Arhivele Categotry: Sfaturi duhovnicești

Patimile, bolile sufletului – 2. Ce sunt plăcerile? Care sunt nevinovate şi care vinovate?

\r\n\r\nPlăcerile sunt cele care „fac plăcută” şi îndulcesc viaţa noastră. Ele sunt îndoite, aşa cum şi firea noastră este îndoită. Aşa cum suntem trup şi suflet şi fiecare are simţurile şi părţile sale, tot aşa şi plăcerile aparţin ambelor părţi. Există plăceri trupeşti, care se fac simţite prin mădularele trupului; există şi duhovniceşti, care aparţin lumii noastre sufleteşti şi duhovniceşti.\r\n\r\nPlăcerile se ivesc, de cele mai multe ori, din activitatea noastră şi mângâie sau dezamăgesc potrivit cu lucrarea noastră dreaptă sau […]

Patimile, bolile sufletului – 1. Ce sunt patimile şi care este cea mai mare dintre ele?

\r\n\r\nDe la începutul facerii sale, omul, după chipul lui Dumnezeu fiind zidit, nu primea în gândirea şi în viaţa lui iraţionalul. Gândurile şi mişcările sale erau drepte, întrucât erau luminate de harul dumnezeiesc. După ce a fost înşelat, şi a tăiat relaţia sa cu Prima Cauza a desăvârşirii, personalitatea sa s-a zdrobit imediat şi „simplul”-ul iniţial i-a urmat „compusul”. în acest chip iraţionalul a fost aşezat în locul raţionalului. Din acel moment toate puterile persoanei omeneşti s-au pervertit sub siluirea […]

Dulceața și veninul cuvântului

Într-adevăr, cât bine poate face un singur cuvânt spus la vreme, cu tâlc, pornit din inimă, rodul unui simţământ po­zitiv, sau al unei idei superioare! Pe de altă parte, cât rău in­imaginabil poate face un cuvânt spus cu răutate, usturător, o veritabilă otravă împroşcată asupra aproapelui! Câtă atenţie trebuie să acordăm acestui „mic mădular”, al cărui rost es­te să binecuvânteze, să răspândească binele, să se împotri­vească răului, oricând şi oriunde poate. Majoritatea oame­nilor privesc cu prea mare uşurinţă cuvântul care […]

În Rai, în mod „scandalos”

\r\n\r\nConstituie un adevăr faptul că, de regulă, în cadrul discuțiilor pe teme creștine, se vorbește mai mult despre păcat și mai puțin despre virtute. Este vorba despre o tendință atipică, al cărei scop principal nu este atât căutarea binelui, ci mai ales evitarea răului.\r\n\r\nNu încape nici o îndoială că o astfel de abordare oferă păcatului dimensiuni mai mari decât are în realitate, creează complexe de vinovăție și prezintă lumea lui Dumnezeu ca pe o lume maniheistă, în care se duce […]

Zidirea şi căderea omului – Ce este dreptatea dumnezeiască şi cum se aplică aceasta?

\r\n Una din cele mai înalte şi mai neasemuite însuşiri, puteri sau lucrări dumnezeieşti este dreptatea pe care o oferă Dumnezeu făpturilor Sale, potrivit cu nevoile pe care le au, pentru buna lucrare şi alcătuire a acestora. \r\n Dumnezeu susţine şi înrâureşte zidirea în două moduri. Primul este puterea Sa creatoare: „El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit”. Al doilea mod este puterea Sa susţinătoare şi pronia, care împreună-ţine toate şi le „face să înainteze” […]

Zidirea şi căderea omului – Cine este diavolul şi cum lucrează?

\r\n Sfânta Scriptură ne spune că diavolul este „Luceafărul cel căzut”. De aceea Domnul ne spune: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18). Este începătorul şi conducătorul cetei îngerilor căzuţi din cer, atunci când au voit să apostazieze de la voia dumnezeiască. Atunci în mod automat au fost zdrobiţi şi au căzut din demnitatea şi din locul lor. Ei au pierdut în acelaşi timp şi frumuseţea uimitoare şi luminoasă a chipului lor. Au devenit […]

A fi bolnav de critică

Orice critică negativă (şi deci, inutilă) pleacă de la ignorarea principiului comparaţiei. Nu se pot compara două realităţi în funcţie de o unitate de măsură aleatoriu propusă. Deoarece cele ce se petrec în Europa, America sau Asia nu se compară cu cele din Australia, aşa după cum ceea ce se întâmplă în Spania nu se potriveşte cu starea din România şi cu atât mai mult ceea ce trăieşte Gheorghe nu seamănă deloc cu ceea ce trăieşte Nicolae. Există un principiu […]

Mergerea pe apă

Ce înseamnă corabia? Corabia este Biserica. Ea este construită în formă de navă sau în formă de cruce. Nava te scoate din valurile mării, precum Biserica din valurile vieţii acesteia. Iar Crucea te salvează din toate încercările grele, pentru că pe ea S-a răstignit Iisus Hristos şi pentru că pe ea a fost fondată Biserica, în mod mistic, prin sângele Mântuitorului vărsat pe Cruce. Deci cine iese din Biserică, nu mai este în Biserică şi nu mai este în Hristos.

Despre mânie

Victor Hugo spunea odată: „Mândria mi-l fură pe Dumnezeu, pizma pe aproapele, iar mânia pe mine însumi“. Da. Pe plan spiritual, mânia ne schimbă aşezarea noastră sufletească bună şi face ravagii în relaţiile noastre cu cei din jur. Dar şi medical mânia este o stare excepţională. Ştiţi ce se întâmplă cu organismul nostru atunci când ne mâniem? Medicina spune că adrenalina secretată în exces de glandele suprarenale atunci când ne mâniem ne triplează energia. Mărturia unui om care s-a analizat […]

Şi credincioşii pot cădea în păcate grele

Credem în Dumnezeu, mergem la Biserică, ne mărturisim păcatele, ne împărtăşim, ne rugăm seara, dimineaţa şi-n timpul zilei, şi pentru că facem toate acestea ne considerăm credincioşi. Câteodată acest „statut” de credincios şi apropiat al lui Dumnezeu ne face să-i judecăm pe alţii care poate nu se arată aşa de râvnitori ca noi, sau poate nu-l cunosc pe Dumnezeu. Şi uite aşa începem să judecăm când vedem pe cinevă că a căzut în păcate grele, acuzându-l sau mustrându-l verbal sau […]

Creștinul adevărat își dorește să-L fericească pe Tatăl său

Sfântul Vasile cel Mare spune că sunt trei etape în creșterea duhovnicească. \r\n Da, prima etapă este aceea a robului, a sclavului. Un sclav știe că soarta sa depinde de stăpânul său care are dreptul să-l bată, să-l omoare sau să-l vândă pe el, dimpreună cu femeia și copiii săi. Prin urmare, el va face voia stăpânului său. Duhovnicește vorbind, este vorba despre creștinul care împlinește poruncile lui Dumnezeu de frică să nu ajungă în iad. El înțelege că și […]

Despre moartea năprasnică

\r\n\r\nÎn societatea de azi, caracterizată de evoluția necontrolată a științei și tehnologiei, de decăderea civilizației și de criza valorilor, oamenii evită să pronunțe cuvântul «moarte», iar tot ce le amintește de ea este respins și alungat cu orice preț. Pentru omul contemporan, moartea este ceva negativ, o pierdere. Auzim deseori zicându-se «l-am pierdut», în cazul unei persoane care tocmai a trecut la Domnul. Întrucât și-a pierdut dreapta cunoștință despre moarte, omul încearcă s-o ignore, trăind astfel încorsetat în limitele unei […]

Cei cărora le faceţi bine vă amărăsc?

