Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Să mijlocim înaintea lui Dumnezeu pentru toată zidirea

Cea mai înaltă lucrare pentru om este să rămână în linişte şi să-şi ţină mintea în Dumnezeu, precum ne porunceşte Vechiul Testament: „Liniştiţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 45:10). Dar acea liniştire este atât de intensă, încât trebuie să înveţi să pătrunzi în ea încetul cu încetul. Îmi amintesc, când am venit pentru prima oară la mănăstire,

Săptămâna Luminată – revărsare de bucurie

Sfintele Paşti şi Săptămâna Luminată se deosebesc mult de celelalte zile şi săptămâni ale anului, pentru că sunt numai revărsări de bucurie dinspre Dumnezeu spre om şi dinspre om spre Dumnezeu şi dinspre om spre oameni. Sfintele Paşti şi Săptămâna Luminată sunt înţelese în Biserica noastră ca fiind Raiul anului bisericesc.

Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu

Despre Dumnezeu nimeni nu poate grăi cu competenţă absolută decât numai El Însuşi, când străluceşte slava Sa pe chipul fiilor Săi, sfinţii. Dragostea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos e mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.

Timpul ca teologie a lacrimilor – Sfânta şi Marea Sâmbătă

Identitatea cerească dintre Cruce şi Înviere şi necesitatea unirii lor în viaţa Bisericiieste afirmată de toate textele liturgice ale Triduum-ului: „Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere poporului Tău este; şi spre ea nădăjduind Te lăudăm pe Tine, Dumnezeul nostru”. Învierea lui Hristos, prin iertarea pe care o revarsă peste lume este răscrucea istoriei universului: de aici nu mai poate fi vorba de neputinţă sau ignoranţă, ci doar de rea voinţă şi răutate diabolică.

Singura soluţie la vindecarea noastră este harul lui Dumnezeu

Viaţa plouă peste noi cu har dumnezeiesc. Viaţa este ea însăşi rod al harului dumnezeiesc. Fără har viaţa nu există. Fără har este nimicul şi atât. Nici măcar acesta. Este Dumnezeu şi atât. El însă, a revărsat din Sine în afara Sa, harul Vieţii Sale, care a rodit într-o uimitoare minune.

De ce Denia Acatistului Maicii Domnului?

În sâmbăta din săptămâna a cincea a Postului Mare, la utrenie, se prăznuieşte Imnul Acatist al Presfintei Stăpânei noastre, Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria. Acest imn este de fapt modelul tuturor acatisetelor pe care le avem noi astăzi. Această sărbătoare a fost rânduită în Biserică întru aducerea aminte de grabnicul ajutor pe care ni-l oferă Maica Domnului atunci când îi cerem ajutorul. Originile ei merg până departe, în veacul al VII-lea, când patriarhul Serghie al Constantinopolului a fost […]

„Un oftat din inimă face mai mult decât orice rugăciune”

Părinte, ce ne sfătuiţi să facem atunci când avem în faţă o carte de rugăciuni, iar gândurile ne zboară la cele lumeşti? Eu sunt pentru rugăciunea din inimă.

Cât ne rugăm?

Odată l-am întrebat pe un copil de 16 ani:  – Copile, Îl iubești pe Dumnezeu? – Îl iubesc mult, Părinte, mi-a răspuns el spontan. – Te rogi Lui regulat? – Nu!, mi-a răspuns el cu sinceritate.

Pomenirea morţilor, „semn al dragostei celor de aici, pentru cei care au plecat“

Postul Mare este, prin excelenţă, un timp al rugăciunii, al pregătirii sufletului şi trupului pentru una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii: Învierea Domnului. O perioadă în care încercăm, cu toţii, să fim mai buni, mai sinceri cu noi şi cu ceilalţi, să dăruim mai mult decât în alte rânduri, să căutăm timp să-i ascultăm pe cei de lângă noi. Trăită de fiecare în mod particular, această perioadă creşte în intensitate odată cu apropierea Paştilor.

Prețul unui ochi și prețul unui dinte

Când eram pe cale să mă convertesc și citeam Biblia, mă îngrozeam cât sânge de animal trebuia să curgă în jertfele din Vechiul Testament. Una-două, pentru fiecare păcat, mai era căsăpit un miel și aruncat pe altar. Mă întrebam oripilat de ce avea nevoie Dumnezeu de atâtea ruguri și mortăciuni. Mai târziu însă am înțeles că nu pentru Dumnezeu rânduise Moise jertfele Legii. Dar cum altfel să învețe poporul cel prost că plata păcatului este moartea (Rm 6.23)? Cum să […]

Crucea – Pomul vieții din mijlocul Raiului

Săptămâna a treia continuă să ne îndemne cu pildele marilor postitori ai Vechiului Testament, ca să ne învrednicim și de darurile lor. „Veniți popoare, și întărindu-ne cu postul ca Samson, să ucidem pe dracul pântecelui, ca să nu fim batjocoriți de Dalila patimilor. Suflete, aseamănă-te lui Ghedeon cel minunat, având credința, nădejdea și dragostea în Hristos, ca să ucizi ca și acela patimile cele de alt neam…“

„De dragul unității”

De multe ori, la diferite întâlniri ale oamenilor, chiar și în Organismele sinodale bisericești, este formulată opinia că trebuie să fim de acord pe o temă, fie și dacă avem o părere diferită, „de dragul unității”. Și se poate întâmpla ca aceleași Organisme sinodale bisericești, din care fac parte aceiași oameni, să ia decizii diferite, lucru care este justificat că se face „de dragul unității” sau „pentru unitate”.

„Gândește-te! A așteptat șase luni pentru momentul potrivit ca să mă dojenească fără să mă supere!”

Este interesant faptul că, în lecturarea vieţii Sfântului Siluan de la Muntele Athos, chipul ce iese în evidenţă cel mai mult în viața lui este acela al tatălui său, un ţăran neînvăţat. Tatăl său a fost un om cu o mare credinţă. Sfântul Siluan a considerat că tatăl său este mai înţelept decât aşa-numiţii părinţi duhovniceşti. Povestea de mai jos este un interesant mod despre cum tatăl său și-a stăpânit mânia în îndreptarea fiului său.

DUMINICA A DOUA DIN POSTUL MARE. Tâlcuirea Evangheliei vindecării slăbănogului din Capernaum

Despre păcat şi boală

Calea pământească a creștinului către Dumnezeu este lupta cu trupul…

“Prin frumuseţea trupească şi patima de o clipă vrăjmaşul amăgeşte, iar de la Izvorul frumuseţii duhovniceşti şi veşnice, de la Dumnezeu, vrăjmaşul depărtează şi întru nimic îl socoteşte şi aruncă în moarte. Iată ce nebunie!

„Sunt obosit”

Constatarea pe care o spunem către noi înșine și pe care o auzim și de la cei din jurul nostru, „sunt obosit”, se pare că este adevărată. Și cu toate acestea astăzi există atâtea înlesniri. De aceea s-ar aștepta cineva ca omul contemporan să fie mai odihnit și să aibă mai mult timp.

„Mâncare de post aveți?”

Miercuri seara, devreme. După o îndelungată discuție pe teme profesionale, prietenul și colegul meu are o idee: ‒ Mergem să ciugulim ceva, aici lângă…? ‒ Unde, prietene? îl întreb. Ce să mâncăm?

Stareți contemporani

Mă consider în mod deosebit fericit că am cunoscut câțiva Stareți care au adormit de numai câțiva ani. Este vorba despre Părinții: Epifanie Theodoropulos, Paisie Aghioritul, Porfirie Capsocalivitul, Efrem Katunakiotul, Nicolae Bekatoros și Emilian Simonopetritul, care mi-a și dat Marea Schimă a monahilor. M-au ajutat mult în viață, mai ales ultimul.

Coliva, între istorie și actualitate

Multe dintre discuții se nasc în jurul colivei, una dintre practicile istorice ale Bisericii. Coliva, în limba greacă Κόλλυβα, un aliment făcut din grâu fiert, îndulcit cu miere sau cu fructe, este atestată încă din primele secole ale creștinismului. Unii istorici coboară această practică în timpurile de dinaintea întrupării Mântuitorului, coliva existând în culturile iraniene și mediteraneene, acolo unde s-a născut și grâul.

Dacă vi se propune ghicitul în cărți, opriți-vă și gândiți-vă: cu cine sunteți – cu Hristos sau cu Satana?

De ce nu trebuie să mergem la ghicitori? Este o întrebare copilărească și hazlie pentru un creștin, dar, cu părere de rău, actuală pentru un ateu sau semicredincios. Și iată de ce.