Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

CE POATE RĂSĂRI DINTR-O RANĂ

\r\n L-am cunoscut în ultimile sale luni de viață. Era elev în clasa a IX-a, venea rar la școală, printre ședințe de citostatice. Apoi n-a mai venit deloc. \r\n

Diferența dintre smerita-cugetare și complexul de inferioritate

\r\n Părintele Porfirie vorbea despre diferența dintre smerita-cugetare și complexul de inferioritate. „Omul smerit, spunea, nu este o personalitate bolnavă. Are conștiința stării sale, nu și-a pierdut centrul personalității. Cunoaște păcătoșenia lui, micimea lui, și acceptă observațiile duhovnicului său, ale fraților săi. Îi pare rău dar nu deznădăjduiește. Se întristează, însă nu se istovește și nu se mânie. \r\n

Duhovnicul cosmonauților ruși. Experiență cutremurătoare pe cosmodromul din Rusia

\r\n Interviul Stareţului Iov Talaţ – părintele duhovnicesc al cosmonauţilor ruşi şi parohul Sfintei Biserici a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Asteroúpoli, satul cosmonauţilor ruşi – acordat doamnei Natalia Nikolaou, Profesor la Universitatea Lomonosov din Moscova, în exclusivitate pentru periodicul ”H drási mas” [”Acţiunea noastră”] al Arhiepiscopiei Ateniene. \r\n

După ce poate omul să recunoască o icoană ortodoxă a Maicii Domnului?

\r\n Mi-ai pus lângă scrisoare o imagine de femeie care e răspândită în popor sub numele Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Imaginea înfăţişează o femeie tânără, veselă, cu părul revărsat pe umeri, cu faţa durdulie, cu buzele rumenite, cu hainele pestriţe. Fără prunc în braţe. Ai văzut şi singur că este o imagine ne-ortodoxă a Maicii Domnului, şi întrebi: „După ce poate omul să recunoască o icoană ortodoxă a ei?” \r\n

Celor ce spun „Hristos da, Biserica nu!”

\r\n „Hristos da, Biserica nu!”. Aceasta vorbă am auzit-o mulți într-o formă sau alta – deseori sună astfel: „Creștinismul da, Biserica nu”, „cred în Dumnezeu, dar nu-mi plac preoții” „urăsc religia, dar iubesc pe Hristos” etc… Pentru că toți aceștia, într-un fel sau altul, oferă credit lui Hristos, consider că e bine să aflăm ce este de fapt Biserica și cum s-a raportat Iisus Hristos la ea. \r\n

Păcatul, libertatea și dragostea

\r\n Dumnezeu Însuși a riscat ruina creației Sale pentru a nu-i știrbi libertatea, zice Pr. Prof. Dumitru Stăniloae în Dogmatica sa. În absența libertății, omul ar fi fost un roboțel cuminte și întru totul ascultător. \r\n

Pr. Arsenie Boca – viziunea din gară

\r\n Cu oamenii nu poţi face nimic.Oamenii vor ca tu să asculţi de ei, ei să te conducă, ei să-ţi spui ce trebuie să faci sau să nu faci. Ba mai mult: să faci şi pe Dumnezeu să asculte El de ei, nu ei de Dumnezeu.  

Domnul nu împinge cu umarul în ușa… ușa are mâner numai pe dinlăuntru

\r\n “Niciodată să nu crezi ca El nu te ascultă. Inima mea dulce, El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept”. \r\n

Reflecţii de Înălţarea Domnului

\r\n Copil fiind, de multe ori m-a nemulţumit Sfânta Scriptură din motivul că, vorbind despre cer, îl scrie cu literă mică, ca şi cum ar fi ceva vag, impropriu, nedeterminat. Pe când mă gândeam că, cerul fiind, aşa cum îl defineşte catehismul drept un loc de fericire veşnică de desăvârşită, fiind locuinţa lui Dumnezeu, a îngerilor şi a sfinţilor, ar trebui să se scrie cu litera C mare, ca orice nume propriu de localitate. \r\n

Afirmația că relele au fost create de Dumnezeu este o negare a lui Dumnezeu, care este bun și Binele însuși

\r\n Dumnezeu, fiind bun, nu avea cum sa puna in natura omeneasca relele care se vad acum in ea. „Fiind opera mainilor lui Dumnezeu, Care din bunatatea Sa a adus pe lume aceasta fiinta, nimeni din cei ce judeca drept n-are sa banuiasca pe Cel ce l-a creat din dragoste ca El, Creatorul sau, l-ar fi aruncat pe om de la inceput intr-o lume a rautatilor. Alta e pricina ca acum ne aflam intr-o astfel de stare si ca suntem […]

Credincioșii nu sunt fără de păcat, fără probleme și fără supărări

\r\n Credincioșii nu sunt fără de păcat, fără probleme și fără supărări. Trăiesc mucenicia pocăinței, renasc și primescmângâiere de la Dumnezeu. Cu harul lui Dumnezeu se sensibilizează, devin iertători, milostivi, răbdători, consolatori, compătimitori, buni. Sunt plini de dragoste care îi mișcă să se roage pentru toată lumea. \r\n

Mai

\r\n Mai încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieşit. De o mie de ori. \r\n Mai nădăjduiesc. Chiar dacă am pierdut. De o mie de ori. \r\n Mai cred. Chiar dacă m-am îndoit. De o mie de ori. \r\n

Ce să facem dacă nu ne dorim copii? Cum să ne ferim?

\r\n Vă daţi seama că nu vă recomand nici un mijloc de contracepţie. În momentul în care v-aţi căsătorit, v-aţi luat acest jug asupra voastră, chiar dacă staţi într-o garsonieră. Eu sunt convinsă că Dumnezeu vă vede acest neajuns şi poate nu vă dă copii, dar nu vă feriţi. \r\n

Sfântul acesta este cam glumeţ şi mai face câteodată şi unele minuni hazlii

\r\n Un părinte mi-a povestit următoarea minune, care are puţin umor în ea.Era o fată care dorea să se căsătorească, dar nu-şi găsea partea. Spunându-i bunicii ei, aceasta i-a dat o icoană cu Sfântul Apostol Anania şi i-a zis: „Ia această icoană şi să te rogi 40 de zile la sfântul acesta, dar să ştii că sfântul acesta este cam glumeţ şi mai face câteodată şi unele minuni hazlii”. \r\n

Cât timp să te rogi? (I)

\r\n Am întrebat odată pe un tânăr de 16 ani: \r\n  – Fiul meu, Îl iubești pe Dumnezeu? \r\n – Îl iubesc mult, părinte, mi-a răspuns el spontan. \r\n – Te rogi Lui regulat? \r\n – Nu, mi-a răspuns cu sinceritate. \r\n

Fructul ascultării (…pentru tineri)

\r\n În anul 400 după Hristos, în pustiul Egiptului, locuia Sfântul Ioan Colov. Acesta era ucenicul Sfantului Pimen. Învățătorul știa că cel mai important lucru pe care trebuie să-l cunoască un creștin, este ascultarea. \r\n

ORIGINILE NEOMARXISTE ALE LIMBAJULUI „CORECT POLITIC”

\r\n În instituirea corectitudinii politice de care ne lovim tot mai des în ultimii ani, neomarxismul a apelat la o adevărată inginerie politică, culturală, socială şi religioasă, plecând de la o malformare a limbajului însuşi, a instrumentului principal al gândirii umane. \r\n

Ce sunt plăcerile? Care sunt nevinovate şi care vinovate?

\r\n Plăcerile sunt cele care „fac plăcută” şi îndulcesc viaţa noastră. Ele sunt îndoite, aşa cum şi firea noastră este îndoită. Aşa cum suntem trup şi suflet şi fiecare are simţurile şi părţile sale, tot aşa şi plăcerile aparţin ambelor părţi. Există plăceri trupeşti, care se fac simţite prin mădularele trupului; există şi duhovniceşti, care aparţin lumii noastre sufleteşti şi duhovniceşti. \r\n

Ultimele cuvinte ale unei fetițe din Irak, arsă de vie de jihadiștii ISIS: Iertați-i!

\r\n \r\n Jihadiștii organizației Statul Islamic comit atrocități greu de descris împotriva creștinilor din Siria și Irak. Un caz zguduitor este prezentat de presa din Marea Britanie, caz relatat în cadrul unei conferințe pe tema persecuției creștinilor care a avut loc la New York. \r\n  

Lupul nu se face vreodată oaie, nici diavolul doctor

\r\n Toţi, toţi aceştia, până la unul, şi cei care lucrează, şi cei care suferă, şi cei care oferă vrăjitoriile şi talismanele, şi cei care le primesc, toţi devin locaşuri ale lucrării necuratului duh; cei care se leapadă de Hristos şi de credinţa lui Hristos se alătură lui satana şi slujirii lui şi trufiei sale. \r\n

1 2 … 51 52 53 54 55 56 57 58 59 … 98 99