Cuvânt înainte și Introducere la Cartea „ … CĂUTAȚI ȘI VEȚI AFLA …” CALEA SPRE CER

Pentru fiecare creștin ortodox este important faptul de a avea o concepție despre viața ortodoxă. Dar cu părere de rău această concepție este tot mai greu să ți-o formezi în zilele de azi comparativ cu secolele trecute. De exemplu, în România, Rusia și alte țări ortodoxe a secolului al XIX-lea, concepția de viață ortodoxă era o parte importantă a trăirii ortodoxe și era sprijinită de mediul respectiv.

Nu se vorbea despre Ortodoxie ca despre un lucru aparte, această concepție era dobândită în cadrul Bisericii și în societate, acestea fiind mereu în armonie.

În multe țări, conducerea mărturisea Ortodoxia ca centrul vieții publice, conducătorul fiind cel dintâi laic ortodox ( România – regele, Rusia – țarul, etc.), având responsabilitatea de a da exemplu creștin tuturor supușilor săi. A trăi o viață ortodoxă în aceste circumstanțe era același lucru ca a avea o concepție de viață ortodoxă, fiind considerat un lucru firesc.

Astăzi, toate acestea s-au schimbat. Ortodoxia noastră este o mică insulă în mijlocul unei lumi care operează cu principii total diferite și în fiecare zi aceste principii se schimbă cu altele mai rele, înstrăinându-ne tot mai mult de dreapta credință. Mulți oameni sunt impuși de împrejurări să-și împartă viața lor în două părți complet diferite: viața cotidiană pe care o petrece la serviciu, cu prietenii lumești, cu activitatea  lor lumească și pe de altă parte Ortodoxia, în cadrul căreia se manifestă Duminica și cu alte ocazii, la anumite sărbători și evenimente religioase. Dar concepția de viață a unei astfel de persoane este de multe ori o ciudată combinație între valorile creștine și cele lumești, valori incompatibile, care nu se pot amesteca.

Lumea creștină este azi la o grea răscruce, acum la început de mileniu. Cauzele principale care ne-au adus aici sunt: slăbirea sau lipsa totală a credinței în Dumnezeu, ateismul antihristic impus lumii în secolul trecut (secolul XX), sectele de tot felul care au apărut ca ciupercile după ploaie la sfârșitul anilor 1990, indiferența religioasă, lipsa de catehizare și alți factori obiectivi și subiectivi.

Urmările acestor stări de lucruri se văd astăzi peste tot: conflicte tot mai numeroase în sânul familiei și în societate, înmulțirea divorțurilor, alcoolismul, narcomania, criminalitatea, copiii bolnavi și handicapați, boli incurabile precum cancerul, SIDA, Zika, afecțiuni cardiace, boli psihice, sinucideri, războaie, depresie, cutremure, inundații și multe altele.

Salvarea lumii vine numai de la Dumnezeu. El singur poate vindeca rănile lumii, poate liniști popoarele, poate uni pe oameni, poate ierta păcatele, poate tămădui și izbăvi pământul de ateism, de indifererență, de dezbinări religioase, de secetă, cutremure, de ucideri, de desfrâu și multe alte și mari păcate care stăpânesc astăzi lumea și grăbesc sfârșitul veacurilor, ale căror semne se văd foarte clar.

Dacă patimile păcătoase sunt omorâre a sufletului, cădere a lui din iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, atunci viața curată și sfințenia dobândite prin rugăciune și nevoință, prin evlavie, credință și fapte bune sunt transformarea, înalțarea și desăvârșirea sufletului, călăuzit de Duhul Sfânt spre Împărăția Cerurilor.

Cartea de față este rezultatul atât unor sinteze din lucrările Sfinților Părinți, Scriitorilor bisericești, cât și convingeri și mărturii din cunoștințele și experiența duhovnicească a autorului, care înțelege pocăința ca trecere a sufletului din moarte la viață, care prețuiește dulceața credinței și bucuria rugăciunii ca pe o arvună a mântuirii.

Drept aceea, binecuvântăm tipărirea acestei cărți, bazată pe Sfânta Scriptură și experiența Sfinților și o recomandăm tuturor celor dornici de a primi răspunsuri și tălmăciri la unele întrebări referitor la Credința noastră Ortodoxă, spre îmbunătățire și sfințire a vieții duhovnicești.

