Duminica a V-a din Post

Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

\r\n

Marcu 10,32-45

\r\n

O publicaţie naţională a inclus în paginile ei, acum câţiva ani, o reclamă pe toată pagina căutând doi servitori: un bucătar şi un majordom. Nimeni nu a răspuns. Publicaţia a tras concluzia în următoarea afirmaţie: “Americanilor nu le place să fie servitori şi în curând fiecare dintre noi va trebui să ne descurcăm fără ei.” Dar nu doar americanilor nu le place să fie servitori. Iacob şi Ioan, doi discipoli ai lui Iisus, au venit la El, după cum ne spune Evanghelia de astăzi, şi i-au spus: “Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.” Este ca şi cum i-ar fi spus: “Doamne, acum că în curând vei fi rege, fă-ne pe unul din noi ministrul de stat şi pe celălalt ministru al comerţului.”

\r\n

“Auzind ceilalţi zece, au început a se mânia pe Iacob şi pe Ioan.” Erau supăraţi pentru faptul că urmăreau ambiţii omeneşti: dar erau şi supăraţi pe ei înşişi că nu ceruseră ei poziţii privilegiate. Ce face Iisus în faţa cererii lui Iacob şi Ioan, de a fi primii în împărăţie? Evanghelia ne spune: “Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.”

\r\n

Ce spune lumea

\r\n

Lumea spune că eşti mare după puterea pe care o ai asupra celorlalţi. Cu cât ai mai multă autoritate, cu cât domini mai mult, cu atât eşti mai mare. “Dar între voi nu trebuie să fie aşa”, spune Iisus. Lumea spune că eşti mare în funcţie de poziţia pe care o ocupi. Cu cât ai o poziţie mai sus pusă, cu atât eşti mai mare. “Dar între voi nu trebuie să fie aşa.” Lumea spune cât de mare eşti după bunurile pe care le deţii. Măreţia ta este măsurată după cartierul în care locuieşti, după dimensiunea casei tale, după marca de maşină pe care o conduci, după banii pe care îi ai. “Dar între voi nu trebuie să fie aşa”, spune Iisus.

\r\n

Ce spune Hristos

\r\n

Dacă măreţia noastră nu stă în poziţie, putere, bunuri, atunci unde o găsim? Cine vrea să fie primul între voi, să fie tuturor slugă. Printr-o singură frază, Iisus dă peste cap valorile lumii. Lumea i-a pus în vârful listei pe regi, pe comandanţii militari, pe bogaţi, pe cei ce se bucură de onoare şi recunoaştere. În josul listei sunt marea masă a umanităţii, urmată de slugi. Iisus inversează întreaga scală a valorilor şi spune: Cel mai mare dintre voi este cel care vă slujeşte.

\r\n

Pentru lumea de astăzi cuvântul “slujitor” este unul nepopular. Puţini oameni îi mai servesc pe alţii. Majoritatea însă aşteaptă să fie serviţi. Majoritatea vor să fie deasupra celorlalţi; scopul vieţii lor este să se urce cât mai sus, chiar dacă aceasta înseamnă să calce peste alţii în drumul lor. Multe din problemele lumii de astăzi vin din această dorinţă de a fi cel mai mare – cel mai onorat, mai privilegiat, mai puternic, mai prosper, cel mai bine plătit, cel mai bine hrănit, cel mai bine găzduit. Când ne vine ideea că suntem mai buni decât cei de lângă noi, că suntem pur şi simplu în mod natural superiori, că Dumnezeu ne-a pus primii, atunci încep să apară problemele, aşa după cum au apărut între discipoli. “Auzind ei, au început a se mânia pe Iacob şi pe Ioan.”

\r\n

De ce pune Iisus atât de mult accentul pe importanţa slujirii? De ce pune slujirea deasupra poziţiei sociale, deasupra puterii, deasupra bunurilor şi a orice altceva? Răspunsul este acesta: dacă creştinismul este ceva, atunci este IUBIRE, şi mai mult decât iubire. Creştinismul este iubire militantă. Este iubirea în acţiune. Este iubirea pornită să slujească. Este iubirea care se sacrifică pe sine. Este iubirea ce îşi are temelia în iubirea lui Hristos care a venit “nu ca să i se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.

\r\n

Exemple vii

\r\n

De fiecare dată când Hristos prinde captiv un om, în orice etapă a vieţii ar fi acesta, omul devine slujitorul Său. Cu ceva vreme în urmă, Cardinalul Leger, Arhiepiscop romano-catolic de Montreal, a renunţat la funcţia sa pentru a merge ca simplu misionar la leproşii din Africa, unde se află unii dintre cei mai săraci şi mai neglijaţi oameni ai lumii. Dr. Tom Dooley, un tânăr medic, a părăsit ceea ce ar fi putut fi o viaţă confortabilă pentru a se dedica săracilor din Laos, oferindu-le servicii medicale gratuite. Dr. Paul Carlson, medic misionar, ucis acum mai mulţi ani, a slujit oamenii din Congo. Pr. Damien, slujitor al leproşilor din Molokai. Dr. Albert Schweitzer, cunoscut filozof, teolog, muzician şi medic, slujitor al bolnavilor din Africa. Atunci când băştinaşii l-au întrebat de ce a venit, dr. Schweitzer a răspuns simplu: “M-a trimis Iisus.”

