Din 1967 si pana in 2008 in Romania au fost omorati aproape 14 milioane de copii nenascuti

Datele Organizatiei Mondiale Sanatatii arata ca Romania este pe locul intai in Europa in privinta ratei avorturilor (numarul de avorturi la 1000 nascuti vii – vezi statistica). Totodata, tara noastra ocupa pozitia a treia pe continent in privinta procentajului privind avorturile (numarul de avorturi la 100 de sarcini), dupa Anglia si Franta. Dupa abolirea regimului restrictiv al avorturilor (Decretul 770/1966), Romania a inregistrat, dupa 1989, un numar imens de avorturi. Spre exemplu, in 1990 au fost raportate peste 992.000 de avorturi. De atunci, in Romania, dreptul la viata a fost mereu invins de dreptul de a alege.

O situatie pe care ziuaveche.ro va invita sa o dezbatem.

Inainte de a prezenta (o vom face ulterior) date oficiale actualizate (Institutul National de Statistica, Ministerul Sanatatii) privind problematica avortului in Romania (statistici, evolutii, legislatie, zone geografice etc), consideram ca nu este lipsit de interes sa facem o comparatie intre principalii indicatori legati de avort, dupa 1989 si, respectiv, in perioada 1967-1989, perioada cat a fost in vigoare infamul Decret 770 care interzicea avorturile, date care ne-au fost puse la dispozitie de asociatia Provita Bucuresti, care a reactionat la demersul nostru.

Dupa cum se observa, din aceste date (de la Ministerul Sanatatii si Johnston’s archive) rezulta ca din 1990 si pana in 2008 in Romania a fost raportate 7. 259.596 de avorturi (precizam, clinicile private nu sunt obligate sa transmita statistici, dupa cum a declarat pentru ziuaveche.ro presedintele Provita Bogdan Ioan Stanciu). In perioada cat a functionat decretul 770, dat de Ceausescu in 1966, a fost raportat un numar de 6.549.823 de avorturi. Uluitor de mare, daca ne gandim la ordinele dictatorului date femeilor: cat mai multi copii pentru partid.

Cu toate acestea, mii de femei au murit in acea perioada, statisticile pomenind peste 9000 de cazuri, provocandu-si avort si alte mii au ajuns in puscarie.

Alaturi de ele au ajuns dupa gratii si medicii care impiedicau venirea pe lume a ‘’omului nou’’ al lui Ceausescu. Luate impreuna, cifrele sunt uluitoare, daca le raportam la un popor care, in covarsitoare majoritate, se declara crestin ortodox.

Din vremea lui Caragea, in vremea socialismului

In Romania traditionala, avortul a fost tinut sub control, atat prin presiunea mentalitatilor, dominate de influenta Bisericii Ortodoxe, cat si cu ajutorul legilor. Cu toate acestea, evolutia reglementarilor referitoare la avort „se inscrie in miscarea universala de emancipare a femeii”(Larisa Ciochina, Constantin Iftime, ‘’O viziune asupra vietii”). In epoca medievala, femeia avea un rol distinct, fiind distribuit prin prisma normelor universului familiei. Aceasta pozitie a femeii se regaseste si in Codul Calimachi (1817) si Codul Caragea (1818).

Primele prevederi referitoare la avort le introduce „Codul Penal din 1 mai 1865. In articolul 246 (modificat prin legea din 17 februarie 1874) se stipula: ‘’oricare, prin lucruri de mancare, bauturi, doctorii violente sau prin orice alt mijloc s-ar face, cu stiinta, pe femeia insarcinata sa lepede, ori cu voia ei ori nu, se va pedepsi’’. Pe langa femeie, mai erau pedepsiti medicii, chirurgii, ofiterii de sanatate, spiterii si moasele (idem) Codul Penal din 1937 pedepsea (prin articolul 482) „delictul de avort, indiferent daca era savarsit cu sau fara consimtamantul femeii insarcinate”.

Erau exceptate cateva cazuri: cele autorizate din partea Parchetului, „in urma cererii medicului pentru a inlatura un pericol iminent, amenintand viata femeii”, cand sarcina agrava o boala existenta si punea viata femeii in pericol, neexistand o alta posibilitate de a-l inlatura si cand unul dintre parinti „era atins de alienatie mintala si pericolul trecerii unei asemenea tare la copil era o certitudine” (art. 484).

Codul penal din 1948 (republicat), in articolul 482, definea avortul ca fiind „delictul comis de acela care, prin orice mijloace, provoaca intreruperea cursului normal al sarcinii. Se facea distinctie, de asemenea, intre „avortul comis fara consimtamantul femeii” (pedepsit cu inchisoare corectionala de la doua la cinci luni), „avortul comis de insasi femeia insarcinata, necasatorita, sau care a consimtit ca altcineva sa i-l provoace” (inchisoare corectionala de la trei la sase luni) si cel comis sau consimtit de femeia casatorita (inchisoare corectionala de la sase luni la un an). Nu se pedepseau avorturile avizate de medic, in conditiile prevazute in Codul penal din 1937. Acest regim restrictiv s-a pastrat pana in 1957. Decretul 463 (Buletinul oficial nr. 26, 1957) modifica prevederile din Codul penal 1937 si Codul penal 194 8, prevazand pedepsirea avortului doar cand acesta este efectuat in afara institutiilor medico-sanitare, sau daca era efectuat in aceste institutii, dar de catre o persoana fara calificare medicala de specialitate.

Decretul 463 a legiferat de fapt avortul la cerere. Intreruperile de sarcina se efectuau la cererea femeii, iar interventia chirurgicala trebuia sa aiba loc numai in institutii medico-sanitare de stat. Codul Penal a fost modificat in acelasi an, aliniindu-se la orientarea proavort.

Articolul 482 preciza ca intreruperile de sarcina, efectuate in afara institutiilor medicale sau sanitare ori de catre o persoana care nu are calificarea necesara, erau sanctionate. Costul avortului era relativ mic, aproximativ 2 dolari la cursul vremii. Liberalizarea avortului din 1957 a fost o masura cu caracter politic. Majoritatea tarilor din lagarul comunist adoptasera o asemenea legislatie (1956), dupa modelul sovietic. Uniunea Sovietica a reintrodus avortul liber, in 1955, dupa o perioada de interdictie de aproape 20 de ani (1936-1955).

Actul de nastere al decreteilor

La 1 octombrie 1966, Consiliul de Stat a emis Decretul 770 (completat prin Legea 6 din 1973), prin care a fost reintrodus regimul restrictiv. Romania, in felul acesta, a devenit o exceptie in sistemul statelor comuniste

Totusi, avortul era permis in cateva situatii, cand sarcina punea viata femeii in pericol, stare care nu putea fi inlaturata prin alt mijloc, cand unul din parinti sufera de o boala grava, care se transmite ereditar sau care determina malformatii congenitale, cand femeia insarcinata prezenta invaliditati grave fizice, psihice sau senzoriale, cand femeia a crescut 4 copii pe care ii avea in ingrijire si cand sarcina era urmarea unui viol sau a unui incest.

Primul decret din seria celor antiavort a fost usor modificat in 1973 (Decretul 53). In 1974 (prin „Instructiunile pentru aplicarea Decretului 770/1966 pentru reglementarea cursului sarcinii”), au fost adaugate vechiului act normativ (1966) inca 25 de articole. In 1985, a fost operata ultima schimbare (Decretul 111). Schimbarile politice bruste de la sfarsitul anului 1989, au avut ca efect imediat, sub imperativul libertatii individuale, revenirea la legislatia permisiva. In favoarea acestei masuri proavort au cantarit mult insuccesele politicilor demografice anterioare. Nu s-a putut tine seama de faptul ca schimbarile legislative, facute in perioada 1966-1989, au avut doar un caracter propagandist. Atitudinea statului comunist, de a urmari si controla societatea la toate nivelele, a conferit o nota politica, la nivelul imaginii publice, si legislatiei antiavort. Interventiile statului comunist la nivelul familiei nu au fost dublate de masuri sociale si economice. In acelasi timp, ideologia materialismului istoric a subminat valorile traditiei, cladite pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Statutul persoanei umane a fost grav afectat, in comunism, omului fiindu-i rezervat doar rolul de simplu individ al unei mase de manevra (Larisa Ciochina, Constantin Iftime).

Decretul – Lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 a reintrodus avortul la cerere, in primele trei luni de sarcina. Aceasta lege, impusa mai mult politic, asigura in continuare cadrul legislativ al acestui domeniu. Avortul tardiv, dupa trei luni, poate fi efectuat atunci cand apare „starea de necesitate“ sau cand unul dintre parinti sufera de o boala grava, care se transmite ereditar sau poate conduce la malformatii congenitale grave. Decretul prevede si doua exceptii, incestul si violul. Aceste norme se regasesc si in Codul Penal, refacut in 1996. Avortul poate fi practicat si in cazul sarcinii de peste 12 saptamani, caz in care „intreruperea cursului sarcinii e necesara pentru a salva viata, sanatatea si integritatea corporala a femeii insarcinate de la un pericol grav si iminent, care nu poate fi inlaturat altfel” si „intreruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale”.

Atletele avortului

Un lucru este clar, atat pentru sustinatorii practicii avortului cat si pentru adversarii lor: in Romania, liberalizarea avorturilor a dus la o scadere dramatica a populatiei. In acelasi timp, mortalitatea infantila in tara noastra este cu mult peste media in UE. La fel si rata mortalitatii materne. Dar si in statele UE avortul a reprezentat ‘’o hecatomba’’, cum aprecia Vaticanul. Numai in 2008 au fost omorati 2,9 milioane de copii nenascuti, unul la fiecare 11 secunde. In ultimii 15 ani, Europa comunitara inregistra peste 20 de milioane de avorturi. Revenind la Romania, se poate spune ca, dreptul la viata a fost mereu invins de dreptul de a alege.

Cum a ajuns femeia din Romania de la o ‘’fabrica de copii’’ pe vremea lui Ceausescu, la o campioana a avorturilor?

De ce se practica, la ora actuala, avorturi pe banda rulanta (inclusiv orin metode babesti) intr-o tara membra UE, unde exista mijloace contraceptive alternative la indemana oricui?

Cum se explica paradoxul ca, desi aproape 98% din populatia Romaniei a auzit de o metoda contraceptiva si are acces gratuit la educatie sexuala, la 1000 de nou nascuti 1200 de sarcini sunt intrerupte ?

Lipsa mijloacelor, saracia, pot fi invocate ca argument, desi statisticile arata ca familiile cu venituri mari au, in medie, copii mai putini ca cele sarace. Tot statistic, s-a dovedit ca, intr-o proportie de sub 1% avortul este practicat din cauze medicale. Restul, la cerere. Asteptam, asadar, opiniile si experientele dumneavoastra pe marginea subiectului ‘’avort in Romania’’.

Tudor Borcea

www.ziuaveche.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *