Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Ispita cea mai de pe urmă

În copilărie, să mă întorc acasă după vacanța de primăvară a fost dintotdeauna o bucurie. Mi se părea că natura începea ca prin farmec să revină la viață. Cireșii cu flori albe, crenguțele înmugurite, verdele crud ce înviora pajiștile uscate erau semnul că iarna își ieșise din drepturi făcându-i loc primăverii. Erau şi ani în care se întâmpla ca în plin proces de înviere a naturii, iarna să-și cearnă pe neașteptate ultima zăpadă. Partea tragică era că orice copac prins […]

CHIPUL MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN ADEVĂRATA ICONOGRAFIE

Mulţi sfinţi iconografi, teologi şi artişti au meditat la taina acestui chip şi au încercat să-i dea o expresie. Intenţia acestui studiu este aceea de a pune în evidenţă diferenţa dintre cugetarea hristologică a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi cea “artistică” a marilor maeştri în artă referitoare la chipul lui Iisus Hristos. Şi din acest punct de vedere va fi expusă învăţătura Bisericii Ortodoxe despre icoana Domnului Hristos, unde vom observa adâncimea teologiei Sfinţilor Părinţi, înrudirea cuvintelor lor cu chipul […]

„Sunt credincios, dar nepracticant”

„Sunt credincios, dar nepracticant” sau „cred în Dumnezeu, cred în Hristos, dar în biserică nu”. Iată frazele pe care le repetă zeci de mii de tineri astăzi. Iată că atât de mulţi „credincioşi” – botezaţi cel mai adesea în Biserica Ortdoxă – , nu „merg la biserică” şi declară că nu sunt „practicanţi”. Dar care este această credinţă pe care nu o punem în aplicare? Cine este acest Dumnezeu în care credem dar pe care nu căutăm să-L întâlnim? Cine […]

Denia Acatistului Bunei Vestiri

În săptămâna a cincea a Postului Mare, vineri seara, se oficiaza Denia Acatistului Bunei Vestiri (Slujba Imnului Acatist). \r\n Originea acestei sărbători o aflăm în intervenția minunată a Maicii Domnului în Constantinopol, la 7 august 626, când perșii și avarii au atacat cetatea. \r\n În vremea aceea, împăratul Heraclie se afla departe, fiind plecat într-o expediție în Orient. Dar absența împăratului a fost suplinită cu prisosință de unsul Domnului, Patriarhul Serghie care, cu puterea lui Dumnezeu, pentru mijlocirile Maicii Domnului […]

Sunt Sfintele Icoane idoli?

În rândurile ce urmează, vom face o analiză a percepției Sfintei Scripturi, referitoare la închinarea la idoli, arătând deosebirea dintre idol și icoană. \r\n Diferența dintre idol și icoană \r\n Este adevărat, că există numeroase pasaje, în special în Vechiul Testament, dar și în Noul, care condamnă atât închinarea, cât și confecționarea idolilor. Vom examina, prin urmare, anumite pasaje scripturistice caracteristice, cu scopul de a înțelege adevărata semnificație a acestei interdicții, precum și semnificația cuvintelor „idol și „icoană”.

Eutanasia este împotriva lui Dumnezeu

Originea discuţiilor despre eutanasie din ultima perioadă este o întâmplare din Belgia. Aici, nişte gemeni care nu sufereau de o boală în fază terminală au fost eutanasiaţi, iar partidul de la putere a propus extinderea Legii eutanasiei la copii şi suferinzii de Alzheimer. Toate acestea în contextul în care medicina a dezvoltat foarte mult algeziologia şi îngrijirea paliativă, iar creştinismul susţine că eutanasia încalcă porunca „Să nu ucizi“.

„Impactul uman asupra mediului a atins pragul critic“

Asistăm în mod vizibil la o serie de transformări ale naturii, observând efectele încălzirii globale a mediului, acestea cumulate ducându-ne din păcate într-o direcţie greşită. Există soluţii, care sunt acestea? „Dacă toţi am reuşi să găsim în preceptele hristice modele, atitudini  de comportament, cred că am reuşi să identificăm adevărata soluţie.“ Un interviu cu prof. univ. dr. Mircea Duţu, preşedintele Universităţii Ecologice din Bucureşti, fondator şi membru a mai multe instituţii în domeniul ecologiei şi mediului.