\r\n

Începem de acasă

\r\n

Nu trebuie să ne părăsim casele şi să mergem departe de tot pentru a fi slujitori ai lui Hristos asemenea Cardinalului Leger sau dr. Tom Dooley sau dr. Schweitzer. Putem să fim slujitori ai lui Hristos începând de acasă. Putem fi servitorul partenerului nostru de căsnicie. Câte căsătorii nu au fost ruinate de dorinţa de a porunci în loc de a asculta, de a fi iubit în loc de a iubi, de a fi servit în loc de a sluji, de a fi înţeles în loc de a înţelege. Cât de diferite ar fi căsătoriile dacă ne-am ghida după cuvintele lui Hristos: “Care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă”.

\r\n

Ce schimbare dramatică ar aduce adoptarea statutului de slujitor în relaţiile noastre cu copiii! Câţi tineri nu au ajuns rebeli pentru că în copilărie au trăit sub dictatura unui părinte? A unui părinte care nu ştia decât să latre comenzi, să se comporte ca un avocat, să ceară ascultare în virtutea faptului că este tată sau mamă. Dar oare părinţii sunt “cei mari” datorită poziţiei lor în familie, sau aceasta ar trebui să depindă de disponibilitatea lor de a-şi sluji copiii, de a le da un exemplu demn de respect, de a-şi petrece timpul cu ei, de a se juca cu ei, de a se ruga cu ei, de a vorbi cu ei, de a-i asculta, de a discuta, de a-i înţelege? “Care va vrea să fie întâi între voi (inclusiv tu, soţule/soţie, sau tu, părinte), să fie tuturor slugă.”

\r\n

Cel mai mare exemplu

\r\n

Cel mai mare exemplu al unei astfel de slujiri umile ni l-a dat Iisus. Când nimeni nu a vrut să spele picioarele apostolilor conform obiceiului, Iisus şi-a dat jos haina, a luat ligheanul cu apă şi prosopul, a îngenuncheat şi le-a spălat El picioarele. Celsus, un păgân din secolul al II-lea, găsea acest pasaj blasfemiator. Era unul din motivele pentru care considera creştinismul ca fiind îngust: cum putea Dumnezeu să moară pe cruce şi mai mult, să spele picioarele cuiva! Departe de a considera gestul o blasfemie, creştinii preţuiesc spălarea picioarelor ca pe o mare lecţie pe care ne-a dat-o Hristos. “După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi” (Ioan 13,12-15).

\r\n

Gândindu-ne la acest act de umilinţă al lui Iisus, ne întrebăm: a fost o umilinţă mai mare pentru Iisus faptul de a spăla picioarele discipolilor Săi sau faptul ca El – Creatorul Universului – să fie înfăşat în scutece şi aşezat într-o iesle? sau să fie pălmuit de un servitor în timpul procesului Său? sau să fie încoronat cu spini şi batjocorit? sau să fie pironit pe cruce ca un criminal notoriu? Atunci când Dumnezeu a ales să vină pe pământ, a ales să vină ca un slujitor. Sf. Pavel a exprimat frumos aceasta atunci când a scris că Iisus Hristos, “Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2,6-8).

\r\n

Să ne despărţim cu aceste cuvinte ale Arhiepiscopului Temple:

\r\n

Doresc să vă las cu imaginea pe care Sf. Ioan ne-o dă despre ceea ce a făcut Domnul nostru într-un moment de specială conştientizare a misiunii şi autorităţii Sale divine. Ştiind că a venit de la Dumnezeu şi că va merge la Dumnezeu, ce a făcut El? Nu s-a aşezat pe un tron ca să îi invite pe discipolii Săi să se închine în faţa Lui. S-a încins şi a început să îndeplinească pentru ei actul de slujire care în acele timpuri şi locuri era considerat ca fiind cel mai slugarnic act pe care cineva îl putea face pentru altul. Le-a spălat picioarele. Aceasta a simţit El că înseamnă a fi Dumnezeu: a sluji.

\r\n

“V-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi” (Ioan 13,15).

\r\n

“Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.”

\r\n

Rugăciune.

\r\n

Doamne, poate că unii dintre noi nu pot să ducă crucea; este prea grea; şi noi suntem slabi; însă nu există nici unul între noi care să nu poată duce un ştergar – ştergarul iubirii şi al slujirii înfăptuite în Numele Tău preasfânt. Amin.

\r\n

Autor: pr. Anthony M. Coniaris

One Response to Duminica a V-a din Post

  1. sergiu spune:

    Excelent. Dar uneori cei căroră le speli picoarele își bat joc de tine și doersc să le speli permanent. În caz contrar se supără (în cel mai bun caz).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *