Arhivele Categotry: Sfaturi duhovnicești

Diavolul poate intui ce gândești

Se spune că diavolul nu-ţi poate pătrunde în gândurile tale… \r\n Aşa este, dar ţi le poate intui. \r\n Atunci cum reuşesc toate ispitele să ne invadeze mintea? Cum îl putem învinge pe diavolul al cărui glas răsună în noi?

Cât de des ne este permis să ne împărtăşim?

În primul rând luaţi legătura cu duhovnicul vostru, care va stabili ritmul de împărtăşire potrivit pentru voi. După spusa Sfântului Nicodim Aghioritul, să ştiţi că există două soiuri de împărtăşanie: unul aflat în altarul inimii noastre în fiecare clipă a vieţii noastre şi unul, o dată în zi şi numai o dată în zi, cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Nu vă puteţi împărtăşi cu Hristos la prânz, dimineaţa şi seara.

Viciul lacomiei pantecelui

Băutura, ca şi mâncarea fără cumpătare slăbeşte trupul şi omoară sufletul \r\n Omul care se face rob pântecelui îşi sărăceşte sufletul, căci mâncarea şi băutura fără măsură atrage după sine vicii nenumărate. „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moştenii împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici batjocuritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.“[1] (Corinteni 6, 9-10)

Eliberarea minţii de patimi (Partea II)

\r\n\r\nAcrivia conştiinţei\r\n\r\nTrebuie să ne cercetăm conştiinţa. Cu cât omul îşi cercetează mai mult conştiinţa, cu atât aceasta devine mai curată. Şi atunci începe să-i spună: „Acolo n-ai făcut bine”, „ceea ce ai făcut nu e corect” şi se străduieşte omul să pună început de pocăinţă în fiecare zi. Ce spune Patericul? Cine este monah? Acela care în fiecare zi pune început de pocăinţă. De aceea, cei care se spovedesc continuu şi au această harismă, ştiţi cât ajutor primesc când îşi […]

Eliberarea minţii de patimi (Partea I)

\r\n\r\nUrmările eliberării minţii de patimi\r\n\r\nVom continua cu comentariul la capitolul 86 al primei Centurii a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Mai întâi voi citi textul original şi apoi traducerea:\r\n\r\nCând mintea se eliberează cu totul de patimi, atunci se îndreaptă constant către contemplarea făpturilor, mergând apoi către cunoaşterea Sfintei Treimi.\r\n\r\nCe înseamnă eliberarea minţii?\r\n\r\nLa ce se referă Sfântul Maxim când spune că mintea începe să se elibereze?

«Povețele părintești» ale părintelui Ghermanós Stavrovouniótul (1906-1982)

\r\n \r\n\r\n – Îngrijește-te să-ți păstrezi mintea curată, ferind-o, pe cât posibil, de gânduri întinate și viclene. Să admiri creația și să-L slăvești pe Dumnezeu, Care a făcut totul din nimic. Și, în loc să lași vederea diverselor creaturi să te vatăme, mai bine să te bucuri și să dai slavă lui Dumnezeu, Cel Care a zidit totul într-o armonie perfectă și conduce întregul univers cu atâta înțelepciune. \r\n \r\n– Nu știi că prea mult somn strică? Căci din el […]

Limba – fiară neîmblânzită

„Orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească!” (Iac. 3, 7-8) \r\n Înspăimântător! Sfântul apostol numeşte limba fiară nedomolită, neîmblânzită! Ceea ce înseamnă că această fiară poate uşor – cât de uşor ne este să deschidem gura ca să vorbim – să ne devoreze sufletul! \r\n Prorocul David, deoarece nu-şi putea îmblânzi singur această fiară, L-a rugat pe Domnul […]

De ce te temi de diavol?

Neputinţa, laşitatea, slăbiciunea şi frica diavolilor faţă de oameni arată că îngăduinţa pe care le-a dat-o Dumnezeu este una strict limitată. Neputinţa lor porneşte din faptul că nu cunosc inima şi mintea noastră, că nu pot pătrunde în gândurile şi trăirile noastre intime. Observaţiile şi presupunerile lor sunt conjuncturale, de circumstanţă şi exterioare şi nu exprimă totdeauna şi exact ceea ce este în sufletul nostru.

Plăcerea şi durerea denaturează conştiinţa morală

Că plăcerea şi durerea sunt rele se vede şi din felul în care strâmbă conştiinţa morală a omului căzut. Într-adevăr, acesta în chip „firesc” preţuieşte lucrurile după plăcerea sau durerea pe care i-o produc; şi judecata sa morală socoteşte plăcerea drept bine, iar durerea, rău. \r\n Omul căzut judecă valoarea lucrurilor nu aşa cum ar trebui, cu o minte în stare să deosebească realităţile inteligibile şi valorile spirituale, ci cu simţirea sa;

Dumnezeu nu ne vrea morali, ci sfinţi!

Vechiul a fost o pregătire a omului spre a înţelege puţin pe Dumnezeu. Adică cum putem să înţelegem noi pe Dumnezeu? Cum putem, într-adevăr, fiindcă scrie şi Scriptura că mintea omului nu poate să cuprindă pe Dumnezeu, că gândurile lui Dumnezeu sunt mai presus de gândurile omului, precum cerul mai presus de pământ. Şi atuncea i-a dat omului, prin trăirea ascultării, să înţeleagă pe Dumnezeu. I-a dat omului la început, să zicem, un cod etic prin Moisi, prin cele Zece […]

De ce purtăm la gât semnul Sfintei Cruci?

Praznicul Înălțării Sfintei Cruci ne prilejuiește abordarea unei probleme des întâlnite. Cuvântului „Cruce” îi acordăm, de obicei, multiple semnificații. Aș vrea să mă refer aici la simbolul cel mai profund al vieții noastre creștinești. Linia verticală, pe care se fixează cea orizontală, unește cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu umanitatea, iar, prin ea, cu întreaga făptură văzută. Pe baza aceluiași algoritm, am putea spune că linia orizontală unește om cu om și neam cu neam.

Crucea este faţa lui Dumnezeu îndreptată spre oameni

Să ştiţi că în Scriptură nu există o poruncă anume pentru cinstirea Sfintei Cruci însă este foarte logic să cinstim Sfânta Cruce. De ce? În Scriptură, mai întâi de toate, trebuie să se ştie că nu sunt scrise toate câte am vrea noi să fie scrise, pentru că Scriptura este o colecţie de cărţi ocazionale. Atunci nu s-a pus problema dacă s-a instituit cinstirea Sfintei Cruci. În modul tradiţional, adică în mod verbal, fără să se scrie despre asta, oamenii […]

Lupta cu noi este mai presus de toate!

Ai luat hotărârea fermă de a sluji lui Dumnezeu şi de a-I aparţine numai Lui de acum încolo. Taina Spovedaniei şi Pocăinţei ţi-a adus iertare în toate şi ai apărut curată în faţa lui Dumnezeu. Sfânta Îrnpărtăşanie te-a adus în cea mai strânsă unire cu Domnul, sau a înnoit această comuniune cu Domnul nostru Iisus Hristos, şi te-a îndes­tulat cu toată puterea de care ai nevoie. Iată că eşti gata de lucru. \r\n De ne-am putea îndrepta viaţa noastră interioară doar […]

Ai încredere întru totul în Dumnezeu?

Adesea ne este greu să înţelegem învăţătura primită prin care ne este spus să ne încredem în Dumnezeu şi nu în noi înşine, în eforturile noastre. Privim acest lucru ca şi cum nu ne-am îngriji de noi, parcă suntem dependenţi de pomana şi generozitatea celorlalţi, ne pierdem independenţa şi demnitatea personală. Deci ce înseamnă să ai încredere în Dumnezeu întru totul?

Patimile, bolile sufletului – 8. Ce este calomnia (clevetirea) şi de ce trebuie să o suportăm?

\r\n\r\nCalomnia este cel mai groaznic spectru al urii şi răutăţii, cea mai dureroasă traumă pentru cel ce o suportă. Calomnia este arma defensivă a inferiorităţii. Pentru că nu poate să-şi acopere propria goliciune şi meschinărie, omul încearcă să-i întunece pe cei ce se află mai sus, crezând că astfel se va îndreptăţi.\r\n\r\nÎntrucât este o uneltire mincinoasă şi vicleană, constituie cea mai grea traumă pentru acela care o pătimeşte. Cu dreptate proorocul David, adresându-se lui Dumnezeu, spune: „Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor, […]

Patimile, bolile sufletului – 7. Cât de mult vatămă mânia şi care sunt cauzele care o provoacă?

\r\n\r\n„Mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1, 20). Astfel descrie Apostolul Iacov cât de pierzătoare este mânia. în acelaşi chip ne vorbesc şi proorocii: „Bărbatul mânios nu are chip bun” (Proverbe 11, 25, cf. Septuaginta) şi „Tulburatu-s-a de mânie ochiul meu” (Psalmi 6, 8). Iar Părinţii noştri insuflaţi de Duhul Sfânt accentuează cu tărie: „Bărbatul mânios chiar dacă va învia nu este bine primit”.\r\n\r\nDacă Făcătorul şi Susţinătorul universului este blând şi smerit, închipuiţi-vă încununarea pervertirii şi a desfigurării: […]

Patimile, bolile sufletului – 6. Ce este nesimţirea potrivit Părinţilor Bisericii?

\r\n\r\nDoar Dumnezeu poate să ne ocrotească de această pieire, pe care nu am greşi asemănând-o cu lespedea neagră a morţii sau numind-o moarte înainte de moarte. Nesimţirea este trândăvia şi moartea tuturor mişcărilor şi dispoziţiilor sufleteşti, pe care le cuprinde firea noastră raţională. Nesimţirea este încă şi îndobitocire, manifestare a însuşirilor inferiorităţii şi stingere ce vine din deznădejde. Toate acestea sunt născute şi pricinuite de patima pierzătoare a nepăsării. Dacă ajung să stăpânească, aduc cu sine desfiinţarea oricărui program duhovnicesc, […]

Patimile, bolile sufletului – 5. Cum poate fi vindecată firea bolnavă care cade cu uşurinţă în osândire?

\r\n\r\nFirea omenească este socotită bolnavă atunci când lipseşte din ea harul dumnezeiesc, care desăvârşeşte şi susţine toate, de vreme ce „pe cele bolnave le tămăduieşte şi pe cele cu lipsă le plineşte”. Acest lucru este subliniat şi de Domnul nostru atunci când spune: „Căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). însă, în afară de prezenţa harului, este neapărat necesară şi intenţia şi împreună-lucrarea omenească, în acord tu canoanele morale ale raţiunii şi cu dumnezeieştile porunci, care vor […]

Patimile, bolile sufletului – 4. Cum se face că Domnul într-un loc zice: „Nu judecaţi”, iar în altul: „Judecaţi judecată dreaptă”

\r\n\r\nPoate crede cineva că aici apare o contradicţie. Acest „nu judecaţi” i se aplică în special omului, pentru că nu este în stare să vadă lucrurile aşa cum sunt in realitate. El însuşi, ca unul ce este nedesăvârşit, este totdeauna responsabil pentru propriile sale greşeli şi erori. Prin urmare, concluziile sale vor fi greşite şi nedesăvârşite.\r\n\r\nDoar Dumnezeu cel Atotdesăvârşit şi mai presus de desăvârşire este îndreptăţit şi I se cuvine să judece. Ca Cel ce este fără de greşeală şi […]

Patimile, bolile sufletului – 3. Ce este binele şi răul şi cum lucrează?

\r\n\r\nBinele este Dumnezeu însuşi, toate câte vin de la El şi toate câte sunt în preajma Lui. Binele se I găseşte şi în persoana omenească, înainte de cădere şi după, în replăsmuirea firii realizată prin sfinţenie. Binele mai este noţiunea de dreptate, de raţional şi relaţia dintre ele. Este deplina absenţă a iraţionalului, a vicleniei şi a pervertirii.\r\n\r\nDimpotrivă, răul este pervertirea şi desfiinţarea celor pe care le-am spus despre bine. Toate cele ce provin din el sunt părţi şi mădulare […]