Despre războiul duhovnicesc

Toţi cei ce au urmat Domnului nostru Iisus Hristos, duc un război duhovnicesc. Acest război, l-au învăţat sfinţii printr-o îndelungată experienţă de la harul Duhului Sfînt. Duhul Sfînt îi povăţuia, îi lumina şi le dădea puterea de a birui pe vrăjmaşi, dar fără Duhul Sfînt, sufletul nu poate nici măcar să înceapă acest război, pentru că nu ştie şi nu înţelege cine şi unde sunt vrăjmaşii lui.

\r\n

Fericiţi suntem noi, creştinii ortodocşi, pentru că trăim sub mila lui Dumnezeu. Ne este uşor să ducem acest război. Domnului, i-a fost milă de noi şi ne-a dat pe Duhul Sfînt, care viază în Biserica noastră. Un singur lucru mă întristează: că nu toţi oamenii cunosc pe Dumnezeu şi cît de mult ne iubeşte.

\r\n

Această iubire se face simţită în sufletul celui ce se roagă, iar Duhul Sfînt dă mărturie sufletului de mîntuirea lui.

\r\n

Lupta noastră, se duce în fiecare zi şi în fiecare ceas. Dacă faci reproşuri fratelui, sau îl judeci, sau îl întristezi, ţi-ai pierdut pacea. Dacă ai căzut în slava deşartă, sau te înalţi deasupra fratelui, ai pierdut Harul.

\r\n

Dacă îţi vine un gînd desfrînat şi nu îl depărtezi de-ndată, sufletul tău pierde iubirea lui Dumnezeu şi îndrăzneala în rugăciune.

\r\n

Dacă iubeşti puterea sau banii, nu vei cunoaşte niciodată iubirea lui Dumnezeu.

\r\n

Dacă îţi împlineşti voia proprie, eşti biruit de vrăjmaşul şi urîtul intră în sufletul tău.

\r\n

Dacă urăşti pe fratele tău, înseamnă că ai căzut din Dumnezeu, şi un duh rău a pus stăpînire pe tine.

\r\n

Dar dacă faci bine fratelui, atunci vei afla odihna conştiinţei. Dacă îţi tai voia proprie, vei izgoni pe vrăjmaşi şi vei dobîndi pace în sufletul tău. Dacă ierţi fratelui tău ocările şi iubeşti pe vrăjmaşi, atunci dobîndeşti iertarea păcatelor tale şi Domnul îţi va da să cunoşti iubirea Duhului Sfînt.

\r\n

Dar cînd te smereşti întru totul, atunci afli odihna desăvîrşită în Dumnezeu. Cînd sufletul e smerit şi Duhul lui Dumnezeu este în el,  atunci omul este fericit cu Duhul în iubirea de Dumnezeu.

\r\n

Cînd simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pămînt, ci doreşte să fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu şi să iubească pe fratele.

\r\n

Dar dacă sufletul cade în slava deşartă, sărbătoarea lui ia sfîrşit, pentru că Harul părăseşte sufletul şi de acum el nu se mai poate ruga curat, ci gînduri rele vin şi frămîntă sufletul.

\r\n

Pentru ce suferă omul pe pămînt? Pentru ce duce necazuri şi îndură rele? Suferim pentru că nu avem smerenie. În sufletul smerit viază Duhul Sfînt şi el dă sufletului libertatea, pacea, iubirea şi fericirea.

\r\n

Suferim pentru că nu-l iubim pe frate. Domnul zice:  ”Iubiţi-vă unii pe alţii, şi veţi fi ucenicii mei”.

\r\n

Pentru iubirea de frate vine iubirea lui Dumnezeu. Dulce-i iubirea lui Dumnezeu. Ea este un dar al Duhului Sfînt şi în deplinătatea ei e cunoscută numai prin Duhul Sfînt. Dar este şi o iubire mijlocie, pe care omul o are atunci cînd se străduieşte să împlinească poruncile lui Hristos şi se teme să nu întristeze pe Dumnezeu.

\r\n

Şi acesta este un lucru bun. În fiecare zi însă, trebuie să ne silim spre bine şi să învăţăm din toate puterile smerenia lui Hristos.

\r\n

Domnul a zis ucenicilor lui: “Pacea mea dau vouă.” Această pace a lui Hristos trebuie să o cerem de la Dumnezeu, şi Domnul o dă celui ce o cere. Şi cînd o primim, trebuie să o păzim cu sfinţenie şi să o înmulţim.

\r\n

Dar cine nu se predă în necazuri voii lui Dumnezeu, acela nu poate cunoaşte milostivirea lui Dumnezeu.

\r\n

Dacă te loveşte o nenorocire, nu te lăsa abătut, ci adu-ţi aminte că Domnul se uită la tine cu milă şi nu primi gîndul “oare se mai uita Domnul la mine cînd eu îl întristez?”, pentru că Domnul este pin fire milă. Ci, întoarce-te cu credinţă la Dumnezeu şi spune ca şi fiul cel risipitor din Evanghelie: “Nu sunt vrednic să mă numesc fiul Tău.” Şi veţi vedea atunci, cît este de drag Tatălui şi în sufletul tău a fi atunci o negrăită bucurie.

\r\n

Oamenii nu învaţă smerenia şi pentru mîndria lor nu pot primi Harul Duhului Sfînt, şi de aceea lumea întreagă suferă. Dar dacă oamenii ar cunoaşte pe Domnul şi ar şti cît de milostiv, smerit şi blînd este, într-un singur ceas s-ar schimba faţa întregii lumi şi în toţi şi în toate ar fi o mare bucurie şi iubire.

\r\n

Domnul cel milostiv mi-a dat pocăinţa, şi prin pocăinţă toate se îndreaptă. Prin pocăinţă cîştigăm iertare păcatelor. Prin pocăinţă vine Harul Duhului Sfînt şi astfel cunoaştem pe Domnul.

\r\n

Dacă cineva a pierdut pacea şi suferă, să se pocăiască şi Domnul îi va da pacea Sa. Dacă un popor sau un stat suferă, trebuie ca toţi să se pocăiască şi atunci toate se vor îndrepta de la Dumnezeu.

\r\n

Toată lupta noastră este ca să ne smerim pe noi înşine. Vrăjmaşii noştri, demonii, au căzut din mîndrie şi ne atrag şi pe noi în căderea lor.

\r\n

Dar noi, fraţilor, să ne smerim pe noi înşine şi atunci vom vedea slava Domnului încă de aici de pe pămînt, pentru că celor smeriţi Domnul li se va face cunoscut prin Duhul Sfînt.

\r\n

Sufletul care a gustat dulceaţa iubirii lui Dumnezeu este în întregime născut din nou şi e făcut cu totul altfel. Iubeşte pe Domnul şi fii atras cu toată puterea spre El, ziua şi noaptea, şi pînă la o vreme rămîne odihnindu-se Dumnezeu, după care începe să se întristeze după norod.

\r\n

Domnul cel milostiv dă sufletului uneori odihnă întru Dumnezeu. O inimă ce suferă pentru întraga lume, ca toţi oamenii să se pocăiască şi să ajungă în Rai.

\r\n

Sufletul care a cunoscut dulceaţa Duhului Sfînt doreşte pentru toţi aceasta, căci dulceaţa Domnului nu îngăduie ca sufletul să fie iubitor de sine, egoist, ci îi dă iubirea care ţîşneşte din inimă.

\r\n

Să iubim deci, pe Domnul, care ne-a iubit el cel dintîi şi a pătimit pentru noi. 

\r\n

Sf. Siluan Athonitul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *