Despre păcatele cu gîndul

\r\n

Avem noi oare înțelepciunea de a priveghea la hotarul minții împotriva gîndurilor? Înainte de toate ar trebui să înțelegem cît este de folositor acest lucru pentru noi și pentru cei de lîngă noi, apoi prin rugaciune și exercițiu să stăm de veghe astfel încît să nu fim păcăliți căci ce grîu bagi în moară așa făină iese. Depinde ce măcinăm în moara minții și sufletului nostru. Sfîntul Nicolae Velimirovici ne arată cîteva repere în scrisoare sa către: Monahului Avacum despre păcatele cu gîndul – Sfîntul Nicolae Velimirovici

\r\n

Mă întrebi dacă sunt primejdioase păcatele cu gîndul. Ca monah, tu o știi cel mai bine. Știi că oarecare dintre bărbații sfinți a zis că esența monahismului stă în curățirea minții de gîndurile rele. Știi și că Biserica numără trei feluri de păcate: cu lucrul, cu cuvîntul, cu gîndul.

\r\n

De aceea ne și rugăm Părintelui minunilor pentru cei răposați, ca să le ierte toate păcatele, fie cu lucrul, fie cu cuvîntul, fie cu gîndul. Iar că Dumnezeu dă în vileag și gîndurile păcătoase, citești în Evanghelie: „Și văzînd Iisus gîndurile lor, a zis: Pentru ce cugetați cele rele în inimile voastre?” Satana nici nu a păcătuit altfel decît cu gîndurile trufașe. De aceea a și fost lepădat dinaintea feței lui Dumnezeu și prăvălit în iad.

\r\n

Gîndurile rele sunt sămînța a tot răul. Din această sămînță cresc cuvintele păcătoase, dorințele păcătoase și faptele păcătoase.

\r\n

Adu-ți aminte de altă pildă a lui Hristos, despre semănător: „Un om a ieșit să semene în țarina sa. Iar cînd oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lor și a semănat neghină printre grîu.” Dumnezeu seamănă gînduri bune în sufletul fiecărui om. Dacă cineva se lenevește și nu străjuiește asupra sufletului său ca asupra unei țarine semănate, este ca adormit. Și în timp ce el doarme astfel, vine duhul rău, vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului, și seamănă în suflet neghină, adică gînduri rele. Iar de la gîndurile rele pînă la cuvintele rele și faptele rele nu e mare depărtare ca de la sămînță pînă la rădăcină. Adică nu e nici o depărtare între ele, ci toate stau într-o legătură organică unele cu celelalte.

\r\n

Ca atare, să străjuiești asupra ta. Închide-ți mai des ochii și, precum spune sfîntul Nichita Stithatul;

\r\n

„cearcă gîndurile care plutesc pe marea minții”.

\r\n

În regulile monahismului, nevoința cea mai însemnată este dezrădăcinarea gîndurilor rele pînă ce nu cresc, și se fac mari, și pun stăpînire pe suflet, și trec pănă la urmă și în faptă. Strivește-le de piatră. Precum spune Psalmistul: „Fiica Babilonului, ticăloasa, fericit cel ce va apuca și va zdrobi pe pruncii tăi de piatră!”

\r\n

Pricepi înțelesul duhovnicesc al acestor spuse?

\r\n

Babilonul este împărăția diavolului, iar copiii lui sunt gîndurile rele. Piatra este Hristos. Fericit, așadar, cel ce va zdrobi de la început răul în sine și îl va sfărîma de piatra veșnică, Hristos.

\r\n

De vreme ce cunoaștem lucrul acesta și tu și eu, nu ne rămîne decît să facem întocmai.

\r\n

Bucură-te în Domnul!

\r\n

Răspunsuri la întrebările lumii de astăzi – Sfîntul Nicolae Velimirovici

\r\n

Sursa : http://www.ganduridinierusalim.com/