ISPITA (sau încercarea )

De fapt  acest  cuvînt  înseamnă  încercare  sau   îndemn  spre rău . Noi  cei  care suntem  din  creatura  lui  Dumnezeu  ne  dăm    seama  că  acest  lucru  vine chiar  de la  semenii  noştrii : frate, sora , rudenii  . Iar  pe  de  altă  parte  poate  fi  încercarea  şi  de  la  Dumnezeu  să  vadă  cum noi  răbdăm  pentu  Dumnezeu  toate  aceste  ispite . \r\n Iubiţi credinceoşi  puţini creştini  din  cei  ce  se  mărturisesc  spun  că sînt ispitiţi , s-au  îndemnaţi  spre  rău . […]

Tăcerea

Cu toții știm că demagogia este un efect uman și social. Ea reprezintă vorba multă și fară rost, fiind o„ noutate” a democrației.         \r\n Noi modernizîndu-ne am uitat de rădăcinile noastre și încercăm  să împrumutăm valorile occidentale, dar uităm că prin esență poporul nostru a fost străin de demagogie.Avem chiar și expresia populară„Vorba multă sărăcia omului”.Oamenii din Occidentul de astăzi greșesc încercînd să-și caute fericirea și împlinirea numai în relații.

Cele ce au săvârșit cu știință sau cu neștiință

Părintele Paisie Aghioritul ne spune că greşelile pe care le facem fără să ştim nu sunt chiar atât de grave. Acesta adaugă că păcatele sunt tot păcate oricum ar fi, însă pot exista anumite circumstanţe atenuante. Atunci când cădem în păcat din neştiinţă, Dumnezeu prin milostenia Sa nemărginită va face în așa fel încât acea greșeală să poată fi folosită drept pildă de îndreptare. Asta înseamnă că atunci când greșim fără intenție, Dumnezeu folosește păcatul nostru în scopuri bune, explică acesta.

Sfânta Cruce aduce primăvara duhovnicească

După multe încercări, se pare că primăvara se-ntoarce acasă. Vânturile ce odinioară oftau prelung pe la ferestre s-au potolit, adiind cu miros de verde crud. Privind în depărtări, vezi cum se cerne umbra ca de răsărit, iar câte o floare de lumină se întinde vie, strălucită, pe covorul moale al pământului săturat de omătul cam samavolnic anul acesta. Pe ici-colo zărești câte o pasăre din cele călătoare sosită prea devreme; parcă speriată de singurătate, își caută suratele ce au să […]

Catastrofa universală a umanităţii

De ce greşeşte omul? Care este cauza dezordinii umane? De unde apar relele dintre oameni? Un răspuns direct ar fi că la baza tuturor relelor stă următoarea cauză, catastrofală la nivel universal: ruptura dintre minte şi inimă. \r\n Pe calea Postului Mare, în Duminica a 2-a aducem cinstire Sf. Grigorie Palama, apărător al rugăciunii neîncetate. Unul din scopurile acesteia este unirea minţii cu inima sau, altfel spus, coborârea minţii în inimă. Însă, dacă vorbim despre aceasta, înseamnă că ele sunt […]

Desăvârşirea omului în Creştinism

Chipul lui Dumnezeu în om este izvor de virtuți, care constă mai ales în tendinţa înnăscută de a săvârşi binele. Chipul lui Dumnezeu în om constă în puterile lui duhovnicești, în raţiune, în libera voinţă, în sentiment, în demnitatea sa împărătească în univers, în simplitatea sufletului, în nemurirea lui, în puterea de a cunoaşte pe Dumnezeu, de a se uni cu El. Omul este împodobit cu cele mai frumoase însuşiri care cuprind chipul frumuseţii dumnezeiești.

1,72 de miliarde de bebeluşi ucişi prin avort din 1971

Într-un articol intitulat „Date despre avorturile din China”, Simon Rabinovitch arată faptul că din 1971 s-au făcut 336 milioane de avorturi, 196 de milioane de sterilizări şi 403 dispozitive intrauterine (IUD) numai în China. \r\n Asta înseamnă că aşa-zişii doctori chinezi omoară circa 7 milioane de copii pe an, deşi numărul este mult mai mare datorită lipsei de catalogare din zonele rurale.

Teologia tatuajului

\r\n \r\n \r\n \r\n\r\nCare sunt motivaţiile şi scopurile tatuajelor? Care ar fi legătura între tatuaj şi religie? Este tatuajul un păcat sau nu? Iată câteva întrebări la care vom încerca un răspuns din perspectivă teologică, asupra unui fenomen în dezvoltare.\r\n\r\nAş dori, dragă cititorule, să nu începi citirea acestui text dacă simţi că vei avea mustrări de cuget. Scopul meu nu este nici pe departe înfierarea, osândirea, umilirea sau persiflarea celor ce poartă deja unul sau mai multe tatuaje. Căci nici […]

DE CE ŞI PENTRU CE „NE PĂCĂLIM” LA 1 APRILIE?

Și-a pus cineva vreodată întrebarea de ce ziua de 1 aprilie e considerată ziua păcălelilor și a minciunii, a umorului nesăbuit? \r\n Unii istorici care se grăbesc să dea (sau să inventeze) răspuns la orice întrebare, afirmă, că ziua păcălelilor ar avea origini îndelung disputate și o istorie îndelungată, considerând că obiceiul farselor este o împletire de obiceiuri populare locale specifice fiecărei ţări cu legende străvechi şi cu ceremonialuri de întâmpinare a Anului Nou şi ulterior a primăverii.

Meditații – după două săptămâni de post…

Postul pe care îl trăim acum este o mare ocazie de a-l întîlni „de aproape” pe Domnul Iisus Hristos, de a ne lăsa „atinși și schimbați” de El, de a re-asculta Cuvântul său, în fiecare zi. Nu numai el, sau ea, sau eu, ci lumea întreagă suntem un pic cu toții „bolnavi” și numai Domnul ne poate vindeca. Au trecut deja două săptămâni ale postului, să nu pierdem timpul, să nu ne îndepărtăm de Iisus Hristos poruncile și învățăturile Lui, […]

Oare suntem conștienți de păcătoșenia noastră?

Este oare toată lumea conștientă de propria stare de păcătoșenie?  Părintele Paisie Aghioritul spune:cu toții suntem conștienți, dar pur și simplu nu ne pasă. Pentru ca cineva să ajungă la lumina lui Hristos, trebuie să-și dorească mai întâi să scape din întunericul păcatelor. Asta este starea noastră, a tuturor. Cu toții ne luptăm cu ea. Cu toții știm în adâncul sufletelor noastre că suntem păcătoși dar cu toate acestea suntem reticenți când vine vorba să mergem să ne spovedim. De […]

Credința celor de ieri…

Un scriitor francez privind printre veacuri a spus că „secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”. De fapt omul contemporan se complace în ipostaza unui Homo Religiosus, după cum afirma Mircea Eliade. Este oarecum la modă să te declari religios, mai ales în lumina „ultimilor descoperiri științifice despre Dumnezeu”. Dar ce înseamnă astăzi a fi religios? Pentru majoritatea este a crede în „Ceva” (după cum mulți zic că totuși există „Ceva”), pentru mai puțini înseamnă a crede […]

Care este istoria colivei?

Sâmbăta de la sfârşitul primei săptămâni a Postului Mare se face pomenirea minunii Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbăvit pe creştinii ce posteau, de la spurcarea cu jertfe idoleşti, pusă la cale de împăratul Iulian Apostatul (361-363). Minunea este totodată şi un fel de încheiere a săptămânii de nevoinţă, arătându-ne că prin post şi rugăciune se zădărnicesc toate uneltirile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi căci cu noi este Dumnezeu şi nimeni nu poate sta îm­potriva noastră.