Dumnezeul-om Iisus Hristos le-a făcut tot binele oamenilor, şi îndeosebi compatrioţilor lui, iudeii, prin binefaceri multe şi felurite. \r\n Însă a primit ca răsplată de la ei dureri, scuipări, chinuri, biciuiri, nesocotire; a primit pe cap o cunună împletită cu spini, a fost adăpat cu oţet şi fiere şi la urmă a fost osândit la moarte pe cruce, cea mai ruşinoasă moarte din vremea aceea.

Rugăciunea minții curățește gândul

Gândurile cele rele nu pot fi înlăturate decât prin gânduri bune, şi de aceea părinţii cei duhovniceşti au rânduit o rugăciune scurtă care se repetă mereu în minte, este vorba de rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“, rugăciune care nu are un regim anume, ci se poate face oriunde şi oricând, în orice ar ii cineva, chiar şi culcat în pat şi mai ales noaptea, când te trezeşti din somn, poţi să-ţi alegi poziţia cea […]

Mustrările de conștiință nu ne deschid porțile Raiului

Când ne gândim la pocăinţă, vedem mereu imaginea obscură sau cenuşie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat şi de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinţei, mai bine zis trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăinţa trebuie să crească în bucurie şi lucrare.

Păcatul timpului pierdut

Dacă am avea în fața ochilor o clepsidră de nisip care curge mereu până să se termine, și ne-am gândi că acesta este timpul vieții noastre pe pământ, atunci s-ar putea să folosim mai bine timpul dintr-o zi,văzând cât de puțin mai avem din viața noastră. Spun asta, deoarece unii dintre noi trăim de parcă nu am mai muri niciodată, și chiar sunt și oameni bătrâni care se agață cu disperare de viața aceasta, de parcă aici ar fi raiul […]

Lupi sau oi?

În vremea Cuviosului Francisc de Assisi erau doi tâlhari care făceau prăpăd prin satele dimprejurul mănăstirii unde vieţuia plăcutul lui Dumnezeu. Într-o zi, pe când Francisc era departe de ucenicii lui, acestora li s-au arătat cei doi răufăcători. Călugării i-au bătut măr, după care i-au alungat. Când Francisc s-a întors la chilie, tinerii monahi i-au spus cu mândrie isprava lor. Dar, în loc să se bucure, Francisc s-a mâhnit adânc. Cu lacrimi în ochi s-a apropiat de fiecare din ucenici […]

Gândeşte cu o milă înainte

Queen Mary nu este doar numele unei femei din dinastia Tudorilor, care a urcat pe tronul britanic la începutul secolului al XVI-lea. Este şi numele unui impresionant vapor, un pachebot englez care în perioada anilor 1934-1967 a efectuat curse Londra-New York. Echipajul număra 1.300 de oameni, iar capacitatea maximă de primire a pasagerilor se ridica la 3.000 de persoane. A fost la vremea lui cel mai mare, mai elegant şi rapid transatlantic din lume.

Concertul

\r\n\r\nCând luminile din sala de concerte s-au stins şi evenimentul era pe cale să înceapă, o mamă venită cu băiatul ei la spectacol s-a întors la locul ei şi a descoperit că fiul său dispăruse.\r\n\r\nDintr-odată, cortina a fost dată la o parte şi lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian de pe scenă.\r\n\r\nÎngrozită, mama văzu că băiatul ei se aşezase la claviatură, apăsând pe clape şi alegând cu grijă notele unui cunoscut cântecel. În acea clipă, invitatul, marele pianist, şi-a […]

Grafitul şi diamantul

Pe scara durităţii materialelor există două minerale care, deşi au în componenţă acelaşi element chimic, carbonul, se află la maximă distanţă unul faţă de celălalt. Nu ştiu dacă aţi ghicit care sunt cele două. Este vorba de grafit şi de diamant. \r\n Grafitul are pe scara alcătuită de mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs locul cel mai de jos ca duritate, notat cu cifra 1. \r\n Diamantul este în vârful ierarhiei, cu nota 10.