„Doamne, nu mai avem nevoie de Tine să te îngrijești de noi, pentru că ne răzbunăm noi, de este nevoie!”

„Şi nu ne ierta nouă greșelile noastre precum nici noi nu iertăm greșiților noștri…”

\r\n

Un frate din Libia a venit la Avva Siluan în Muntele Panepho și i-a spus:

\r\n

„Avva, am un dușman care mi-a făcut mult rău. Mi-a călcat pământurile, pe când eram în lume de multe ori a încercat să mă rănească. Acum, mai mult decât atât, mi-a pus otravă ca să mă omoare. De asta vreau să-l dau în mâinile stăpânitorului. Cu siguranță, părinte, dacă va fi pedepsit, sufletului său îi va fi de folos.”

\r\n

„Fă cum crezi fiule!” a spus bătrânul.

\r\n

„Atunci să ne ridicăm părinte, să ne rugăm ca să pot pleca la stăpânitor,” a spus fratele. Așa că s-au ridicat și au început să se roage. Însă de-ndată ce au ajuns la „iartă-ne nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri (Mt. 6, 12) bătrânul a spus: „și nu ne ierta nouă greșelile noastre precum nici noi nu iertăm greșiților noștri…”

\r\n

„Nu așa părinte!” l-a întrerupt fratele pe bătrân.

\r\n

„Da fiule, așa!” a răspuns bătrânul. „Dacă chiar vrei să mergi la stăpânitor să-ți îndeplinești răzbunarea, Siluan nu se va mai ruga pentru tine.”

\r\n

Atunci fratele s-a deșteptat și și-a iertat dușmanul.

\r\n

***

\r\n

Un alt frate care era nedreptățit de un altul, a venit la Avva Sisoe și i-a spus:

\r\n

„Am fost nedreptățit de un frate și vreau să mă răzbun pentru asta.”

\r\n

Bătrânul încerca să-l facă să se răzgândească și i-a spus:

\r\n

„Nu fiule! Mai bine lasă-l pe Dumnezeu să răsplătească.”

\r\n

Dar fratele insista:

\r\n

„Nu-mi voi găsi liniștea până nu mă voi răzbuna.”

\r\n

Așa că s-au ridicat și pe când se rugau, bătrânul a spus:

\r\n

„Doamne, nu mai avem nevoie de Tine să te îngrijești de noi, pentru că ne răzbunăm noi, de este nevoie!”

\r\n

De-ndată ce fratele a auzit acestea, a căzut la picioarele bătrânului și i-a spus:

\r\n

„Nu-i mai port mânie fratelui, iartă-mă părinte!”

\r\n

***

\r\n

Niște frați vizitau un părinte bătrân care locuia într-o pustie și care avea pe la ușa chiliei sale niște copii care pășteau animale și spuneau cuvinte urâte. După ce și-au mărturisit gândurile și au primit răspuns de la părinte, frații l-au întrebat:

\r\n

Cum poți sta părinte, cu acești copii, nu le spui să nu mai folosească cuvinte urâte?

\r\n

„Adevărat fraților, ar cam trebui să le spun de-acum, dar de fiecare dată când vreau s-o fac, mă răzgândesc și-mi spun: «dacă asta nu pot să îndur, cum voi putea îndura altele și mai mari?» De aceea nu le spun nimic, ca să pot purta acele lucruri ce-mi vor veni.”

\r\n

***

\r\n

Un frate i-a spus unui părinte:

\r\n

„Vreau să mor pentru Hristos.” Dar bătrânul i-a răspuns:

\r\n

„Dacă, se întâmplă ca cineva să-și ierte aproapele, săvârșește ceva la fel de mare ca cei trei tineri din cuptorul de foc (Daniel 3, 12-28).”