Cuviosul Paisie Aghioritul despre educaţie

Astazi exista in lume multa rautate. Vor sa-i distruga pe copii de mici. In loc sa-i franeze de la rau pana vor ajunge mari, ii impiedica de a face binele. Apoi, sarmanii, dupa ce cad in pacat si se chinuiesc, vor sa se ridice, dar nu stiu cum. Pentru ca, de vor apuca pe povarnisul cel dulce, cu greu se mai pot opri.”

„Astazi, si cei mici si cei mari traiesc in lume ca intr-un spital de nebuni, de aceea este trebuinta de multa rabdare si rugaciune. O multime de copii sufera comotii cerebrale, si aceasta deoarece parintii intorc putin mai mult decat trebuie ceasul, care este deja putin stricat, si astfel arcul se rupe. Este trebuinta de discernamant, deoarece un copil are trebuinta de mai multa rasucire, altul de mai putina. Sarmanii copii sunt expusi la toate curentele. Cand aud in diferite intruniri: „Nu-i respectati pe parinti!”, „Nu respectati nimic!”, iar mamele incearca sa-i constranga, atunci reactioneaza urat.”

„Mai demult copiii, prin poezioare frumoase, erau invatati sa-si iubeasca patria. In felul acesta se umplea sufletul copilului. Astazi nu le dau asa ceva, ci ii lasa goi pe copii. Acasa, parintii isi cauta fiecare de treburile lui, iar copilul unde sa mai gaseasca dragoste? Astfel copiii raman goi sufleteste si sufera.

„Mai demult nu existau carti duhovnicesti, pentru a se folosi mamele din cititul lor. Astazi insa exista o gramada de carti patristice, o multime de traduceri, dar din pacate cele mai multe mame se ocupa sau cu lucruri de nimic, sau lucreaza pentru a face fata cheltuielilor.”

Astazi cei mai multi copii ii vad pe parintii lor numai seara, pentru putin timp, si astfel nu se satura de dragoste. De multe ori parintii care sunt dascali sau medici si se ocupa la serviciul lor cu copiii, atunci cand se intorc acasa nu mai au afectiune si pentru copiii lor. Sunt obositi, caci li s-a terminat bateria. Sau vezi unele cadre militare care, fiind obisnuite sa dea pedepse severe soldatilor atunci cand nu se supun, vor sa impuna si in familie disciplina militara, si astfel se poarta aspru cu copiii lor sau chiar le dau si cate o palma pentru lucruri neinsemnate. La fel si unii judecatori, nu arata dragoste si afectiune fata de copiii lor, ci atunci cand acestia fac vreo pozna deschid si acasa proces. De aceea acesti copii vor avea mai tarziu probleme psihologice.”

Nu sunt vinovati numai copiii pentru obrazniciile lor, deoarece ei, pentru a creste normal, au nevoie de curte ca sa se poata juca. Acum, sarmanii, sunt inchisi in blocuri si astfel stramtorati, neputand alerga liberi pentru a se juca si a se bucura. Parintii nu trebuie sa se mahneasca atunci cand copilul lor este vioi, caci un astfel de copil are multa energie inlauntrul sau si poate spori mult in viata daca o pune in valoare.”

Atunci cand mama este in casa, ii poate supraveghea pe copii, randuieste cum trebuie lucrurile si astfel se evita multe necazuri.”

„Atunci cand sotii au dragoste intre ei si copiii au respect fata de parintii lor, viata in familie este pasnica, merge ceas.”

Este mai bine ca mama sa se ocupe de educatia copiilor decat sa se preocupe in mod exagerat de menajul casei, de lucrurile neinsufletite. Sa le vorbeasca despre Hristos, sa le citeasca Vietile Sfintilor si odata cu aceasta sa se ocupe si de curatirea sufletului ei, pentru a straluci duhovniceste. Viata duhovniceasca a mamei va ajuta fara zgomot si sufletele copiilor ei. Astfel si copiii ei vor trai bucurosi, si ea va fi fericita, deoarece il are pe Hristos inlauntrul ei. Daca mama nu are timp sa rosteasca nici macar un „Sfinte Dumnezeule…”, atunci cum se vor sfinti copiii?”….

„Evlavia mamei are mare insemnatate. Daca mama are smerenie, frica de Dumnezeu, toate lucrurile din casa merg bine. Cunosc mame tinere ale caror fete stralucesc, desi nu au fost ajutate de nicaieri. Dupa copii imi dau seama in ce stare duhovniceasca se afla mamele lor.”

„Mamele sa nu impuna copiilor un canon de rugaciune, ci fiecare mama sa caute singura sa vada cat poate rezista copilul ei. Mamele, fara sa-i sileasca pe copii, trebuie sa-i invete de mici sa se roage. Rugaciunile copiilor mici pot face si minuni. Orice lucru pe care il cer de la Dumnezeu, El le daruieste, pentru ca au multa nevinovatie si de aceea Dumnezeu le asculta rugaciunea lor cea curata. Mi-aduc aminte ca odata parintii nostri plecasera la camp si m-au lasat acasa cu cei doi frati mai mici. Dintr-o data cerul s-a intunecat si a inceput o ploaie torentiala. „Ce vor face acum parintii nostri? – am spus. „Cum vor putea veni acasa?” Cei doi fratiori au inceput sa planga. „Veniti sa-L rugam pe Hristos sa opreasca ploaia!” – le-am zis. Am ingenuncheat toti trei in fata icoanelor si ne-am rugat, iar dupa cateva minute ploaia s-a oprit.”

„Rugaciunile de seara trebuie facute de catre toti membrii familiei impreuna, dar cei mari sa se poarte cu noblete. Ei sa rosteasca toate rugaciunile de seara, iar copiilor lor sa le spuna: „Daca vreti, puteti ramane si voi putin!” Atunci cand copiii sunt mai marisori, familia poate avea un program de rugaciune. De pilda cei mari sa se roage 15 minute, iar copiii 2 sau 5 minute, si, daca vor, se pot ruga si mai mult. Daca parintii ii vor tine pe copii la toate rugaciunile de seara sau de dimineata, acestia se vor plictisi si revolta. Nu trebuie siliti, pentru ca ei nu au inteles inca puterea si valoarea rugaciunii. Parintii pot manca si fasole, si orice alta mancare consistenta. Dar daca copilul inca mai bea lapte, ii vor spune oare sa manance carne, deoarece este mai intaritoare? Se poate ca ea sa fie mai intaritoare, dar sarmanul copil nu o poate mistui. De aceea la inceput ii dau putina carnita cu supa, ca sa vrea sa mai manance si a doua oara. Atunci cand sunt foarte obositi sau bolnavi, sa spuna numai jumatate din rugaciuni sau chiar numai un „Tatal nostru”. Sa nu neglijeze cu totul rugaciunea. Precum in razboi, daca te afli noaptea singur pe o inaltime inconjurat de inamici, tragi cateva focuri de arma ca sa se infricoseze aceia si sa nu te asalteze, asa si acestia sa traga cateva focuri, ca sa se ingrozeasca Aghiuta si sa fuga.”

„Este bine ca parintii sa arate copilului lor ca se mahnesc pentru neregulile pe care le face si sa se roage pentru el, iar nu sa-l zoreasca. Rugaciunea care se face cu durere aduce rezultate minunate. Daca si dupa aceasta copilul va face vreo greseala grava, atunci parintii sa intervina, dar cu grija. insa de nu este serioasa, sa o treaca putin cu vederea, pentru a nu-l irita pe copil si astfel sa-i inrautateasca situatia sa, indepartandu-l cu totul de ei. Sa se roage lui Hristos si Maicii Domnului sa-l ocroteasca.”

„Bataia, pe cat se poate, parintii sa o evite. Sa incerce cu bunatate si cu rabdare sa-l faca pe copil sa inteleaga ca ceea ce face nu este corect. Numai cand copilul este mic si nu intelege ca ceea ce vrea sa faca este primejdios, numai atunci il ajuta, caci primind o palma va tine minte sa nu mai faca altadata. Frica de a nu mai primi cumva vreo palma i se face copilului ca o frana care il protejeaza.”

„Copilul trebuie sa inteleaga ca, daca uneori parintii lui ii mai dau cate o palma, nu o fac din rautate, ci din dragoste, pentru a se indrepta, a deveni mai bun si a se bucura mai tarziu. Noi, atunci cand eram mici, fie ca parintii nostri ne mangaiau, fie ca ne bateau, fie ca ne sarutau, pe toate le primeam cu bucurie. Ne dadeam seama ca pe toate le faceau pentru binele nostru. Aveam mare incredere in dansii. Uneori unul dintre noi era vinovat, iar mama il certa pe altul, pentru ca nu apuca sa faca „judecata”. Insa vinovatul, vazand ca a fost certat altul in locul sau, spunea: „Eu am gresit!”, deoarece il mustra constiinta si astfel celalalt era indreptatit.”

„Mai demult parintii il bateau pe copil, iar acela primea bataia fara ganduri de impotrivire. De multe ori el nici nu-si dadea seama pentru ce lua bataie. Astazi insa, orice le-ai spune copiilor, ei iti raspund la toate cu „De ce?” si iti raspund impotriva. Nu au deloc simplitate si buna-cuviinta, ci pe toate le trec prin sita mintii lor necoapte. Dar harul dumnezeiesc nu vine astfel. Atunci cand copilul nu-l simte pe tatal sau ca tata si nu primeste certarea lui, este un copil fals. Unii copii, atunci cand parintii lor le fac o mica observatie, indata ii avertizeaza: „O sa-mi tai venele!”. In situatia aceasta ce sa mai faca bietii parinti cu ei? Cedeaza la toate mofturile lor si in cele din urma copiii se autodistrug.”

Copilul are nevoie de multa dragoste si afectiune, precum si de multa povatuire. Vrea sa stai langa el, sa-ti spuna doleantele si ofurile lui, sa-l mangai, sa-l saruti. Atunci cand copilul cel mic este cateodata nelinistit si face zburdalnicii, daca mama lui il ia in brate, il mangaie si-l saruta, se linisteste. Daca de mic copil se satura de dragoste si afectiune, mai tarziu va avea putere sa infrunte toate problemele vietii.”

Parintii trebuie sa ia aminte sa nu-i certe pe copiii lor seara, pentru ca in timpul noptii ei nu au cum sa-si risipeasca mahnirea lor, iar intunecimea noptii o innegreste si mai mult. Incep sa se gandeasca cum sa se impotriveasca, cauta diferite strategii, intra la mijloc si diavolul si astfel pot ajunge si la deznadejde. In timpul zilei, chiar de ar spune copiii: „O sa fac asta si asta!” atunci cand sunt certati, insa iesind afara din casa vor uita cele planuite de ei si astfel le dispare mahniciunea.”

„Parintii, de multe ori, dintr-o grija exagerata, vor sa-l lege pe copil cu sarma, in timp ce ar trebui sa-l lege usor, ca sa nu-l raneasca. Ar trebui sa incerce sa-i ajute pe copii printr-o purtare nobila, purtare care cultiva marinimia in sufletele lor, astfel incat sa simta binele ca pe o necesitate. Sa le explice ceea ce este bine, pe cat se poate cu bunatate, cu dragoste si cu durere in suflet. Mi-aduc aminte de o mama careia, atunci cand ii vedea pe copilasii ei facand vreo pozna, ochii i se umpleau de lacrimi din pricina durerii si spunea: „Nu asa, copilasul meu cel scump!”, si astfel, prin pilda vietii ei, i-a invatat pe copii sa se nevoiasca cu bucurie pentru a scapa de ispitele vietii si a nu se tulbura usor in fata unei greutati, ci a o infrunta cu rugaciune si nadejde in Dumnezeu.”

Daca nu asculta copilul si se comporta urat, inseamna ca exista o pricina. Se poate ca el sa fi vazut scene urate sau sa fi auzit cuvinte murdare in casa sau in afara ei. Oricum, pe copii ii ajutam in problemele duhovnicesti mai ales prin exemplul nostru, si nu prin constrangere. Iar cel mai mult ii ajuta mama prin purtarea, prin ascultarea si respectul ei fata de sot. Daca in vreo problema are o parere diferita fata de cea a sotului, niciodata sa nu si-o exprime in fata copiilor, pentru ca sa nu o foloseasca cel viclean. Niciodata sa nu strice increderea copiilor in tatal lor, ci chiar si atunci cand el este vinovat, ea sa-l indreptateasca. Daca, de pilda, acesta se poarta urat, sa le spuna copiilor: „Tatal vostru este obosit, pentru ca a lucrat toata noaptea ca sa termine o treaba urgenta. Iar aceasta pentru voi o face”.”