 

            Cu arhierești binecuvântări,

         + VLADIMIR

                   Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove

 


 

Introducere

Prezenta lucrare este obiectul unei modeste experienţe duhovniceşti, care mi-a adus bucuria lăuntrică de a înşira unele gânduri pe hârtie. Capitolele acestei lucrări sunt reflecţii la realitatea zilelor de azi pe care le trăim, sunt sincere dorinţe de a schimba după putinţă, măcar puţin, conştiinţa creştină atât de afectată fiind sub influenţa timpului nostru. Regresul creştinismului ortodox este foarte vizibil în aceste vremuri. Se cer foarte mari eforturi pentru redresarea lucrurilor, acest fapt fiind valabil pentru toate popoarele ortodoxe, inclusiv şi pentru Republica Moldova. Cerul de deasupra acestui pământ binecuvântat de Dumnezeu este ortodox. Tocmai de aceea nu putem sta cu mâinile în sân, privind cu indiferenţă cum degradează Credinţa noastră Ortodoxă – Credinţa Strămoşească, care a fost păstrată şi spălată cu sângele înaintaşilor noştri.

Pasul cel mai urgent pe care trebuie să-l facem este să ne pocăim şi să ne împăcăm cu Dumnezeu, de care mulţi s-au lepădat, sau chiar mai rău, arată o indiferenţă totală. S-au prăbuşit ideologiile care au crezut că pot alcătui programe spirituale ideale fără Domnul nostru Iisus Hristos. Raţiunea multor oameni a ajuns într-un punct de criză. Oamenii „de ştiinţă” organizează congrese, conferinţe, etc., dorind să ajungă la Adevăr prin diverse descoperiri ştiinţifice, neînţelegând că Adevărul  nu poate fi perceput cu intelectul (mintea) şi inima. Domnul nostru Iisus Hristos ni-l descoperă acest Adevăr prin cuvintele: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” (Ioan 14;6)

Creştinismul Ortodox are înţelegerea sa aparte despre viaţă şi despre lume, care se deosebeşte de toate filosofiile omeneşti. Un istoric englez pe nume Gibbon, scriind despre Roma Cezarilor, spune că pe atunci religia era văzută de către popor ca fiind adevărată, de către filosofi – mincinoasă, de către oamenii de stat – folositoare. În zilele noastre, în Europa încreştinată, de  asemenea se pot auzi declaraţii de genul acesta. Deseori auzim: „ Religia este filosofia poporului de rând!” Dar să ne întrebăm noi, care religie? Gibbon vorbeşte despre religia păgână, închinătoare la idoli.

Dacă aceea se numeşte religie, atunci este o nebunie să numim Creştinismul Ortodox – religie. Ce există comun între Iisus Hristos şi Veliar? Creştinismul Ortodox nu este o religie de rând cu toate celelalte religii omeneşti. Ci este descoperirea cerească a Adevărului, Vestea cea Bună a neamului omenesc, nu de la om sau înger, ci de la însuşi Dumnezeu, prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos. Mântuitorul zice:

„Veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va face slobozi.” De ce ne va slobozi Adevărul? Tocmai de religii, filosofiile omeneşti, de concepţiile mincinoase ale lumii, de sâlnicia tuturor rătăcirilor lumeşti care se împotrivesc Adevărului, sub orice nume ar fi ele şi pe orice tavă vor fi servite. În acest sens, spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Vedeţi să nu vă fure cineva cu filosofia şi deşarta înşelăciune, după predania oamenilor, după stihiile lumii şi nu după Hristos.” (Coloseni 2;8)

Deoarece Adevărul este unul, iar cugetările omeneşti sunt multe. Adevărul este întotdeauna acelaşi, nu este paralel cu nici un sistem făurit de raţiunea personală a unui om. Creştinismul Ortodox nu este nici una dintre religii, nici una dintre filosofii, ci un organism cu totul aparte, original şi desăvârşit al Adevărului – dumnezeesc viu, purtător de lumină şi de mântuire.

Lucrarea de faţă nu este nici ştiinţifică, nici definitivă, adică asta este şi gata. Nu. Ea este doar un mic îndrumar, care sper să vă fie de folos în propria voastră cercetare şi descoperire a lui Dumnezeu. Ea se adresează fiecărui creştin în parte pentru a-l conduce spre adevărata cunoaştere a Credinţei noastre Ortodoxe, pentru că viaţa veşnică constă în: „Cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.” (Ioan 17;3)

 

Protoiereu Ioan Plămădeală,

Parohul Catedralei Ortodoxe

„Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *