Arhivele Categotry: Pilde şi Povestiri Ortodoxe

O vindecare minunată

Povestit-a cineva din părinți, că era un magistrat trimis cu o solie împărătească și pe cale a găsit un mort sărac, zăcând gol și făcându-i-se milă, a zis slugii sale: ia calul și mergi puțin mai înainte! Acela pogorându-se s-a dezbrăcat de una din hainele sale și a pus-o peste mort și s-a dus. Apoi, după puțin timp, trimis tot cu o solie și ieșind afară din cetate, a căzut de pe cal și i s-a frânt piciorul. Și ducându-se […]

Parabola vulturului

Cum îţi vei pregăti aripile aici, aşa vei zbura dincolo, spunea nu cu mult înainte să intre în veşnicie părintele Petroniu de la Schitul Prodromu din Muntele Athos.  Şi aripi puternice îţi vor da numai circumstanţele dificile ale vieţii. Prosperitatea materială atrage invariabil pe toţi către acel dolcefarniente, atât de primejdios pentru o viaţă autentică în Hristos. Comoditatea face rău tuturor şi împiedică urcuşul spre noi cuceriri în devenirea fiinţei noastre.

În căutarea lui Dumnezeu

Trei tineri îşi terminaseră foarte bine studiile şi înainte de a se despărţi făcură o promisiune: vor cutreiera lumea, iar după trei ani se vor reîntâlni aducând cu ei lucrul cel mai de preţ pe care l-ar putea găsi.

Fetiţa cu umbrelă

Credinţa e prima condiţie ca o rugăciune să-ţi fie ascultată. Hristos ne-a promis în Evanghelie că de vom avea credinţă cât un grăunte de muştar vom putea zice munţilor să se mute şi ei ne vor asculta. Dacă pentru unii şi bobul de muştar e prea mare atunci când cer ceva lui Dumnezeu, pentru alţii, îndeplinirea rugăciunilor e un lucru cât se poate de firesc. \r\n Povestea pe care vreau să v-o istorisesc astăzi ne aduce în prim plan credinţa […]

De ce nu i-ar lua Dumnezeu pe toţi oamenii în rai?

Odată am pornit în pădure la cules de ciuperci. Şi era un an în care nu prea s-au făcut. Burniţa. Timp de trei ore abia am cules o jumătate de coş de diferite ciuperci, obosisem şi am hotărât să plec. Şi, deodată, ce bucurie: chiar în iarbă am văzut o ciupercă enorm de mare. Stătea acolo, de parcă se cerea în coş. Atunci am luat-o şi am tăiat-o în două, iar înăuntru s-a dovedit a fi plină de viermi. Nu […]

Bobul de grâu

Într-un sat, trăia un om foarte sărac ce avea mulţi copii. \r\n El a plecat să-şi câştige pâinea în alt sat din apropiere. După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci şapte guri flămânde îl aşteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arşiţa dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac.

Călătorul bogat

Într-un sătuc retras şi cu parfum balcanic a sosit într-o vară, la odihnă, un tainic călător. Era un om foarte bogat. Călătorea singur, era foarte obosit şi dorea să găsească grabnic un loc unde să poposească, pentru a se odihni. Dorinţa lui era să facă fericiţi pe acei oameni care i-ar fi oferit un adăpost plăcut şi liniştit. Bogăţiile fiindu-i nemăsurate, voia să ofere gazdelor primitoare un dar la care acestea nici nu visaseră vreodată.

Iadul poate fi rezumat în două vorbe: prea târziu!

Ceea ce evocăm acum e de foarte mare importanţă, deoarece influenţează atitudinea noastră în faţa morţii. Moartea ne lansează o provocare: să creştem la deplina noastră măsură, călăuziţi de o aspiraţie statornică, străduindu-ne necontenit a fi tot ceea ce putem fi, fără vreo nădejde că vom fi mai buni cândva, mai târziu, dacă nu ne îngrijim chiar azi să fim cum trebuie. Dostoievski, în Fraţii Karamazov, spune că iadul poate fi rezumat în două vorbe: prea târziu! Numai amintirea morţii poate să ne motiveze […]

Linguriţele şi Sfânta Linguriţă

Există creştini cărora le este frică să se împărtăşească ca nu cumva să ia microbi! Dacă ar fi fost aşa, nu ar mai fi trăit nici un preot, deoarece ei la sfârşit consumă conţinutul Sfântului Potir din care se împărtăşesc mereu sute de credincioşi cu boli diferite. Cu toate acestea, nici un preot nu a păţit niciodată nimic. Trupul şi Sângele Domnului sunt „foc”. \r\n Una din multele întâmplări care dovedesc incontestabil acest adevăr este şi următoarea:

Pudelul negru

\r\n\r\nCe lucru interesant şi important s-ar putea întâmpla la sfinţirea unui apartament sau a unei case? Totuşi, şi în timpul unei astfel de slujbe scurte oamenii stau, chiar dacă nu prea mult, înaintea Domnului Dumnezeu. Iar acest lucru e de ajuns ca pentru cei ce sunt încă departe de Biserică să se deschidă uneori, dintr-odată, nişte orizonturi pe deplin necunoscute, uimitoare.

Când înţelepciunea învinge patima

În secolul al VI-lea, în Constantinopol, trăiau în vremea domniei împăratului Justinian doi tineri şi o fecioară. Fii ai unor patricieni bogaţi, învăţaţi şi plini de viaţă, ei s-au împrietenit încă din copilărie. Părinţii fetei şi ai unuia dintre acei tineri s-au învoit încă de la naşterea fiilor lor ca fecioara şi băiatul lor să devină negreşit pe viitor soţ şi soţie. Vremea a venit şi fericita pereche s-a căsătorit, iar apropiatul lor cel mai drag a fost cavaler de […]

Cum învăţăm zborul

Nu am văzut niciodată cum vulturii îşi învaţă tinerele odrasle să zboare. Dar specialiştii spun că aceştia îşi lasă puii să cadă în gol de pe stâncile cele mai înalte. Puii se prăbuşesc ca nişte pietre bătând haotic din aripi. Par că vor muri zdrobiţi de stâncile de sub ei, când părinţii lor, mai ales taţii, plonjează din înălţime şi îi prind pe spatele lor lat. Apoi se înalţă din nou şi încă o dată aruncă puii în gol. Această […]

Struţul, găina şi vulturul

Iată trei necuvântătoare care au aripi: struţul, găina, vulturul; dar câtă deosebire este în zborul lor! \r\n Struţul are aripi, dar nu zboară niciodată cu ele pe sus. Le foloseşte numai ca să-şi asprească mersul. \r\n Găina zboară şi ea, dar numai din când în când; şi numai zboruri mici şi scurte. Zboară peste garduri. \r\n Pe când vulturul zboară veşnic la înălţime. Îi place înălţimea cerului. Cu aripile se ridică mereu spre înălţimile cerului.

Profesorul cel înţelept

Într-o şcoală de la marginea unui oraş era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna el avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat profesorului. Acesta însă nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia […]

Atitudini

Există lângă noi oameni cărora, chiar dacă li s-ar întâmpla vreo nenorocire, nu se panichează, nu se vaită, ci caută să vadă ceea ce este bun din încercarea prin care trec. Nu sunt idealişti, ci atitudinea lor, una deosebit de grijulie şi atentă, îi ajută să observe şi să tragă foloase din aparentul rău suferit. Ar trebui să învăţăm de la ei acest meşteşug nu uşor de deprins. \r\n Se povesteşte că un rege african era într-o zi la vânătoare […]

Cum arată sufletul?

Se povesteşte că la un pustnic au venit mai mulţi filosofi care se certau între ei despre cum este lumea şi sufletul omului. Unii spuneau că lumea este infinită şi eternă, ceilalţi afirmau că este finită şi muritoare, unii credeau că sufletul moare împreună cu trupul în timp ce restul mărturiseau că el nu poate muri. Ce poţi să ne spui despre aceste lucruri?, a fost întrebarea adresată cuviosului.

Firea scorpionului

Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga în mijlocul naturii, privea cristalinul apei, când observă un scorpion căzut în apă care lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioşat şi plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui. \r\n După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era iar în apă şi pe […]

Sparte ca să fie şi mai frumoase

Cu sute de ani în urmă, un arhitect a plănuit ca zidurile de la Royal Palace să fie acoperite cu minunate oglinzi de la Paris. Dar când transportul de oglinzi a sosit din oraşul luminilor, toate oglinzile erau sparte. Întreg transportul era compromis. Intrarea de la palat nu putea fi terminată. Pe când muncitorii adunau bucăţile sparte ca să le arunce, arhitectul a spus: „Staţi puţin. Mi-a venit o idee!“ Apoi le-a luat în mână şi s-a dus spre intrare. […]

Piatra de jad

Spun Părinţii îmbunăţăţiţi că viaţa în credinţă nu e bine s-o începi studiind teologie înaltă, ci dimpotrivă, vieţile sfinţilor şi slujbele lor. Ideea unui urcuş treptat o întâlnim şi la Sfântul Apostol Pavel vorbind corintenilor ca despre cei ce sunt prunci în credinţă: „Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi“ (1 Cor. 3, 2). Da, pentru a învăţa temeinic ceva, trebuie să începi cu lucrurile elementare. În orice domeniu, […]

Bogăția nu-i un păcat, sărăcia nu-i o virtute…

Nu-i bogăția un păcat, dacă e făcută prin mijloace cinstite și din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu și-a ales drumul renunțării la toate cele lumești, alegând să slujească pe Hristos. \r\n Când corabia este în primejdie să se scufunde, ce face marinarul înțelept? Aruncă peste bord toate averile de pe corabie, ca să-și salveze viața, să se salveze pentru Viață…! Cel care nu se îndură să arunce nimic, se scufundă cu toate […]