„In casa este absolut necesar sa existe o atmosfera de dragoste si pace. De fiecare data cand copilul va primi in familie putina dragoste, dar la un moment dat va aluneca putin, se va intoarce, deoarece va vedea ca nu poate afla dragoste in alta parte, ci numai fatarnicie. Dar atunci cand isi va aduce aminte de scenele urate din familie, certuri si neintelegeri, cum il va trage inima sa se mai intoarca?”

„Parintii trebuie sa-i ajute pe copiii lor instruindu-i inca de la o varsta timpurie, spre a-si asuma raspunderea pentru ei insisi. Sa faca in sanul familiei anumite treburi usoare si sa nu le astepte pe toate de-a gata. Caci altfel vor intampina multe greutati atunci cand vor creste mari.”

Pentru ca fiii sa mearga pe calea lui Dumnezeu trebuie ca si parintii lor sa traiasca corect duhovniceste. Unii parinti credinciosi incearca sa-si ajute copiii sa devina buni nu pentru ca-i preocupa mantuirea sufletului lor, ci numai pentru ca vor sa aiba copii buni. Adica mai mult se mahnesc pentru cele pe care le spun oamenii despre copiii lor decat pentru faptul ca ar putea merge in iad. Si atunci cum sa mai ajute Dumnezeu? Scopul nu este sa-i duca pe copii cu sila la Biserica, ci sa-i faca sa o iubeasca. Sa nu faca binele din sila, ci sa-l simta ca pe o necesitate. Viata sfanta a parintilor aduce in sufletul copiilor lor o incredintare launtrica, care ii face sa se supuna in mod firesc, si astfel cresc intr-o atmosfera de evlavie, avand o indoita sanatate, fara traume psihice. Daca parintii il indeamna pe copil din frica de Dumnezeu, atunci si Dumnezeu ajuta, si copilul se foloseste. Iar daca fac aceasta din egoism, atunci nu ajuta Dumnezeu. De multe ori copiii sufera din pricina mandriei parintilor.”

„Asa cum a disparut increderea copiilor in parinti, tot astfel a disparut si increderea parintilor in Dumnezeu, si auzi adeseori pe multi parinti spunand: „De ce tocmai copilul nostru sa apuce pe un drum rau? Doar noi mergem regulat la Biserica!” si aceasta se intampla pentru ca parintii nu-I dau lui Hristos surubelnita, ca sa le stranga putin copiilor lor vreun surub slabit, ci vor sa le faca ei singuri pe toate. Si cu toate ca exista Dumnezeu, Care ocroteste copiii, si ingerul lor pazitor este mereu langa ei, ocrotindu-i si el la randul sau, parintii se nelinistesc pana se imbolnavesc, si desi sunt oameni credinciosi, se comporta ca si cand nu ar exista Dumnezeu si inger pazitor, impiedicand astfel interventia dumnezeiasca. In timp ce ar trebui sa se smereasca si sa ceara ajutor de la Dumnezeu, si atunci Bunul Dumnezeu le va ocroti copiii lor.”

„Atunci cand in familie sunt doar unul sau doi copii, parintii trebuie sa fie foarte atenti cum ii vor creste. De obicei parintii acestor copii le satisfac toate mofturile, iar ei, avand de toate, se netrebnicesc cu desavarsire.”

Dumnezeu iubeste si poarta de grija mai mult de perechile care au multi copii. Exista sentimentul de daruire si traiesc intr-o atmosfera de jertfire de sine si dragoste. Intr-o familie mare se pricinuiesc copiilor mai multe prilejuri ca ei sa se dezvolte normal, atata timp cat parintii le dau o educatie buna.”

„Eu recomand tinerilor sa-si ia sotii dintre fetele familiilor numeroase, deoarece copiii care cresc cu lipsuri materiale se obisnuiesc cu jertfirea de sine, si astfel se gandesc cum sa-i ajute pe parintii lor. Iar lucrul acesta rar il intalnesti la copiii deprinsi cu traiul bun.”

http://www.sfnectariecoslada.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *