Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Puterea jertfei materne

\r\n Textul care urmează se referă la cazul unei mame a unui tânăr de 19 ani, care a fost diagnosticat că suferă de neoplazie malignă, și la felul cum ea însăși a înfruntat boala copilului ei. Este vorba despre un caz real și metoda folosită de scriitoare pentru adunarea datelor a fost un interviu semi-structurat. \r\n

Iubeşte pe vrăjmaşi, dar urăşte pe ai tăi?

\r\n Vom mai zăbovi, şi în acest articol, asupra posibilelor înţelesuri ale acestui „scandalos” cuvânt al Domnului: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14, 26). \r\n

Schitul Sfânta Ana

\r\n Lăsând în urmă Néa Skiti şi mergând spre sud-est, ajungem la o Arcadă de piatră. Aici, după cum spune Tradiţia, se află hotarele dintre Mănăstirea Sfântul Pavel şi cel mai mare Schit din Sfântul Munte, Sfânta Ana, pentru că în acest punct s-au întâlnit Pavel, egumenul Mănăstirii Sfântul Pavel şi Atanasie, egumenul Mănăstirii Sfatului1 şi au rânduit hotarele acestor două Mănăstiri, fiecare plecând în acelaşi timp [pe jos] de la Mănăstirea sa. \r\n

Rugăciunea este ardere după Dumnezeu

\r\n – De curând a apărut în limba română cartea Preasfinției voastre despre învățătura Părintelui Ioannis Romanidis, „Dogmatica empirică”. În ea întâlnim o serie de afirmații surprinzătoare, care ar trebui să pună pe gânduri pe orice creștin trăitor în Biserică. Una dintre ele este faptul că omul, până nu ajunge la Rugăciunea minții, este bolnav. Ce înseamnă boala și ce înseamnă sănătatea duhovnicească? \r\n

Frumusețe și ortodoxie în Japonia

\r\n Numele meu este Ayako Aoyagi. M-am născut într-o familie budistă din prefectura Fukushima. Atât părinţii cât şi bunicii mei sunt foarte religioşi și m-au învăţat rugăciuni încă de când eram foarte mică. \r\n

Ucenicii lui Gheron Iosif Isihastul – Părintele Iosif cel tânăr (Vatopedinul)

\r\n \r\n Părintele Iosif cel tânăr, cipriotul, care mai târziu s-a numit vatopedinul: În vara lui 1947, un tânăr monah, pe nume Iosif, a venit din mucenicescul Cipru în Sfântul Munte pentru închinare şi folos sufletesc. Cu mare râvnă căuta „un om” care să-l povăţuiască în lucrarea niptică. L-a vizitat pe Stareţul Iosif la Sfânta Ana Mică şi, din discuţia lor, tânărul monah şi-a dat seama de sfinţenia lui şi de aceea l-a rugat să-l ţină lângă el, ca ucenic. \r\n\r\n […]

Şiretlicurile diavolului

\r\n Care sunt săgeţile diavolului? Dorinţele amăgitoare, gândurile necurate, patimile pierzătoare, mânia, zavistia, pizma, iuţimea, ura, dorinţa de înavuţire şi oricare altă asemenea întunecare a minţii. \r\n

Din fericirea lumească iese stresul lumesc

\r\n Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viaţa cea simplă, firească, şi înaintează spre lux, cu atât creşte şi neliniştea din ei. Şi cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihnă. \r\n

Personalitatea părintelui Emilianos Simonopetritul și învățătura lui despre aproapele

\r\n Pemptousia: De mai multe ori, în dialogurile noastre, ne-am referit la personalitatea părintelui Emilianós. Care considerați că a fost rolul său în reînvierea vieții monahale în zilele noastre? \r\n

Cum ai fost manipulat ca să nu-ți dorești copii. Despre sterilizarea psihologică

\r\n „Nu ţi se mai cere să aduci pe lume oameni „de nădejde” ai societăţii care să lupte pentru propăşirea ei sau pentru apărarea patriei sau pentru construirea societăţii multilateral dezvoltate. Ţi se cere un consumator de nădejde, iar pentru asta trebuie să te asiguri ca ai suficienţi bani în cont”. \r\n

Cum se mântuiesc femeile?

\r\n Sfântul Ioan Gură de Aur spune că două sunt femeile care au uns cu mir picioarele Mântuitorului.  Una, este femeia desfrânată despre care vorbesc primii trei evanghelişti, iar cealaltă, despre care vorbeşte Sf. Ap. Ioan este Maria, sora lui Lazăr, după cum două sunt şi motivele pentru care s-a făcut ungerea. \r\n

O paralelă între nuntă și monahism

\r\n Nu pot să afirm ca mi-ar fi trebuit să trec prin experiența „lepădarii” atunci când am hotărât să primesc monahismul. Cand am părăsit „lumea”, eu nu am simțit vreo luptă interioară cu mine însumi, cu alte cuvinte, greutatea de a renunța la ceva ce m-ar fi atras în viața lumii. Nu am respins nimic, nu am disprețuit nimic. \r\n

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: LA pas cu vremea?

\r\n În societatea de astăzi circulă o seamă de cuvinte care au mare trecere, mare prestigiu: ştiinţă, pro-gres, cultură, civilizaţie, spirit modern, luminile ceasului… Aceste cuvinte constituie tot bagajul religios şi filosofic al contemporanilor noştri. Ele sunt sonore ca nişte tobe. Dar, cercetate mai de aproape, te con-vingi că nu dovedesc aproape nimic. \r\n

Povestea lui Ieremia

\r\n Ieremia s-a născut cu probleme fizice și cu un handicap mental. Avea o boală care ii lua puțin câte puțin viață. Chiar și așa, părinții lui au încercat să-i ofere o viață normală trimițându-l la școală. La 12 ani Ieremia era în clasa a doua. Învățătoarea era vizibil deranjată de el, pentru că mereu îi ieșea saliva din gură și scotea gemete. \r\n

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: RELIGIA PENTRU MAI TÂRZIU?

\r\n Sunt unii oameni care amână chestiunile ce privesc religia pentru mai târziu! Aceştia nu sunt nici necredincioşi, nici indiferenţi. Dar, când le vorbeşti de Dumnezeu, de suflet, de mântuire, ei îţi răspund: „Pentru moment n-avem vreme să ne ocupăm cu lucrurile acestea. Mai este timp… Să le lăsăm pentru mai târziu… pentru bătrâneţe, pentru clipa apropierii morţii”… \r\n

“CĂUTAȚI MAI ÎNTÂI ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU!”

\r\n Parinte, Avva Macarie spune ca Dumnezeu ne da bunatatile ceresti, si credem aceasta. Dar trebuie sa credem ca ne va da si cele pamantesti, care nu sunt atat de importante? \r\n – Care pamantesti? \r\n – Cele de care avem trebuinta. \r\n – Da, bine ai spus. Dumnezeu Isi iubeste faptura Sa, chipul Sau si se ingrijeste de cele de care are trebuinta. \r\n

Chiar şi după cădere, omul tinde firesc spre sfinţenie

\r\n Cuviosul Isaac Sirul se numără printre marii părinţi duhovniceşti ai Răsăritului creştin. El rămâne însă un autor apofatic, care se vrea descoperit nu atât în detaliile unei biografii temeinice, precise, cât mai ales în pliurile adânci ale scrierilor sale inspirate de sus şi pline de viaţă: „Nu ştiu – scria Isaac – cum m-am învrednicit de un asemenea har: de a povesti iubirea lui Dumnezeu”. \r\n

„DOAMNE, ȘTIU CĂ POATE AM PĂCĂTUIT ÎNAINTEA TA, ȘI O TREBUIT SĂ PĂȚESC ASTA!”

\r\n De vorbă cu sora Caterina despre necazurile prin care a trecut \r\n În peregrinările mele pe la mănăstirile din Bucovina am întâlnit-o pe sora Caterina, o femeie dintr-un sat de lângă Putna pe care Domnul a încercat-o cu mari necazuri în viaţă: multă boală şi suferinţă, moartea a trei din cei şase copii, ispite de la diavoli, rude apropiate care au părăsit dreapta credinţă şi au trecut la penticostali, ademenind-o şi pe ea să li se alăture… \r\n

Prin ce se deosebește smerenia de complexul de inferioritate?

\r\n Omul smerit nu este o personalitate bolnavă. Are conştiinţa stării sale, nu şi-a pierdut centrul personalităţii. Cunoaşte păcătoşenia lui, micimea lui şi acceptă observaţiile duhovnicului său, ale fraţilor săi. Îi pare rău, dar nu deznădăjduieşte. Se întristează, însă nu se istoveşte şi nu se mânie. \r\n

Pot demonii să ne citească gândurile?

\r\n Nu, nu pot, dar ar putea să le afle. \r\n

1 2 … 64 65 66 67 68 69 70 71 72 … 98 99