DE CE SE APRINDE CANDELA ÎNAINTEA ICOANELOR

În primul rînd, deoarece credința noastră e lumină. Hristos a zis: „Eu sunt lumina lumii”. Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre. În al doilea rînd, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfîntului în fața căruia aprindem candela – fiindcă sfinții sunt numiți fii ai luminii. În al treilea rînd, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate și pentru gîndurile și dorințele noastre rele, și să ne cheme la calea sfințeniei evanghelice ca astfel să ne ostenim cu rîvnă pentru a împlini porunca Mîntuitorului:„așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune”.

\r\n

În al patrulea rînd, ca să ne aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jerfit tot pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoștințe și luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune și viață și sănătate și mîntuire și tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească. În al cincilea rînd, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră și la rugăciune și ne abat gîndurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul și fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu și sfinților Lui. În al șaselea rînd, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul și fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, așa să ardă și sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu. În al șaptelea rînd, ca să ne învețe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mîna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate să se aprindă fără sfîntul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuțile – fiindcă toate virtuțile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprind.

\r\n

Sfîntul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebările lumii de astăzi , Ed. Sophia-Press, București 2002, p 38

\r\n