DESPRE LITURGIA ÎNAINTE SFINŢITĂ

Părinte Teofil, de ce credeti că a rânduit Biserica această Liturghie doar în timpul Postului Mare?

\r\n

– Pentru că în cealaltă vreme a anului bisericesc se oficiază Liturghia deplină. În Postul Mare zilele obişnuite ale săptămănii, adică luni, marti, miercuri, joi si vineri, se socotesc mai mult de pocăintă, iar Liturghia este o slujbă a bucuriei, nu a pocăintei şi pentru că este rânduială în Biserica noastră să nu se facă Liturghie deplină s-a rînduit această Liturghie care nu este deplină de fapt, ci este doar o slujbă în care se împărtăşesc credinciosii. Credincioşii dorind să se împărtăşească mai des decât sâmbăta si duminica, s-a rânduit această posibilitate de împărtăşire în cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, aceasta fiind o slujbă de împărtăsire. E într-un fel continuarea Liturghiei depline, anume pentru împărtăşire cu Daruri sfintite la Liturghia deplină. Credinciosii nu se pot împărtăsi decât la o Liturghie deplină si, cum Liturghie deplină nu se face în timpul Postului Mare decât sâmbăta si duminica, si atunci Sfânta noastră Biserică, pentru a-i ajuta pe credincioşi, pentru a-i mângâia pe credincioşi, pentru a-i ajuta pe credincioşii care doresc să se împărtăşească mai des decât sîmbăta şi duminica, a dat această posibilitate prin Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

\r\n

– Cum şi cînd a apărut Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite?

\r\n

– Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite nu stiu când a apărut, dar ştiu că la sfârsitul secolului al VI-lea Sfântul Grigorie Dialogul a pus în scris această rînduială care deja exista în Constantinopol.

\r\n

– Cînd se săvîrşeste această Sfăntă Liturghie?

\r\n

– Se poate săvîrsi în zilele de luni, marti, miercuri, joi si vineri, adică se poate săvîrşi, în timpul postului în zilele în care nu se săvîrşeşte Liturghia deplină a Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, dar este obligatorie miercurea şi vinerea. Miercurea şi vinerea în timpul postului pregătitor pentru Sfintele Pasti, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite este obligatorie în sensul că în Triod, cartea de slujbă conducătoare în această vreme, la Vecernie nu este cuprinsă si stihoavna Vecerniei, adică o parte care e în cuprinsul Vecerniei în general, dar care nu există la Vecerniile în care este rînduit să fie si Liturghia Darurilor mai înainte sfintite. Asta înseamnă că e obligatoriu ca miercurea si vinerea să se facă această Liturghie. Se poate face si în celelalte zile, însă nu este obligatorie şi slujba Vecerniei este rânduită aşa cum se face obişnuit în celelalte zile. Sunt locuri în ţara noastră în care preoţii fac Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite şi în celelalte zile ale săptămânii în afară de sîmbăta şi duminica şi în afară de zilele aliturgice, adică luni şi marţi în prima săptămână din post cînd sunt zile aliturgice, în Vinerea Mare nu se face nici un fel de Liturghie, adică în vinerea dinainte de Sfintele Paşti şi este obligatorie pentru preot şi pentru credincioşi Liturghia Darurilor mai înainte sfintite şi în Săptămîna Sfintelor Patimi, luni, marţi si miercuri.

\r\n

– La ce oră din zi trebuie să se săvîrşească Liturghia Darurilor mai înainte sfiţite?

\r\n

– Aceasta o spune însusi faptul că Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite este unită cu Vecernia. Fiind unită cu Vecernia, adică cu slujba de seară, ar trebui făcută seară. Poate din comoditate şi ca să nu îi ţină pe credincioşi să ajuneze pînă seara, mulţi dintre preoţi fac această Liturghie dimineaţa. Însă nu e potrivit. Nu e potrivit în sensul că pentru dimineata sunt alte slujbe. În mănăstiri în general se fac multe slujbe pregătitoare pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, ceasurile cu catisme, aşa că se îndelungă vremea de pregătire şi în general se face în jurul amiezii, iar alti preoti socotesc că e bine să facă chiar la vremea la care se face Vecernia, după amiază către seară, când e rânduită vremea Vecerniei. Cred că aşa şi trebuie făcută pentru că unită fiind cu Vecerenia, presupune împărtăşirea credincioşilor după o zi de ajunare.

\r\n

– Părinte, vă rugăm să le dati un sfat, de întărire duhovnicească,  

\r\n

– Toti tinerii trebuie să fie cu grijă,  să se gândească mai ales după ce a trecut o vreme de post şi s-au ostenit cu anumite nevoinţe că nu e destul ceea ce au făcut şi trebuie să facă şi mai departe nevoinţă, să se silească si mai departe pentru a-şi curăţi simţirile, cum zicem la Paşti „să ne curăţim simţirile să-l vedem pe Hristos strălucind cu apropiata lumină a învierii”, că de fapt, acesta este tot rostul postului: o disciplinare a fiinţei umane, a noastră a credincioşilor. Aşa că le doresc să rămînă statornici în rânduielile Bisericii noastre, ca în felul acesta să ajungă să se închine fără de osândă Sfintei Învieri, aşa cum se spune si la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, când în loc de rugăciunea amvonului de la Liturghia obişnuită este o rugăciune în care se spune între altele: „Dă-ne nouă, Bunule – Bunul fiind Dumnezeu, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârsim, credinta nedespărtită să o păzim, capetele nevăzuţilor balauri să le sfărîmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără de osîndă să ajungem a ne închina şi Sfintei Învieri”.

\r\n

Interviu înregistrat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, 8 martie 1998

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *