Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Meșteșugiri viclene și personalităţi problematice

Cu puțin înainte de anul 1992 a circulat zvonul că va începe un mare război, în care va fi amestecată și Grecia, pentru că atunci au căzut două pascalii împreună, așa cum profețise Sfântul Cosma Etolianul. Într-adevăr atunci au coincis din punct de vedere calendaristic două mari sărbători, Sfintele Paști și Buna-Vestire, iar aceasta a fost considerată de către unii erminia profeției Sfântului. Zvonul se răspândea împreună și cu alte amănunte… În Sfântul Munte unii monahi și mireni transmiteau zvonul […]

PROOROCUL IONA ȘI NOI. Cine l-ar mai asculta?

Credinta in Domnul nu s-a aprins oarecand in cetatea Ninive in urma unei bune-vestiri de bucurie, precum cea pe care o aduceau Apostolii si Mironositele-Femei. “Stirea” pe care Iona le-a adus-o asirienilor era intr-atat de crunta si de deznadajduitoare, incat a rascolit pe toti locuitoriidin cetate, de la cei mai mari pana la cei mai mici. Nu ni se spune daca nu cumva asirienii îl vor fi intrebat pe cel care le aducea vestea cea rea, precum cei ce s-au strapuns la inima in ziua […]

”Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?”

În aceste cuvinte putine si simple, dar pline de înteles adânc, Mântuitorul ne aduce aminte de pretul si valoarea fără seamăn a sufletului nostru. Ce este oare sufletul omenesc si de ce este el asa de scump înaintea lui Dumnezeu, încât nimic din lumea aceasta nu-i vrednic de el?

De ce vor să ne despartă de preoţii lui Hristos? (un articol de exceție)

Pentru că adevărul nu ne mai interesează, ci doar ştirile şi senzaţiile de moment, lumea noastră este cum este, şi lucrurile sunt abia la început. De unde a început căderea? Din momentul în care omul a renunţat să-şi mai caute duhovnicul, aflându-şi hrana pentru suflet în fel de fel de lucruri şi senzaţii, în teorii sau false proprietăţi intelectuale – şi nu în Dumnezeu.

SFATURILE „SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR”- VALERIU GAFENCU CĂTRE SURORILE SALE DESPRE CUMINȚENIE, NATURALEȚE, SIMPLITATE

11 octombrie 1945 Scumpă mamă, Mult iubitele mele surioare, dragii mei, Mă găsesc într-o stare de continuă bucurie sufletească. Mi s-au revărsat în suflet valuri de iubire. Numai cine a trăit astfel de momente le poate înţelege.

„CINE JUDECĂ PE CINE?”

„Știm că Biserica este Trupul lui Hristos. Trupul omului, de pildă, este un organism – câți microbi intră în fiecare zi în trupul omului? Dar alimentele pe care mâncăm – toate sunt bune, toate sunt curate? Organismul preia alimentele, le alege înăuntrul său, păstrează ceea ce este nevoie și restul elimină. Acest lucru se întâmplă și în Biserică, Trupul lui Hristos. Toți avem ideile noastre, pozițiile noastre, teoriile noastre – dar, până la urmă, ceea ce se impune este adevărul […]

SF. IERARH GAVRIIL BĂNULESCU-BODONI – NUMELE SĂU VA EXISTA ÎN VEACURI!

Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a născut în anul 1746 în oraşul transilvănean Bistriţa, din părinţii Grigorie şi Anastasia Bănulescu-Bodoni. La botez primeşte numele de Grigorie. Părinţii lui n-au fost oameni bogaţi, ei erau numiţi răzeşi – nobili săraci, dar erau foarte evlavioşi şi binecredincioşi, virtuţi pe care micul Grigorie le-a îndrăgit din frageda copilărie.

UNDE ESTE MAICA DOMNULUI?

“Cui ne putem spune necazul deplin dacă nu Măicuţei Sfinte? Atunci când o avem aproape pe mama noastră care ne-a născut şi ne-a crescut îi mai spunem din necazuri şi dânsei, dar nu i le putem spune pe toate deoarece este şi ea om. Şi Maica Domnului a purtat firea pământească, însă acum este lângă tronul Fiului său.

Hristos și bogații

Conținutul Evangheliei din Duminica a XII-a de după Rusalii lămurește atitudinea Mântuitorului Hristos față de bogați și bogăție. Un tânăr evlavios și înstărit vine la Hristos, rugându-L să-i lămurească o dilemă existențială: ce să facă pentru ca „să moștenească viața veșnică” (Matei 19, 16). Înțelegem din atitudinea lui că omul nu este doar o ființă biologică, ci și una teologică.

