Cerșetorul japonez devenit călugăr

\r\n

As vrea sa va dau un mic exemplu de activi­tate misionara. Noi avem un mic metoc in New York. El este asezat intr-o parte foarte saraca a ora­sului, unde traiesc in general vorbitori de spaniola si afroamericani; de jur imprejur droguri, alcool, oameni fara adapost. Cred ca jumatate din popu­latia zonei traieste din alocatiile statului.

\r\n

\r\n

Pentru adolescenti, in aceasta zona, sa nasti un copil la 14-15 ani este un motiv de deosebita mandrie. Nu, nu sa ai grija de acest copil, ci pur si simplu sa il nasti. De aceea, in cadrul acestei populatii, foarte putini vad pentru ei anumite perspective in viata. La fiecare al doilea colt de strada se afla o biserica romano-catolica sau protestanta, o sinagoga si asa mai departe, toate goale.

\r\n

In fata casei noastre este o mica adancitura, pe care noi o numimfantana. Aceasta exista pentru a se putea ajunge prin ea la subsol. Odata, pe la mijlocul lui februarie, ningea cu ploaie si era frig. Deodata, printre tomberoanele de gunoi pe care, de asemenea, le tinem in acest put, am auzit un zgomot. Eu m-am gandit ca, asa cum se intampla deseori, vreun cersetor scormoneste in gunoiul nostru si cauta sticle goale. Eu nu sunt impotriva ca cersetorii sa stranga sticle goale, dar ei, de obicei, arunca peste tot gunoiul care le cade in mana, si aceasta nu am vrut s-o permit.

\r\n

Asadar, deschid usa si vad in fata mea un om cu infatisare asiatica. Il intreb:

\r\n

– Ce faci?

\r\n

– Iertati-ma, va rog, raspunde el, caut si eu ceva de mancare.

\r\n

– Pai, de ce scormonesti in gunoi? Haidem in casa!

\r\n

– Nu-nu, nu pot, zice el, sunt murdar tot si mi­ros urat.

\r\n

– Haide-haide, ii zic eu.

\r\n

In timpul scurtei conversatii, i-am povestit ca noi avem o incapere in care poate face dus, isi poa­te schimba hainele si poate manca.

\r\n

Omul s-a speriat:

\r\n

– Ce vrei de la mine? Pentru ce faci toate astea?

\r\n

Eu zic:

\r\n

– Nu vreau sa imi arunci gunoiul in prag. Atat si nimic mai mult.

\r\n

Dupa ce a mancat, m-am asezat langa el si a inceput discutia. Parea un om destul de destept. L-am intrebat:

\r\n

– Unde locuiesti?

\r\n

– Niciunde.

\r\n

– Adica nu ai unde?

\r\n

– Ei, zice el, in fiecare noapte faceam curat intr-un restaurant japonez, si ei imi dadeau voie sa locuiesc la ei la subsol.

\r\n

– Dar cum ai ajuns fara adapost?

\r\n

Si el mi-a povestit ca era inginer si ca a venit din Japonia. La inceput, lucrurile i-au mers foarte bine, dar apoi a inceput sa fie atras de droguri, co­caina, heroina, si in scurt timp a pierdut tot.

\r\n

Eu i-am propus sa ramana la noi.

\r\n

– O, nu, nu pot, a raspuns el.

\r\n

– Dar de ce?

\r\n

– Pentru ca eu caut adevarul! a spus omul.

\r\n

Eu zic:

\r\n

– Nu trebuie sa mergi nicaieri, adevarul este aici!

\r\n

– Toti zic asa, a raspuns el. Am fost la catolici, la mormoni, la martorii lui Iehova, la iudei, la budisti. Toti promit unul si acelasi lucru, dar nu dau nimic.

\r\n

– Bine, zic eu, totusi, mai ramai putin!…

\r\n

Si a ramas sa stea la noi cateva zile. Am ince­put sa discutam. Apoi el s-a botezat si l-am numit in cinstea Sfantului Nicolae al Japoniei. Acum s-a intors deja in Japonia si a primit acolo calugaria intr-o manastire ortodoxa. Dar totul a inceput pen­tru el cu faptul ca noi i-am dat posibilitatea sa devina o parte din obste, ca i-am ingaduit sa vietuias­ca impreuna cu noi. El a vazutEvanghelia inainte de a o auzi sau de a o citi.

\r\n

Sursa: Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pământ rusesc, Editura Egumenita, 2015

\r\n

http://marturieathonita.ro/