Cuvioasa Maica noastră Parascheva

,, Întru tine maica, cu osârdie s-a mântuit cel dupa chip; ca luând crucea ai  urmat lui Hristos;si lucrând ai învatat sa nu se uite la trup, ca este trecator; ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu îngerii împreuna se bucura, Cuvioasa Maica Paraschiva, duhul tau. (Toparul  Cuvioasei) În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuieşte pe Cuvioasa Maică Parascheva. Aceasta floare aleasa a Bisericii, este cinstita in chip deosebit în Moldova, întru-cât mai bine de 350 de ani, moaştele ei se găsesc la Iaşi, fiind izvor de binecuvântare pentru toţi care o cheamă în rugăciune, să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. \r\n\r\n\r\n\r\nCuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova ,,Sfanta Vineri”.\r\nS-a născut în Epivata (azi Boiados), pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului  Bizantin. Părinţii ei, oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii şi milosteniei. Un frate al ei, după ce a  învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales episcop în localitatea Madite.\r\nLa vârsta de zece ani, fiind fecioara într-o biserică, a auzit cuvântul evanghelic „Cine va vrea să vină după mine, să se lepede de sine şi să ia crucea sa şi aşa să vină după Mine” (Marcu 8, 34). Acest cuvânt a pătruns- o până în adâncul inimii, drept pentru care, ieşind din biserică, a împărţit săracilor hainele şi podoabele sale. Deşi era mustrată mereu de părinţi, ea de multe ori da săracilor hainele sale şi nu lua în seamă mustrarea făcută de aceştia. Aprinsă de dragostea Mirelui Ceresc, ea părăsi casa părintească şi se duse în pustie, unde se dărui postului, privegherii şi rugăciunii.\r\n\r\nDupă ce a petrecut în pustie mulţi ani, într-o noapte, un înger a îndemnat-o\r\nsă lase pustia şi să se întoarcă în locul său natal „că acolo ţi se cade să laşi\r\ntrupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu pe care l-ai\r\niubit”. Astfel, Sfânta a lăsat pustia şi a plecat spre Epivatul Traciei. Ajungând la Constantinopol, a intrat în biserica Vlaherna, închinată Născătoarei de Dumnezeu, unde s-a închinat Fecioarei, după care a mers la Ierusalim, la Locurile Sfinte, apoi în pustia Iordanului, unde a intrat într-o mănăstire de călugăriţe, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani.\r\nDupă aceasta, s-a întors în satul său, Epivatul Traciei, unde a mai trăit 2 ani,\r\ntimp în care, prin trudă durere şi post continua să se înfrumuseţeze pentru Mirele Ceresc. În acest chip petrecând, „şi cu rugăciune stăruind, ea îşi dădu luminat sufletul în mâna lui Dumnezeu şi nimănui nu-i spuse de unde a fost şi cine este”.\r\nDescoperirea trupului său neputrezit s-a făcut prin rânduiala divină, căci\r\nmurind un corăbier şi săpându-se groapa pentru acesta, pe ţărmul mării, trupul Sfintei a fost aflat neputrezit şi plin de mireasmă. Trupul Sfintei a fost\r\nluat din acel loc şi dus în biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat. Aici, moaştele au stat timp de aproape 200 de ani, până în jurul anului 1235, cand au fost strămutate de la Epivat la Târnovo, capitala Imperiului româno-bulgar. Aici moaştele au stat aproape 160 de ani, timp în care a fost alcătuită slujba Cuvioasei. De aici, moaştele Cuvioasei au fost duse la Belgrad, iar în 1521, după cucerirea Belgradului de către sultanul Suleiman, sfintele moaşte au fost strămutate la Constantinopol, unde au stat 120 de ani.\r\nÎn anul 1641, după ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva. Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei,\r\nPartenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.\r\n\r\nIn ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaşte au fost aşezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaşte au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaş, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. Dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenţie, a rămas aprinsă o lumânare din sfeşnicul de lângă racla din lemn în care erau aşezate cinstitele moaşte. Peste noapte sfeşnicul a ars, iar\r\nfocul s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată\r\nnoaptea şi prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni. A doua zi dimineaţa,\r\nautorităţile de stat şi bisericeşti, preoţii şi credincioşii au constatat că\r\ncinstitele moaşte au rămas neatinse; încă o minune săvârşită prin puterea lui\r\nDumnezeu. Mitropolitul Iosif Naniescu, a cercetat paraclisul, preaslăvind\r\nminunea dumnezeiască. Prefectul judeţului Iaşi, Leon Negruzzi, şi\r\nprocurorul general al oraşului au consemnat în procese verbale cele întâmplate. Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinţii Trei\r\nIerarhi şi în curând strămutate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, care\r\nfusese sfinţită cu puţin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887. Aici se găsesc şi\r\nastăzi, fiind cinstite de obştea drept-credincioşilor moldoveni, care îi cer Sfintei Parascheva să mijlocească pentru ei înaintea tronului ceresc, venerând-o cu multă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Moldovei. Pentru noi, Cuvioasa Paraschiva, este modelul multor cuvioase si sfinte ale\r\nneamului romanesc, care au tinut flacara credintei aprinsa, in cele mai grele\r\nperioade din istorie, care au luat drumul manastirilor, tocmai pentru o viata\r\ncurata si pentru a putea fi mijlocitoare noua, catre Dumnezeu, de a ne feri de\r\natei si invatatura lor. Dumnezeu sa binecuvinteze toate credinciosele\r\nBisericii si pe toti care duc o viata curata, aproape de Dumnezeu, in veci\r\nAmin!\r\n

Pr. Liviu Alexandrescu

\r\n

Sursa: www.bunavestire.ca    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *