Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Adormirea Maicii Domnului – Mutarea la Viaţă

De fiecare dată când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului este ca şi cum am prăznui Sfintele Paşti: Paştele de vară. Un altfel de Paşte ne pregăteşte Doamna de Dumnezeu-Născătoare: sfântă trecere „de la moarte la viaţă”, al doilea Paşte, sfânt, fără prihană, dătător de viaţă pentru neamul omenesc, findcă astăzi, cu adevărat, „sunt biruite hotarele firii”. „Cum izvorul vieţii păşeşte către viaţă trecând prin moarte!”, exclamă Sfântul Ioan Damaschin.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Dragii mei copii în Hristos, \r\n Ne cheamă din nou Biserica, mama noastră, să prăznuim Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, Maica Domnului nostru. Evenimentele care au legătură cu viețile sfinților sunt evenimente care ne predispun la bucurie, meditație sfântă și rugăciune, la preaslăvirea Dumnezeului Celui întreit sfânt și închinat. \r\n Luna august este o lună specială pentru Biserica Ortodoxă, pentru că în ea sărbătorim două mari evenimente cosmo-istorice: primul este praznicul Schimbării la Față a lui […]

Tăria smereniei i-a adus multă cinstire

Trăim bucurii sfinte prilejuite de măreaţa sărbătoare a mutării, prin moarte, la viaţa cea veşnică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, timp de rugăciune şi alese cântări aduse Împărătesei cerului. Înscriindu-mă în frumoasa tradiţie de a-i aduce laudă şi preacinstire, mi-am propus să aştern câteva gânduri izvorâte din dragoste pentru cea care mi-a marcat toată existenţa în chip fericit, încercând să răspund la întrebarea: cât de umană a fost Născătoarea de Dumnezeu?

Pâinea în Ortodoxie – Prescura

De-a lungul secolelor și civilizațiilor pâinea a reprezentat unul din elementele de bază în alimentația omului. Din cele mai vechi timpuri și până astăzi utilizarea pâinii este înrădăcinată în memoria fiecărei comunități, influențând și reglând viața omului și orice altceva are legătură cu ea. Utilizarea pâinii este esențială atât în Biserica creștină, cât și în cultul ei. Încă din timpul Noului Testament, mai exact din momentul Cinei cele de Taină, Domnul ne-a dăruit Sfânta Euharistie, binecuvântând, sfințind și împărțind pâinea ca […]

Starețul Sofronie și lumina cea nezidită

\r\n\r\nO descriere de ansamblu a experienţei Luminii nezidite a fost făcută de Stareţul Sofronie [Saharov] într-un cuvânt-omilie la praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, predică numită „Pentru Lumina Thavorului”[1]. Stareţul a ţinut-o cel mai probabil la Paris, după ce se întorsese din Sfântul Munte. Omilia cuprinde analiza cuvântului Evangheliştilor referitor la descoperirea slavei lui Hristos: „Iată un nour luminos a umbrit pre ei, şi iată glas din nour grăind: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Carele bine am voit: […]

Athos și Tabor

\r\n\r\nDe sute de ani, în fiecare an, în ajunul Schimbării la Față, mulți monahi pleacă din Marea Lavră, cu animale încărcate cu alimente, pături și obiecte liturgice și urcă spre „Sfânta Culme” a Muntelui Athos, la o altitudine de 2,033 metri, deasupra norilor, unde se află un mic paraclis cu hramul Schimbării la Față a Mântuitorului. Acolo, în seara zilei următoare, vor face priveghere de toată noaptea, așa cum se obișnuiește în toate mănăstirile din Sfântul Munte. Urcând încet-încet, precum […]

Schimbarea la Faţă şi schimbarea societăţii

\r\n An de an, sărbătoarea Schimbării la Faţă ne cheamă la schimbarea faptelor noastre. Dincolo de minunea prin care Mântuitorul îşi arată firea sa divină, există o semnificaţie teologică aplicabilă fiecăruia dintre noi: schimbarea spre sfinţenie. Numită popular schimbarea în bine. \r\n Schimbarea este, astăzi, un concept foarte vehiculat. Dacă vreţi, este un fel de emblemă a timpului. Aproape tot contextul existenţei umane s-a schimbat faţă de nu mult timp în urmă, să zicem unul-două secole:

De unde începe tristețea

O primă cauză a tristeții poate fi lipsirea de o plăcere, fie existentă, fie nădăjduită, așadar, concret vorbind, pierderea unui bun material sau neîmplinirea unei dorințe trupești sau dezamăgirea adusă de ea. În acest caz, leacul tristeții este în esență lepădarea dorințelor și plăcerilor „trupești”, înstrăinarea de „bunurile” materiale și deplina lor disprețuire. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că „cel ce fuge de toate poftele lumești se așază pe sine mai presus de toată întristarea lumească”

Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului (popular – al Sântă-Măriei), care precedă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, e rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.\r\n\r\nCa vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată, probabil, prin sec. V, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaşte o dezvoltare mai mare şi când sărbătoarea Adormirii ei a […]

Postul în concediu!

În era consumismului agresiv pe care o trăim din plin, luna august este, la nivel global, mai ales pentru cei care locuiesc în spaţiul marilor aglomerări urbane, o perioadă de concediu. Oamenii care locuiesc în megapolisuri sub imperiul secularizării se întreabă „de ce Biserica nu-şi adaptează rânduielile privind postul şi în funcţie de nevoile membrilor societăţii consumiste contemporane?“, chiar fiind foarte vehemenţi unii, într-un agiornamento al Ortodoxiei, considerând că, dacă el îşi ia concediu în august,

PUTEM OARE SĂ SLUJIM ŞI LUI DUMNEZEU ŞI LUI MAMONA?

Citim în Vieţile Sfinţilor despre minunile mari pe care le făcea Dumnezeu în vremea lor şi ne minunăm. Aproape că nu ne vine să credem că asemenea lucruri s-au putut petrece cu adevărat. De ce cu creştinii din trecut făcea Dumnezeu atâtea lucruri minunate pe care cu greu le mai putem întâlni în zilele noastre? Poate fi făcut mincinos Fiul lui Dumnezeu când spune că „celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, […]

Întâlnirea lui Dumnezeu cu lumea

Ori există Dumnezeu şi I se cuvin toate, ori nu există şi să se termine odată cu acest mit! Şi, totuşi, există… Şi există tocmai pentru a intra în comuniune cu El. Dumnezeu este, în primul rând, existent, în al doilea rând adevărat şi, în al treilea rând, împărtășibil, comunicabil și împărtășit. \r\n În întâlnirea de astăzi vom vorbi despre această întâlnire cu Dumnezeu. O întâlnire care se iveşte, uneori, dintr-o revelaţie interioară inexplicabilă, sau, alteori, dintr-o experienţă minunată și neobişnuită. Altă dată, […]

Mărturia publică a credinţei

Cât şi unde avem voie să mărturisim credinţa noastră? Într-o lume precum cea de astăzi, care se declară liberă, democrată şi independentă, aceste întrebări nu şi-ar avea rostul. Şi totuşi, asistăm la începutul unei epurări religioase care operează sub aparenţa libertăţii civile. Despre ce este vorba? \r\n Un document recent emis de Consiliul Europei stipulează între altele că dreptul la libertate religioasă nu poate fi invocat pentru a justifica fapte

Idol frumos şi sănătos…

\r\n   „Toţi vor să ajungă în Rai, dar nimeni nu vrea să moară“, spune o vorbă înţeleaptă. Şi parcă în nici un domeniu nu este mai vizibil adevărul acestei cugetări precum este în moda cu alimentaţia sănătoasă şi sportul.  \r\n La început, oamenii mâncau ce dădea Dumnezeu şi era bine. Apoi au început să planteze şi să se hrănească din roadele pământului la timpul potrivit sau să crească animale şi să le sacrifice. Trocul şi vânzarea de produse se […]

Destinația omului

Destinația omului a reprezentat dintotdeauna un subiect actual, care trebuie să ne preocupe pe fiecare din noi. Deși, ca și copii credincioși ai Bisericii, ar trebui să cunoaștem acest subiect în toate dimensiunile și în toată profunzimea sa (de vreme ce Biserica ne învață în multe feluri și chipuri cele despre Dumnezeu, despre om, despre originea și scopul final al omului), totuși mă tem că mulți dintre noi am rămas la stadiul de catehumeni.

DESPRE CINSTIREA ICOANELOR – Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Icoana îl ajuta pe închinător sa împlinească actul unei transcendente a naturii. Icoana nu identifica planul naturii cu planul divin, ci le deosebește cu desăvârșire. Închinătorul icoanei se refera întotdeauna la o realitate de dincolo de icoana. Idolul, pe de alta parte, e o reprezentare confecționată a forțelor imanente ale naturii; concluzia religioasa a concepției panteiste, căreia Spinoza i-a dat expresia cea mai pregnanta in formula: Deus sive natura.

CINSTIREA SFINTELOR ICOANE

Icoana şi Evanghelia sunt în strânsă legătură, se sprijină şi se clarifică reciproc, colaborând la răspândirea învăţăturii creştine. Icoana este o “Evanghelie în culori”, precum. Evanghelia este o “icoană verbală” a lui Hristos. \r\n După ce în  anul 40 d. H. în Scytia-Minor, mai precis în Dobrogea, poposeşte Sfântul Apostol Andrei, străbunii noştri încreştinaţi de acest apostol trimis de Hristos au aşezat icoanele în casele lor, la loc de mare cinste, pe peretele de răsărit, împodobindu-le cu ştergare româneşti, cu […]

Să ne temem de vrăji?

Adeseori i-am auzit pe unii credincioși invocând influența malefică a vrăjilor și descântecelor, punând pe seama acestora toate neajunsurile vieții lor, inclusiv anumite probleme medicale, sentimentale ori sociale. Lăsând la o parte mulțimea impresionată a tradițiilor populare românești, precum și terminologia extrem de bogată legată de farmece, vrăji, făcături, boscoane, este bine să apelăm la învățătura Sfinților Părinți spre a ne lămuri în chip deosebit asupra unor întrebări ce se cer elucidate: există vrăji? Să ne temem de farmece? De […]

DESPRE FORMALISMUL NOSTRU PREFĂCĂTOR…

În viața noastră Dumnezeu face multe pogorăminte și aceasta necătând că avem înclinații păcătoase și majoritatea dintre noi suntem doar fățarnici prefăcători, formaliști pseudo-evlavioși. Și atunci stau și mă întreb: cu ce suflet mă voi înfățișa înaintea lui Dumnezeu și ce pogorământ poate să facă Dumnezeu pentru mine? Hristos S-a înălțat la cer cu haină înroșită de necredința noastră, cu suferința din dragoste pentru omul căzut…

Ce este Biserica?

\r\n\r\nCine se mai întreabă, se mai sinchiseşte astăzi de câte firi are Mântuitorul şi de felul în care sunt ele unite? Şi totuşi la Calcedon, în 451, vreo 630 de Părinţi s-au străduit să lumineze răspunsul la această întrebare, pentru ca să nu se cadă în erezie.\r\n\r\n„Ce contează atât de mult câte voinţe sau câte energii erau în Hristos, doar tot de Hristos vorbim?“ În 680-681, timp de aproape un an, la Constantinopol, întruniţi în al VI-lea Sinod Ecumenic, 164 […]