\r\n\r\nA: În ultimii ani s-a constatat faptul că oamenii suferă de multe boli psihice. Care poate fi cauza acestor boli?\r\n\r\n
\r\n Preoţii şi călugării ortoodcşi poartă reverendă, un fel de veşmânt mare, până în pământ, negru, care mătură propriu-zis pământul. Ea mai este numită sutană şi este semnul distinctiv al osebirii, afierosirii către Dumnezeu. \r\n
\r\n La Sfântul Munte vin foarte mulți străini. În urmă cu circa 6-7 ani, în doar trei luni, iunie, iulie și august, în lunile de vară deci, au venit închinători aici la noi, din Chile, din Peru, din America de Sud, deci. Apoi, din Columbia, din Norvegia, din India și din Japonia. Toți aceștia au venit doar în trei luni, așa cum v-am spus. Vin foarte mulți și toți sunt foarte interesați de Sfântul Munte. \r\n
\r\n E atât de trist că se promovează într-un stil acerb ideea relaţiilor intime înainte de căsătorie, ca şi cum ar fi normale! Am ajuns în anul doi de facultate la medici, având nişte probleme de sănătate mai serioase, şi am constatat că aceştia râdeau de mine că am rămas atât de “învechită”, încât să îmi păstrez fecioria. De altfel, au avut chiar curajul să mă întrebe dacă am o problemă de adaptare în Bucureşti (eram venită la facultate, acum […]
\r\n În încercarea de a anula orice fel de responsabilitate pentru propriile alegeri ideologice, adeseori ateul se va defini prin aceea că lui îi lipsește credința într-o divinitate. Și atât. La fel ca o ușă, un delfin sau un cimpanzeu, ateul nu afirmă că nu există Dumnezeu, ci el doar nu are credința că ar exista Dumnezeu. Așa cum, să spunem, acum 500 de ani, oamenilor le lipsea credința că ar fi posibil telefonul fără fir. \r\n
\r\n Un intervit acordat reporterului Theodor Duca de către Părintele Arsenie Vliankoftis.Cu puțin timp în urmă ne-am aflat la Sfânta Mănăstire a Cuviosului Arsenie Capadocianul din localitatea Vatopedi – Halkidikis și am avut ocazia să discutăm cu Părintele Arsenie – specialist în subiecte despre erezii – referitor la astrologie. Am avut o discuție ziditoare care ne privește pe toți. \r\n
\r\n Egumen al Sfintei Mănăstiri a Maicii Domnului din Balamand și profesor de teologie biblică la Școala Teologică din același oraș libanez, arhimandritul Iacob Khalil vorbește despre prigonirea creștinilor din Siria și despre refugiații care sunt nevoiți să părăsească țara. În cuvântul său, el caracterizează situația din Siria ca fiind similară celei prin care a trecut elenismul din Asia Mică. \r\n
\r\n Hristos a zis: „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19) Ortodoxia presupune răbdare din partea noastră. Slujbele necesită răbdare – ele durează o perioadă destul de îndelungată de timp și fără răbdare mintea ta nu se va opri din întrebări. Catehumenatul poate dura destul timp. \r\n
\r\n Oamenii de ştiinţă au descoperit că mulţi din cei care au ispita sinuciderii au primit o „poruncă” de la părinţi, o injoncţiune, tot auzind cuvinte ca acestea: „N-ar fi trebuit să te naşti, dacă nu erai tu…, sau tu n-ar fi trebuit să fii”. \r\n
\r\n Cel mai important este să vă străduiţi întotdeauna să vă amintiţi că Domnul este aproape şi vede tot şi potrivit cu aceasta să vă purtaţi şi în exterior, şi în interior. \r\n
\r\n – Părinte, o oarecare femeie de 40 de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia. Bărbatul ei o amenință că va divorța dacă nu face avort. \r\n
\r\n Mitropolitul Kastoriei scria despre Gheronda Gheorghios că ,,era împodobit cu virtutea nobleței… Iar această noblețe care îl caracteriza și care izvora din cămara sufletului său, nu era doar o simplă manifestare personală, ci era rodul Duhului Sfânt. Era o stare interioară care se datora prezenței Mângâietorului, care găsise loc potrivit în sufletul său. Om nobil este acela care găsește modalități și prilejuri de a cinsti cum se cuvine și a-și arăta dragoste față de semenii săi, pentru că în […]
\r\n Înaltpreasfințite Amfilohie, Mitropolit de Kisámou și Selínou și arhipăstor al eparhiei acesteia, Înaltpreasfințite Damaschin, Mitropolit de Kydonía și Apokorónou, Preasfințite Episcop Chiril de Avídou, cinstiți părinți, domnule director al Academiei Teologice din Creta, iubiți frați și surori, \r\n
\r\n „Cei care nu se îndură încă să pornească pe Cale nu cred în făgăduințele Domnului și sunt dependenți de plăcerile ascunse în propriile suferințe: dreptatea proprie, orgoliul, confortul (fie și rău), frica de a „nu fi prost”, adică slava deșartă… \r\n
\r\n Sunt într-o perioadă a vieții în care încă odată realizez cât de mult îmi este de folos familia în stabiliatea emoțională și în felul în care percep și trăiesc viața. \r\n
\r\n Familia, în calitate de biserică din casă, trebuie să stabilească o rugăciune comună, în care membrii familiei să se roage unul pentru celălalt. Rugăciunea comună a familiei se naşte din rugăciunile comune ale părinţilor şi din obişnuirea copiilor cu ele. \r\n
\r\n Smerenia nu constă într-un anume comportament sau atitudine. Ea este mai degrabă o stare. Smerenia se situează pe un alt plan al ființei, mai înalt, la care numai Dumnezeu îl poate aduce pe om. De ce? Pentru că aceasta este starea Lui. O afirmă și Sfîntul Isaac Sirul: „Smerenia este haina lui Dumnezeu”, iar în altă parte tot el zice: „Smerenia naște cunoașterea de Dumnezeu și de sine”. \r\n
\r\n S-a păstrat obiceiul ca preacuvioşii monahi, care făgăduiesc să trăiască o viaţă virtuoasă, să îşi schimbe numele atunci cînd intră în monahism. Aceasta se face din două motive foarte însemnate. Primul este lepădarea totală a vieţii precedente şi permanenta amintire a acestei schimbări, şi al doilea, ca să avem drept pildă în viaţa noastră pe Sfîntul al cărui nume l-am primit. \r\n
\r\n Orice credincios trebuie să ştie că el nu este simplu spectator la o slujbă dumnezeiască, că el nu este un simplu asistent la slujba dumnezeiască, ci este un slujitor. Orice credincios care ia parte la sfintele slujbe trebuie să aibă conştiinţa că el slujeşte, nu se duce să vadă o slujbă, să audă o slujbă, ci se duce să facă o slujbă. \r\n
\r\n Între multe alte obiecţii care se ridică împotriva religiei creştine este şi aceasta: religia nu se potriveşte omului veacului nostru din cauză că se ocupă prea mult cu viaţa viitoare, cu soarta omului în veşnicie şi neglijează realitatea, nu are interes pentru necazurile şi trebuinţele vieţii prezente. \r\n