Arhivele Categotry: Poezie ortodoxă

VESTEA CEA MARE

Din cer de aur rumen Arhanghelul coboară, Spre Nazaret se-ndreaptă, zorit spre o Fecioară Logodnica lui Iosif, din neamul lui David, Şi numele Fecioarei – Maria; se deschid, Tăiate de bătaia aripei de zăpadă Vederi, cum numai îngeri smeriţi au fost să vadă.

POEZIE LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

N-ai înţeles slăvita proorocie: O sabie îţi va străpunge sânul. Priveşti zâmbind spre Simeon bătrânul. Te-ntrebi în gând: Ce sabie să fie?

Intrarea în Biserică

\r\n\r\nDoar candele aprinse străbat cu raza lor\r\n\r\nÎn umbra viorie a Sfintei. Un fior\r\n\r\nDe taină te cuprinde, când ochiul ţi se pierde\r\n\r\nÎn umbră şi când vine o rază să-l dezmierde.\r\n\r\n

ALEXEI MATEEVICI – LA „NOUL-NEAMŢ”

\r\n Preotul-poet Alexei Mateevici (1888–1917) – unul din cei mai reprezentativi preoţi şi scriitori ai Ba-sarabiei. Născut în familia preotului Mihail şi a preotesei Nadejda Mateevici, la 16 martie 1888, în satul Căinari din fostul judeţ Bender, dar o mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o într-o altă binecuvântată zonă a Moldovei, satul Zaim. \r\n

Doamne, de mai am scăpare

\r\n Doamne, eu nu fug de tine, ești în inimă mereu \r\n Te slăvesc cînd totu-i bine, mă smeresc dacă mi-e greu. \r\n Vreau  să vin la Liturgie cu Hristos să mă unesc, \r\n Să slobod acele gînduri care des mă urmăresc. \r\n  

UN OM FERICIT

\r\n Auzit-am că, pe vremuri,\r\nDumnezeu ar fi dorit\r\nCa să afle, printr-un înger,\r\nDacă omu-i fericit! \r\n \r\n

Vameşul şi fariseul

\r\n Doi oameni s-au suit la Templu și se rugau lui Dumnezeu \r\n După statut, unul e vameș, iar celălalt – un fariseu. \r\n Stînd fariseul în picioare așa el se ruga în sine: \r\n – Îți mulțumesc din suflet Doamne, căci cum trăiesc nu mi-e rușine. \r\n

Nefericirea omului contemporan

\r\n O întrebare mă frămîntă, avînd astfel de gînd \r\n De ce sîntem nefericiți trăind pe acest pămînt? \r\n Analizînd profund, mă-ntreb, ce-nseamnă fericire \r\n În teorii materialiste constă în avuție? \r\n

Deșteaptă-te creștine…

\r\n\r\nUn om pe mine m-a uimit prin vorba ce mi-a spus\r\n\r\nCa o săgeată-n inimă adînc ea m-a pătruns.\r\n\r\n– Sînt ateist, îmi zice el, în Dumnezeu nu cred,\r\n\r\nDar cum trăiesc nu mi-e rușine, în toate sînt corect.\r\n\r\n

În memoria celor dragi …

\r\n S-a stins o stea…căzînd din cer,  dispare \r\n În orizontul lacom care o-nghite. \r\n E trist cînd cineva te părăseşte \r\n Fie prieten, rudă sau părinte. \r\n   \r\n Cad lacrimi din a ochilor cămară, \r\n Sclipind pe-obrajii palizi,  curg şiroaie, \r\n Iar inima de vremuri împietrită \r\n Acum zdrobită murmură de jale. \r\n   \r\n Te mustră cugetul cînd îţi aduci aminte \r\n De unele momente cu ruşine. \r\n Cînd refuzai un ajutor sau o cerinţă \r\n Ce […]

Ce este Omul…

\r\n Ce este Omul: praf, scrum de cenuşă, \r\n Morman de oase-ascunse în mormînt. \r\n Atunci de ce pe sine se măreşte \r\n Cît este dat să umble pe pămînt. \r\n De unde atîta ură şi mîndrie, \r\n Iar gura-i este plină de blesteme? \r\n Pe un sărman e gata să-l jupoaie \r\n Şi nici de o pedeapsă nu se teme. \r\n Sînt ochii îndreptaţi spre bogăţie, \r\n Iar lăcomia-i cere tot mai mult. \r\n Şi uită despre ceasul care […]