Ion D. Sîrbu, un mare scriitor neglijat, fost deţinut politic, spunea într-o scrisoare către Horia Stanca, expediată din Craiova în ziua de 18 iunie 1985, pe care am găsit-o în cartea 12 scrisori exemplare, îngrijită de distinsul grafician Ion Barbu: „M-a acostat un turnător al meu pe stradă. Zice:
Odată, ca să-l încurce pe înţeleptul Solomon, i-au adus înainte un grup de băieţi şi un alt grup de fete, la fel îmbrăcaţi întru toate, ca să-i deosebească. Acela i-a trimis la o cişmea şi i-a pus să se spele. După felul cum se spălau i-a deosebit; fetele aruncau cu grijă şi cu sfială apa pe faţă, în timp ce băieţii o aruncau cu vioiciune şi făceau zgomot din lovirea feţei lor cu palmele.
Negreșit, vi s-a întâmplat să vedeți cum cineva, apropiat al vostru, învinuit pe nedrept, se aprinde dintr-odată de mânie și începe să se apere pe sine cu înflăcărare, atacându-i înverșunat pe învinuitorii săi.
Bucuria cea mai mare, slava, cinstea, precum şi bogăţia cea mai de preţ pe care o poate avea un cuplu este de a avea dragoste unul pentru celălalt. Mai bine este să fiţi săraci şi să aveţi dragoste, decât să aveţi bogăţii şi să vă lipsească dragostea. Dacă aveţi dragoste, Îl aveţi pe Dumnezeu, şi, dacă Îl aveţi pe Dumnezeu nu mai aveţi nevoie de nimic altceva, aveţi tot ceea ce vă trebuie.
Postul Adormirii Maicii Domnului, deși are doar două săptămâni, poate fi comparat ca asprime și rânduială cu Postul Mare, care ne pregătește pentru întâmpinarea Paştilor. Asemenea praznicului Adormirii Maicii Domnului, acest post este mai nou în comparaţie cu celelalte, care datează din primele secole creştine.
Am vorbit ultima dată pe scurt despre felul în care ar trebui să ne apropiem de Sfânta Scriptură atunci când vrem să citim din ea. Aş vrea să revin la acest aspect. V-am citat cuvintele Sfântului Serafim, care spune că trebuie să citim Scriptura pe genunchi, nu în mod necesar cei trupeşti, ci în sensul că e de dorit să avem o astfel de atitudine evlavioasă faţă de ea ca şi cum ne-am aşeza în genunchi înaintea Dumnezeului celui Viu Care urmează […]
Fericirea lor este vremelnică pe acest pământ, căci sunt păcătoşi neîndreptaţi, pe care Domnul i-a părăsit, fiindcă nici suferinţele nu i-ar mai putea îndrepta. Pe căi lunecoase i-a pus Dumnezeu şi i-a doborât când se înălţau.
În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Postul n-are nici o valoare când ai necaz pe cineva şi nu te poţi împăca cu el.
Mi-a zis Bătrânul într-o zi: – Creştinul trebuie să se ferească de habotnicie bolnavă, adică atât de sentimentul superiorităţii pentru virtuţile sale, cât şi de cel al inferiorităţii pentru păcătoşenia lui. Una este complexul de inferioritate şi cu totul altceva e smerenia; una este pocăinţa şi cu totul altceva, melancolia.
Nu are voie să se tragă clopotul la biserică şi tu să te uiţi la televizor. Pentru asta ai timp! O săptămână are 7 zile iar ziua 24 de ore, Sfânta Liturghie ţine doar două ore, de la 10.00 la 12,00.
1. Folosindu-ne cu dreapta judecata de intelesurile lucrurilor, dobandim cumpatare, iubire si cunostinta. Iar folosindu-ne fara judecata, cadem in necumpatare, ura si nestiinta.
Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială. Prin ei, Dumnezeu ne-a dăruit viaţă şi ne-a adus pe pământ. Dumnezu ne-a poruncit să cinstim părinții. O dovadă este, că între poruncile Decalogului se află şi cea de a cincea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie” (Ieşirea 10, 12).
Când lumina din noi devine întuneric este tocmai lipsa de cunoaștere a bunătății creatorului și a înțelepciunii față de darurile primite și dorința că noi putem face mai mult decât Dumnezeu! Și avem aceste modificări genetice și acești mutanți genetici de care se tot vorbește în revistele de știință.
În vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfintenia vietii si prin cunoasterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau: ”Sa scoti din radacina acest copac”! Si i-a aratat un copacel tânar, un curmal, care apucase însa sa prinda radacini foarte puternice si adânci.
Grija pentru soarta copilului începe cu mult înainte de zămislirea lui, iar educarea lui începe cu nouă luni înainte de naştere. Legea eredităţii duhovniceşti implică multe răspunderi pentru oamenii căsătoriţi. Părinţii sunt datori să se pregătească atât fizic, cât şi duhovniceşte, întrucât sunt părtaşi la actul creator al lui Dumnezeu.