Arhivele Categotry: Sfaturi duhovnicești

Cuviosul Porfirie – Despre Antihrist și 666

\r\n L-am întrebat într-o zi, în chilia lui: \r\n ”Părinte, în ultima vreme se vorbește mult despre 666, despre venirea lui antihrist care se apropie – unii susțin chiar că a și venit; se vorbește de asemenea mult despre pecetluirea electronică a mâinii drepte sau a frunții, despre confruntarea dintre Hristos și antihrist și despre zdrobirea celui din urmă, despre a Doua Venire a Domnului. Sfinția-voastră ce spuneți de toate acestea?”.

Sfânta Ecaterina – chipul înţelepciunii luminate de sus

Astăzi, când Sfânta Biserică o pomenește pe Sfânta Ma­re Muceniță Ecaterina, să vorbim despre înțelepciune. Sf. Ecaterina era înzestrată cu o înțelepciune duhovnicească adâncă: ea i-a depășit pe cei 150 de înțelepți în cugetarea des­pre Dumnezeu. Există o înțelepciune lumească, la care referindu-se Sfinții Părinți spun: „Este mai bine să fii nebun“. Înțelepciunea lumească este de pildă atunci când mergi la biserică pentru că nu ai altceva de făcut sau când dai milostenie pentru că n-ai unde pune banii. \r\n Pe […]

Odihna silinței și silința odihnei – pricina silirii

Pricina silirii – Adam în Rai prin neascultarea lui a introdus în viața neamului omenesc păcatul care a atras după sine schimbări și perturbații cosmice. A dispărut simplitatea din el și apoi din toți oamenii, și odată cu simplitatea și pacea, liniștea, nepătimirea, dragostea, a fost în schimb înzestrat cu schizofrenia gândurilor, a închipuirilor și a faptelor, cu alteritatea, cu remușcările, cu bolile și cu amărăciunea acestei vieți. „Omul nu mai face ceea ce voiește, ci ceea ce urăște, aceea face” […]

Despre minciună

De voim să ne mântuim cu adevărat, trebuie să iubim adevărul cu toată silinţa şi cu toată puterea noastră, păzindu-ne de toată minciuna, ca să nu ne despărţim de adevăr şi de viaţă. De trei feluri este minciuna: unul minte cu cugetul, altul minte cu cuvântul, iar altul minte cu toată viaţa lui. Cel ce minte cu cugetul este cel ce are bănuială. Unul ca acesta, văzând pe cineva vorbind cu vreun frate, bănuieşte şi zice: despre mine vorbeşte acela. […]

Despre Taina Sfintei Spovedanii

Care este baia duhovnicească care spală, dezleagă şi scoate din rădăcină păcatele omului? \r\n – Întâi este baia sfântului şi dumnezeiescului Botez care spală păcatul strămoşesc şi toate păcatele făcute până la Botez (Fapte 2, 38; Ioan 3, 3-5). A doua baie, deopotrivă cu Botezul, este Taina Sfintei Spovedanii, care spală şi curăţă păcatele oamenilor. Despre aceasta spune Sfântul Isaac Sirul: “Dar după dar, s-a dat de Dumnezeu oamenilor după Botez, Taina Pocăinţei, că pocăinţa este numită şi a doua […]

Povățuiri pentru Sfânta Taină a Spovedaniei

Este un cuvânt al marelui stareț Macarie de la Optina, care glăsuiește așa: \r\n\r\n \r\n La spovedanie nu trebuie să repeți acele păcate de care te-ai căit mai înainte, de care ai fost dezlegat și pe care nu le-ai mai săvârșit. Altminteri, ar însemna o neîncredere în puterea Tainei ce se săvârșește prin spovedanie. \r\n Nu trebuie să-ți amintești de alte persoane cu care ai venit în atingere în clipa când ai făptuit păcatele, ci să te osândești numai pe tine.

Alibiul milosteniei

\r\n\r\nÎn milostenie, Biserica vede posibilitatea inedită a omului de a se deschide și de a participa împreună cu celălalt la administrarea bunurilor materiale. Aici însă se ascunde un pericol iminent: milostenia poate deveni un alibi pentru cei responsabili de nedreptatea socială, mai ales atunci când este folosită de către cel care a provocat problema. «Care îți este folosul, dacă îi duci pe mulți în pragul sărăciei, iar apoi faci acte de milostenie față de un singur sărac? Dacă nu exista […]

Crucea Vieții…

Una din semnificațiile crucii este legata de căința pentru păcatele săvârșite: când ne ducem crucea, spunem că acceptăm păcatele comise și suntem dispuși să plătim pentru ele, să ne asumăm responsabilități. La fel, Iisus le-a cerut apostolilor săi să își lase  tot ce aveau, pentru a-i sluji. Iar atunci când a fost aproape de a fi răstignit, le-a cerut din nou sacrificii: „Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, […]

Robii şi idolatrii moderni

\r\n\r\nAvem impresia că astăzi sântem liberi. Este însă adevărat acest lucru? Desigur, nu-i avem pe umerii noştri pe stăpânii din vechime, însă sântem robi, mai mult sau mai puţin, patimilor noastre. Cineva vede ceva la televizor şi spune: „Mâine mă duc să cumpăr lucrul la care s’a făcut reclamă,” fără să aibă însă nevoie de el. Asta se numeşte libertate? Când o femeie vede la televizor pe unii sau pe alții că-şi schimbă îmbrăcămintea după modă, ajunge să spună şi […]

Culegere filocalică: Dragostea

\r\n\r\n1. Desăvârşita dragoste este născută din nepătimire, nepătimirea este născută de nădejdea în Dumnezeu; pe nădejde o naşte răbdarea şi mărinimia. Pe acestea le naşte înfrânarea; înfrânarea este născută de frica dumnezeiască. Pe aceasta o naşte credinţa în Dumnezeu.\r\n\r\n2. Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu îl iubeşte, fără doar şi poate, şi pe aproapele său. Un astfel de om se scârbeşte de lăcomie; îşi economiseşte banii săi potrivit voii lui Dumnezeu şi îi împarte acelora care au nevoie.

Culegere filocalică: Rugăciunea

\r\n\r\n1. Cel care nu are rugăciune izbăvită de gândurile viclene, acela este ca şi cum ar merge la război fără armă. Rugăciune o înţeleg pe aceea care se face neîncetat în adâncul sufletului, astfel încât, prin chemarea lui Hristos, satana, care luptă în ascuns, să fie biciuit şi ars.

De ce avem în viaţă urcuşuri şi coborâşuri?

De ce de-a lungul vieţii trecem prin perioade de fericire urmate de perioade de deznădejde? Perioadele de tristeţe şi deznădejde vin după evenimente fericite din viaţa noastră. Acest lucru se întâmplă chiar şi la oamenii care au totul în viaţă: o casă frumoasă, un job bun, mulţi prieteni, vacanţe exotice şi toate mijloacele pentru a fi fericiţi şi pentru a se distra.

Plăcerile – De ce căutăm să le împlinim?

De ce greșim atunci când dorim să ne satisfacem plăcerile? De fapt, problema este că ele nu vor fi niciodată pe deplin împlinite. Dorim din ce în ce mai mult să ne săturăm fie de o plăcere, fie de alta, și niciodată nu suntem pe deplin fericiți. Satisfacția pe care o dobândim atunci când urmărim să ne împlinim plăcerile este doar temporară, efemeră. Ceea ce căutăm cu adevărat este ceva permanent, adică dobândirea Duhului Sfânt și unirea cu Dumnezeu.

Diavolul poate intui ce gândești

Se spune că diavolul nu-ţi poate pătrunde în gândurile tale… \r\n Aşa este, dar ţi le poate intui. \r\n Atunci cum reuşesc toate ispitele să ne invadeze mintea? Cum îl putem învinge pe diavolul al cărui glas răsună în noi?

Cât de des ne este permis să ne împărtăşim?

În primul rând luaţi legătura cu duhovnicul vostru, care va stabili ritmul de împărtăşire potrivit pentru voi. După spusa Sfântului Nicodim Aghioritul, să ştiţi că există două soiuri de împărtăşanie: unul aflat în altarul inimii noastre în fiecare clipă a vieţii noastre şi unul, o dată în zi şi numai o dată în zi, cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Nu vă puteţi împărtăşi cu Hristos la prânz, dimineaţa şi seara.

Viciul lacomiei pantecelui

Băutura, ca şi mâncarea fără cumpătare slăbeşte trupul şi omoară sufletul \r\n Omul care se face rob pântecelui îşi sărăceşte sufletul, căci mâncarea şi băutura fără măsură atrage după sine vicii nenumărate. „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moştenii împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici batjocuritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.“[1] (Corinteni 6, 9-10)

Eliberarea minţii de patimi (Partea II)

\r\n\r\nAcrivia conştiinţei\r\n\r\nTrebuie să ne cercetăm conştiinţa. Cu cât omul îşi cercetează mai mult conştiinţa, cu atât aceasta devine mai curată. Şi atunci începe să-i spună: „Acolo n-ai făcut bine”, „ceea ce ai făcut nu e corect” şi se străduieşte omul să pună început de pocăinţă în fiecare zi. Ce spune Patericul? Cine este monah? Acela care în fiecare zi pune început de pocăinţă. De aceea, cei care se spovedesc continuu şi au această harismă, ştiţi cât ajutor primesc când îşi […]

Eliberarea minţii de patimi (Partea I)

\r\n\r\nUrmările eliberării minţii de patimi\r\n\r\nVom continua cu comentariul la capitolul 86 al primei Centurii a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Mai întâi voi citi textul original şi apoi traducerea:\r\n\r\nCând mintea se eliberează cu totul de patimi, atunci se îndreaptă constant către contemplarea făpturilor, mergând apoi către cunoaşterea Sfintei Treimi.\r\n\r\nCe înseamnă eliberarea minţii?\r\n\r\nLa ce se referă Sfântul Maxim când spune că mintea începe să se elibereze?

«Povețele părintești» ale părintelui Ghermanós Stavrovouniótul (1906-1982)

\r\n \r\n\r\n – Îngrijește-te să-ți păstrezi mintea curată, ferind-o, pe cât posibil, de gânduri întinate și viclene. Să admiri creația și să-L slăvești pe Dumnezeu, Care a făcut totul din nimic. Și, în loc să lași vederea diverselor creaturi să te vatăme, mai bine să te bucuri și să dai slavă lui Dumnezeu, Cel Care a zidit totul într-o armonie perfectă și conduce întregul univers cu atâta înțelepciune. \r\n \r\n– Nu știi că prea mult somn strică? Căci din el […]

Limba – fiară neîmblânzită

„Orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească!” (Iac. 3, 7-8) \r\n Înspăimântător! Sfântul apostol numeşte limba fiară nedomolită, neîmblânzită! Ceea ce înseamnă că această fiară poate uşor – cât de uşor ne este să deschidem gura ca să vorbim – să ne devoreze sufletul! \r\n Prorocul David, deoarece nu-şi putea îmblânzi singur această fiară, L-a rugat pe Domnul […]