împăratului Claudiu, susţinând că a rămas la Roma 25 de ani, adică până la anul 66, când a suferit moartea mucenicească sub Nero. Să vedem mai întâi dacă aşa stau lucrurile şi dacă cele afirmate sunt în acord cu cele istorisite de Sfânta Scriptură. Pentru a dovedi adevărul, vom recurge la naraţiunea istorică a Evanghelistului Luca despre călătoriile misionare ale Apostolului Pavel, în care […]

Icoana Maicii Domnului „Cea cu trei mâini” („a Sfântului Ioan Damaschin”)

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” este prăznuită pe 12/25 iulie, 28 iunie/11 iulie. Această icoană a Maicii Domnului este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini”, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” sau Icoana Maicii Domnului „Trihirussa”. Conform tradiției, această icoană a Maicii Domnului era zestrea de mare preț a familiei Sfântului Ioan Damaschin (4 /17 decembrie), păstrată cu mare cinste în casa din Damasc.

Diferența dintre mâncarea făcută cu binecuvântare și cea fără

Nu este acelaşi lucru dacă îţi mănânci pâinea cu binecuvântare sau dacă nu ţi-o mănânci aşa. De fiecare dată când mănânci, tu la masa lui Dumnezeu mănânci, pe care Domnul însuşi a întins-o pentru tine.

Fiecare cuvânt al rugăciunilor pentru cel răposat este ca un strop de apă dat unui om însetat

Cat de importanta este pomenirea celor raposati in cadrul Sfintei Liturghii se poate vedea din urmatoarea intamplare: inainte de a fi acoperite moastele Sfantului Teodosie din Cernigov (1869), ieromonahul (renumitul staret Alexei din pustia Goloseyevsky, din Lavra Kievului, raposat in 1916) care savarsea reinvestmantarea moastelor, fiind ostenit si atipind acolo, langa moaste, il vazu inaintea lui pe sfant, care ii spuse: „iti multumesc pentru cat te trudesti cu mine. Te mai rog insa ca, atunci cand vei savarsi Sfanta Liturghie, sa-i […]

SFINŢI ȘI OAMENI IUBIŢI

Părintele nostru Avraam (1), milostivnicul, pentru a fi îndrăznit să stea la tocmeală cu Dumnezeu şi să nu se fi ruşinat să tot stăruie – scena relatată la capitolul 18 al cărţii Facerii (versetele 23-33) e poate cea mai emoţionarită din întreg Vechiul Testament.

„Infailibilitatea” elitelor

Elitele sunt fundamentale pentru existența unui popor, a unei națiuni, a unui stat. Numai popoarele care au avut de-a lungul timpului elite bune, conștiente și responsabile au supraviețuit și s-au dezvoltat, au rodit și s-au afirmat. Restul au pierit în neantul anonimatului. De exemplu, despre romani știm sigur că s-au transformat (prin amestecuri etnice diferite) în italieni, francezi, spanioli, portughezi, români, catalani, provensali, friulani, dalmați, retoromani.

Unii au ajuns să participe chiar la două masluri pe zi, dar ei nu se spovedeau şi nu se împărtăşeau

Omul bolnav ajunge uneori la disperare în căutarea vindecării, participând mai des la Taina Maslului decât la Sfânta Liturghie. Cum să nu cădem în această extremă?

Pe pământ nu există perfecțiune!

Nu există soția/soțul perfect(ă), copilul perfect, casa perfectă, ţara perfectă, societatea perfectă! Pe pământ nu există! Îți pierzi mințile încercând să găsești omul perfect, dragostea perfectă, job-ul perfect ş.a.m.d. Nimeni nu este perfect şi ar trebui să ne împăcăm cu ideea aceasta şi să ne smerim. Dacă înțelegem că noi acum pe pământ tânjim după perfecțiune, dar nu suntem perfecți, dacă avem conștiința aceasta, nu ne mai certăm cu nimeni, nu mai presăm pe nimeni, nu mai judecăm în jurul […]

De ce suflă preotul asupra copilului, la Botez – teologie și semnificație

Slujba Tainei Botezului este precedată de o rânduială mai specială, numită rânduiala catehumenatului. O numim așa deoarece în cadrul ei candidatul la botez este făcut catehumen, adică trece prin treapta intermediară dintre starea de necreștin și cea de creștin. Treaptă care odinioară dura un timp mai îndelungat, timp în care cel ce voia să treacă la creștinism trebuia să învețe adevărurile fundamentale de credință și să se pregătească sufletește pentru intrarea în Biserică prin Botez.

EU A CUI SUNT?

Mărturisesc că aș vrea să am un răspuns ferm la întrebarea aceasta, să pot urla din rărunchi, dar să pot și să murmur în taină: eu sunt a lui Hristos! De multe ori însă, vai, de prea multe ori, între răspunsul acesta și urmele pe care viața mea le lasă îndărăt se deschid prăpăstii. Atunci când nimic din ce fac și ce spun nu rimează cu îndemnul hristic: „Fiți blânzi ca porumbeii și înțelepți ca șerpii”, în minte îmi urcă un răspuns […]

Tortura prin speranță

În „Jurnalul fericirii (Manuscrisul de la Rohia)”, N. Steinhardt citează în trecere o carte cel puțin curioasă, „Tortura prin speranță”, a autorului francez de secol XIX Auguste de Villiers de L’Isle-Adam. E o povestire scurtă, a cărei acți­une se petrece în beciurile Inchi­ziției.

PRIMA SPOVEDANIE

Aveam 7 ani la prima spovedanie, arătam ca un soi de băiețel, încă credeam în Moș Crăciun, dar ce mi se părea mie mai fantastic era că barza îmi va aduce un frățior sau o surioară dacă aveam să pun zahăr în geam (din nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată).