Cum trebuie să luăm anafora și ce trebuie să știm despre ea?

\r\n

Sfințitul Nicolae Cabasila ne spune: „Pîinea care se împarte ca anaforă a fost de mai înainte sfințită, deoarece a fost oferită lui Dumnezeu. Toți creștinii care merg la Biserică o primesc cu evlavie în palma lor dreaptă, adîncită puțin, și sărută mîna dreaptă a preotului, care puțin mai înainte a atins și a împărțit Preasfîntul Trup al Mîntuitorului Hristos. Pentru că s-a sfințit în întregime, de aceea Biserica noastră crede că mîna liturghisitorului transmite această sfințire tuturor celor ce o ating și o sărută”.

\r\n

\r\n

Lucruri esențiale pe care trebuie să le cunoaștem despre anaforă:

\r\n

– Trebuie să se împartă în liniște și rînduială,

\r\n

– O luăm din mîna preotului, iar nu de la pangar,

\r\n

– Așezăm mîna dreaptă peste cea stîngă cu palmele deschise,

\r\n

– Psalții cîntă imnuri pe toată perioada împărțirii anaforei,

\r\n

– Trebuie s-o mîncăm pe stomacul gol,

\r\n

– O consumăm toată și nu o aruncăm nimic din ea.

\r\n

Să nu uităm că anafora se dă în loc de dar (anti-doro = în greacă), adică în loc de marele dar care este Dumnezeiasca Împărtășire, dar și ca un dar în plus pentru cei care s-au împărtășit. Aici trebuie să se facă distingerea că în nici un caz nu trebuie să se facă vreo confuzie între anaforă și Dumnezeiasca Împărtășanie sau să se considere anafora de aceeași „valoare” cu Dumnezeiasca Împărtășanie.

\r\n

Să le explicăm mai pe larg:

\r\n

a. Anafora iese din prescura care au adus-o și au oferit-o credincioșii cu scopul de a se săvîrși Dumnezeiasca Liturghie. (De aceea se și numește în greacă prósforo de la verbul prosféro, care înseamnă a oferi). Prescura se face cu rugăciune și tămîie și se pecetluiește cu simbolurile lui Hristos IC XC NIKA. De aceea încă de Vineri primește binecuvântare și nu mai este o pîine obișnuită. Din momentul în care se oferă la Sfîntul Altar, dobîndește o mai mare sfințire.

\r\n

În sfîrșit, îndată după sfințirea Cinstitelor Daruri, cînd partea din prescură a fost pe Sfîntul Disc și pe Sfînta Masă s-a făcut Trupul și Sîngele lui Hristos, liturghisitorul ia discul cu pîinea tăiată bucățele și o înalță înaintea Sfintei Mese, spunînd: „Mare este Numele Sfintei Treimi, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

\r\n

Aceasta este o mișcare asemănătoare celei care premerge cuvintelor: „Ale Tale dintru ale Tale”, cînd liturghisitorul înalță și face în aer semnul Cinstitei Cruci, slavoslovind cu recunoștință pe Făcătorul nostru. Astfel anafora mai primește o binecuvântare. De asemenea, unii preoți spun și o altă rugăciune scurtă (nu absolut necesară, căci binecuvîntarea vine prin slavoslovirea lui Dumnezeu Cel închinat și adorat în Treime): „Binecuvintează, Doamne, pîinile acestea și pe cei care se vor împărtăși din ele sfințește-i”.

\r\n

De asemenea, alți liturghisitori adaugă o laudă adusă Maicii Domnului: „Bucură-te, ceea ce prin Înger ai primit și ai născut pe Însuși Ziditorul, Fecioară, mîntuiește pe cei ce te măresc pe tine”. În altă parte, într-un sat din Kalavrita, am întîlnit un preot evlavios, care liturghisea în fiecare zi și care, în acest moment al Liturghie, spunea: „„Bucură-te, ceea ce prin Înger ai primit și ai născut pe Însuși Ziditorul, Fecioară preaslăvită, neispitită de nuntă, preabinecuvîntată, mîntuiește pe cei ce te măresc pe tine”.

\r\n

Aceste cuvinte, într-adevăr au locul lor aici, deoarece anafora simbolizează trupul Pururea Fecioarei. Este partea prescurii de unde a fost scos Mielul lui Dumnezeu.

\r\n

b. Este bine ca anafora să fie într-un vas lîngă preot, astfel încît fiecare, îndată după ce se împărtășește, să poată lua o bucățică cu care să-și „șteargă” buzele și gura.

\r\n

c. Luînd anafora din mîna preotului, intrăm în comuniune cu el, ne apropiem de el. Acesta, scăldat fiind de sfințenia și de dumnezeiescul Har (adeseori și de transpirație – o transpirație binecuvîntată), credincioșii, care pînă în acest moment erau în cealaltă parte, oarecum depărtați, vin și se ating de el, ca și cum s-ar atinge de Însuși Hristos.

\r\n

În acest moment preotul va arăta o familiaritate discretă pentru fiecare suflet al parohiei sale, îi va heretisi după nume, le va ura cele cuvenite și va trimite binecuvântări celui bolnav la pat din familia sa, etc. Însă simplu, fără gesturi și prea multe zîmbete sau discuții, care nu-și au locul, ci numai pricinuiește întîrziere. Doar cele care se potrivesc cu atmosfera duhovnicească a Liturghiei.

\r\n

d. De multe ori rămîn multe prescuri din cele pe care le-au adus credincioșii. Asta arată cît de mult participă credincioșii la marele eveniment al Dumnezeieștii Liturghii. Preoții păstrează cîteva pentru Liturghiile din cursul săptămînii, iar celelalte este îngăduit să le ia credincioșii la casele lor. Gîndiți-vă cîte prescuri rămîn la hramuri.

\r\n

Nu este necuviincios să le ia creștinii, însă trebuie să le pună la masa unde stau de obicei și fac rugăciune, la masa familiei, unde toate sunt binecuvîntate și sfinte, și astfel prescura, care o luăm ca pîine, adaugă la sfințenia mesei lor.

\r\n

Există cazul cînd o uscăm puțin, ca să se păstreze mai mult. De asemenea, și anafora adusă de la biserică o putem usca, pentru a ține mai multă vreme și a lua în fiecare dimineață după rugăciune.

\r\n

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.

\r\n

Sursa: http://www.marturieathonita.ro/