CE SPUN ADVENTIŞTII DESPRE ZIUA DE ODIHNĂ

\r\n

Am mai vorbit despre rătăcirea multora dintre sectele adventiste care țin ca zi a Domnului Sâmbăta, în loc să țină Duminica, așa cum au făcut totdeauna creștinii. Desigur, este greu de înțeles o asemenea practică, ce contrazice toată istoria Bisericii, dacă uităm de trufia care îi stăpânește pe eretici.

\r\n

\r\n

Dar ce spun ei? ,,Porunca a patra din legea morală a lui Dumnezeu pretinde respectarea Sabatului zilei a șaptea. Întrucât Cristos și apostolii au păzit tot timpul Sabatul, atât înainte, cât și după răstignire și înviere, el este și rămâne adevărata zi de odihnă. Prima zi a săptămânii, cunoscută în mod obișnuit sub numele de duminică, a fost dedicată în vechime închinării la soare. Când biserica creștină s-a abătut de la învățătura adevărată din zilele apostolice., Sabatul zilei a șaptea a fost înlocuit treptat de prima zi a săptămânii. Duminica, cu alte instituții păgâne, a fost adoptată în cele din urmă de către biserica creștină. Respectarea duminicii nu se găsește în Biblie”.\r\nAșa o fi?\r\nNu! Și vom răspunde punct cu punct la principalele minciuni pe care le proferează adventiștii sâmbetiști.\r\nDar, înainte de toate, să subliniem enormitatea, monstruozitatea și prostia totală a afirmației că ,,Duminica, cu alte instituții păgâne, a fost adoptată în cele din urmă de biserica creștină!” Dacă biserica era creștină – cum spun chiar adventiștii – atunci era condusă de Hristos, deci nu putea greși! Așa scrie în Biblie!. (1). Și atunci ,,adoptarea” Duminicii, indiferent când a avut loc, este poruncă dumnezeiască. Iar dacă biserica nu era creștină., atunci de ce o numesc ei biserică și creștină? Simplu, pentru că era și este creștină, și pentru că niciodată în istoria Bisericii nu s-a acceptat serbarea Sâmbetei în locul Duminicii! De la începuturile Bisericii ea prăznuia Duminica, după cum se arată în toate documentele istorice. Și atunci cum să justifice sectanții serbarea Sâmbetei? În fața documentelor istorice minciuna nu rezistă! Biserica niciodată nu a ținut sâmbăta! Și pentru că adventiștii nu pot apela la istorie, pentru a amăgi pe neștuitori trebuie să lucreze prin falsuri de acest fel, prin răsuciri și răstălmăciri ale cuvintelor. Deoarece toate documentele istorice despre creștini amintesc, chiar de la începutul secolului II (2) la câțiva ani de la moartea Sfântului apostol Ioan, respectarea Duminicii de către creștini, adventiștii lichidează rapid problema. Ei încearcă să pună o pată urâtă pe biserica lui Hristos cea fără de pată, dovedindu-se astfel și farisei mincinoși și totodată și blasfemiatori. Pentru că, repetăm, dacă Biserica lui Hristos, Biserica creștină, stâlp și temelie a adevărului, serba Duminica, este limpede că Duminica trebuia ținută de creștini ca zi de odihnă.\r\nAltă urâciune este că adventiștii, căutând să introducă în vreun fel pecetea păgânătății asupra Duminicii, încearcă să falsifice istoria și să bărfească pe oameni cu viața sfântă. Astfel, ei pretind că serbarea Duminicii ar fi fost ,,impusă” de Sfântul Împărat Constantin cel Mare. \r\nDe fapt, care este adevărul? Constantin cel Mare a declarat ziua de Duminică, sărbătoarea creștinilor, ca zi de odihnă în tot Imperiul Roman!\r\nOri, dacă Biserica nu ar fi avut deja Duminica, cum ar fi putut să o declare Împăratul ca zi de odihnă pentru tot Imperiul?\r\nDar adveniștii nu țin cont de adevăr, ci iubesc minciuna. Ca dovadă, este enormitatea aceasta, pe care o completează cu alta similară. Astfel, ei îi învață pe neștuitorii care îi ascultă, că Sfântul Constantin cel Mare ar fi impus bisericii Duminica și alte învățături, în cadrul Sinodului universal (ecumenic) de la Niceea (325). \r\nDar cine erau reprezentanții Bisericii de la Sinodul ecumenic de la Niceea? Erau mucenicii supraviețuitori ai celor mai cumplite persecuții, cei care fiind torturați în chinuri îngrozitoare râseră de călăi, mărturisind prin cuvintele și tăria lor puterea credinței creștine.\r\nTrebuie să fie cineva ori complet neștiuitor, ori complet nebun, pentru a crede că acești sfinți ai lui Hristos, acești apărători neclintiți ai credinței, ar fi acceptat orice amestec în Biserică al unui împărat păgân sau al cărui alt persecutor.\r\nPrin minciunile lor ridicole adventiștii se dovedesc, în fața celor ce cunosc istoria, a fi dintre acei rătăciți înșelători despre care creștinii adevărați au fost preveniți de Sfânta Scriptură. Iar tentativa lor de a înlocui Duminica, adevărata sărbătoare creștină, cu Sâmbăta, este o lucrare a întunericului. De altfel, trebuie să precizăm acest lucru, ei nu se grăbesc a-și înșirui minciunile ,,istorice” în fața oricui, ci doar în fața celor pe care îi consideră lipsiți de cunoștințe istorice (din păcate mult prea mulți).\r\nPe de altă parte, monomania lor sâmbetistă ajunge a fi pur și simplu ridicolă, când proclamă ,,ținerea Sabatului” ca ,,semn al lui Dumnezeu” și ,,ținerea Duminicii” ca ,,semn al Satanei”! Și aceasta în condițiile în care despre respectivele semne, în Sfânta Scriptură, se spune că vor fi pe frunte și pe mână! .(3). Dar chiar trecând peste acest aspect, cei care țin vinerea, ca musulmanii, unde sunt, după adventiști? Ca să nu mai vorbim de cei care țin lunea sau alte zile ale săptămânii…\r\nDar să lăsăm aceste absurdități tipic sectante și să vedem Adevărul, să vedem adică ce ne arată Sfintele Dumnezeieștile Scripturi despre ziua de odihnă.

\r\n

Lumina Adevărului – preot Mihai-Andrei Aldea –

\r\n

Editura Christiana Bucuresti 2007

\r\n\r\n\r\n

\r\n

\r\n

(1) – I Timotei 3, 15: Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului. Sau Efeseni 1, 22-23: Hristos este cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate în toți. Poate trupul lui Hristos să fie cu pată sau păcat? NU! El este fără de prihană, și așa este și Biserica Sa, după cum Sfintele Scripturi ne arată în multe locuri Efeseni 5, 25-27 și 29 sau Ioan 17, 19, Ioan 18, 38, sau I Petru I, 18-19 sau I Corinteni 3, 8-17 ș.a.m.d)

\r\n

(2) – Sfântul Iustin Martirul și Filosoful spune despre creștini că cinstesc Dumninca, ziua Învierii, și la fel spune și Pliniu cel Tânăr către Împăratul Traian în cele mai vechi documente – din afara Bibliei – despre Ziua Sfântă a creștinilor.