CUVÂNT DE LAUDĂ LA TOŢI SFINŢII DIN TOATĂ LUMEA, CARE AU SUFERIT MUCENICIA (partea a II-a)

\r\n

Tu însă, când auzi de grătare de fier, du-te cu mintea la scara cea spirituală, întinsă de la pământ la cer, pe care a văzut-o patriarhul Iacov: „Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atin-gea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea” (Facere, 28, 12).

\r\n

Pe aceea se coborau îngerii, pe aceasta s-au suit mucenicii, dar pe amândouă Se sprijină Domnul: „Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi”” (Facere, 28, 13). Sfinţii aceştia n-ar fi pu-tut îndura durerile dacă nu s-ar fi sprijinit pe ea. Pe scara lui Iacov se suiau şi se coborau îngerii, pe scara aceasta, este ştiut de toţi, numai mucenicii se urcau…

\r\n

Mucenicii… ca nişte atleţi încununaţi, scăpaţi de lupte, plecau la Hristos, Întâistătătorul luptelor…

\r\n

Pe mucenici… nu-i ardea febra, ci îi înconjurau din toate părţile flăcările focului, scântei săreau pe răni, muşcând din răni mai cu cruzime decât o fiară sălbatică, dar ei, ca nişte oameni de oţel, care ar vedea acestea petrecându-se în trupuri străine, stăruiau cu bărbăţie şi cu curajul cuvenit lor în mărturisirea cre-dinţei, rămâneau nezdruncinaţi de-a lungul tuturor muncilor şi arătau cu strălucire bărbăţia lor şi harul lui Dumnezeu.

\r\n

Aţi văzut adeseori în zori soarele şi slobozind raze de culoarea şofranului! Ei bine, aşa erau trupurile sfinţilor, ca nişte raze de culoarea şofranului! Şiroaie de sânge curgeau de pretutindeni din ei şi umpleau de strălucire trupul lor cu mult mai mult decât umple soarele cerul. La vederea acestui sânge, îngerii se bucurau, demonii se cutremurau, însuşi diavolul tremura. Sângele ce se vedea nu era simplu sânge, ci sânge mântuitor, sânge sfânt, sânge vrednic de ceruri, sânge care udă necontenit răsadurile cele bune ale Bisericii. A văzut sângele şi s-a cutremurat diavolul! Şi-a adus aminte de alt sânge, de Sângele Stăpânu-lui. Pentru acel Sânge a curs sângele acesta. De când a fost împunsă coasta Stăpânului, vezi mii şi mii de coaste împunse. Cine nu s-ar arunca cu multă plăcere în luptele acestea, ca să ia parte la patimile Stăpânu-lui şi să se asemene cu moartea lui Hristos? („Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui” (Filipeni, 3, 10)). Îndestulătoare e răsplata aceasta, iar cinstea, mult mai mare decât durerile! Răsplata depăşeşte luptele chiar înainte de îm-părăţia cerurilor.

\r\n

Să nu ne cutremurăm, dar, când auzim că cutare a suferit mucenicia, ci să ne cutremurăm când auzim că cutare s-a slăbănogit şi a pierdut nişte răsplăţi ca acestea ce-i stăteau înainte…

\r\n

…Şi nici unul dintre oameni nu L-a iubit pe Hristos atât cât mucenicii!..

\r\n

…Să ne exercităm ca pentru vreme de mucenicie. Au dispreţuit aceia viaţa? Dispreţuieşte şi tu plăce-rea! Au aruncat aceia trupurile în foc? Aruncă şi tu acum averile în mâinile săracilor! Au călcat aceia pe jăratec? Stinge şi tu flacăra poftei! Da, e greu, dar şi cu câştig! Nu te uita la greutăţile de acum, ci la bună-tăţile viitoare! Nu la greutăţile din faţă, ci la bunătăţile nădăjduite! Nu la suferinţe, ci la premii! Nu la os-teneli, ci la cununi! Nu la sudori, ci la răsplăţi! Nu la dureri, ci la plata durerilor! Nu la focul care arde, ci la împărăţia care stă înainte! Nu la călăii care stau în jur, ci la Hristos, Care încununează…

\r\n

J. P. Migne. P.G., vol. L, col. 705-712.

\r\n

Text selectat după: Sfântul Ioan Gură de Aur. Predici la sărbători împărăteşti şi Cuvântări de laudă la Sfinţi. Trad. din limba greacă veche de pr. prof. Dumitru Fecioru. E.I.B.M.B.O.R. – Bucureşti, 2006, – P. 525-532.