Studenţia prin ochii Sfântului Grigorie Teologul

De ce‑am grăi acum tocmai despre studenţie? Pentru că cei care s‑au bucurat de perioada studenţiei şi‑o amintesc totdeauna cu emoţie, cu bucurie. Studenţia este o perioadă de‑a dreptul spectaculoasă, un adevărat dar de la Dumnezeu, aş zice, pentru care ar trebui să fim recunoscători, noi, cei care am trăit‑o.

Sfinţii şi puterea

Chiar şi fără să vrem ne lovim cu toţii zilnic de calităţile lumii în care trăim: stridentă, maladivă şi confuză în acelaşi timp. Vieţuim ca martori ai trecerii printr-o mare răvăşire exterioară, văzută, dar mai ales printr-una lăuntrică, nevăzută. Iar sentimentul care te încearcă în faţa presiunii exercitate de evenimentele cotidiene asupra propriei persoane este greu de descris.

Cum au fost descoperite moaştele Sfântului Efrem cel Nou

La mai bine de cinci veacuri de la mucenicia sa, moaştele Sfântului Efrem cel Nou au fost descoperite în chip minunat de către stareţa Macaria, cea care a refăcut Mănăstirea de la Nea Makri.

AMINTIRI DIN IAD

Se întâmpla odată, demult, pe când eram şi eu cu mult mai tânăr şi mi se părea că totul trebuie încercat, totul trebuie experimentat, viaţa trebuie devorată. Un fel de „trăieşte clipa” prost înţeles. Vara, în special, primul lucru pe care îl aveam în minte când mă trezeam (pe la 10:00-11:00 sau mai târziu) era să fac aprovizionarea cu bere şi ţigări. Apoi, bineînţeles, consumam micul dejun: câteva pahare de bere ieftină, câteva ţigări, câteva filme şi, eventual, o omletă […]

Biserica și statul

Greutățile vremurilor ar fi trebuit să stimuleze statul la susținerea instituțiilor sfințite, cum este Biserica Ortodoxă, căreia îi recunosc cu prudență numai lucrarea filantropică. Biserica are puterea să unească, să inspire, să mângâie, să dea nădejde. Cu toate acestea, adeseori o lovesc și vor s-o discrediteze. Desigur, Biserica nu se teme deloc de război, căci războită fiind, biruiește, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

De ce vorbim urât?

Ca preot în vârstă, ca trăitor al vremurilor actuale, m-am întrebat deseori ce-i face pe oameni să renunţe la poezia naturală a vorbirii, la frumuseţea ei de fond şi de formă, înlocuind-o cu un grai brutal, inexpresiv, neîngrijit sau adânc impregnat de demonul imprecaţiei. Ce-i determină pe oameni să nu mai fie cuviincioşi în cuvânt?

Stiţi care e cel mai mare păcat din lume?

Care e cel mai mare păcat din lume? Păcatul meu. Păcatul de care nu pot scăpa. Păcatul care mă chinuie zi de zi. Păcatul care mă depărtează de Dumnezeu.

De unde vine deznădejdea tinerilor noștri?

Nietzsche, după ce a proclamat moartea lui Dumnezeu, aşa cum o văzuse el în ochii omului nihilist, a declarat că acest fapt cumplit va avea două consecinţe dezastruoase: în primul rând, secolul XX va fi foarte sângeros – şi aşa a și fost –, iar în al doilea rând, lumea va fi cuprinsă de nebunie.

Cum te numeşti creştin dacă nu ai conştiinţă euharistică?

Zilele trecute, un preot de parohie mi-a relatat un fapt care m-a mâhnit profund. Sfinţia sa se afla într-un pelerinaj prin ţară cu credincioşii, care includea şi participarea la Sfânta Liturghie la o mănăstire de maici. Ajunşi acolo înainte de a începe dumnezeiasca slujbă, părintele întreabă dacă se pot împărtăşi cei pe care i-a spovedit acasă, cărora le-a dat dezlegare şi care s-au pregătit cum se cuvine pentru un astfel de moment.

Încrederea în Biserică şi adevăratele pericole

Pe la finele anilor ’90, într-o discuţie privată, îmi exprimam bucuria pentru faptul că Biserica beneficia, conform sondajelor, de cea mai mare încredere din partea populaţiei. Entuziasmul meu de tânăr, pe atunci, student în Teologie, a fost repede temperat de un cunoscut cleric, ce locuise ani buni în Occident: „Să vezi tu ce probleme vom avea din pricina unor astfel de sondaje!”. Ce a urmat a confirmat această „profeţie”. Progresiv şi sistematic au început tot felul de atacuri la adresa Bisericii, […]

Bieţii „yoghini creştini” sunt victima unor demoni mai mărunţi

Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate. Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor). Pentru ei omul este o manifestare a unei […]