Duminica a X-a după Rusalii

Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!

\r\n

Matei 17,14-23

\r\n

Când discipolii l-au întrebat pe Iisus de ce ei nu puteau să îl vindece pe băiatul epileptic. El a răspuns: “Datorită puţinei voastre credinţe. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”

\r\n

Un elev la ora de religie a spus odată: “Biblia ne spune că putem muta munţii cu credinţa. Atunci de ce nu mutăm munţii cu credinţa? De ce ne folosim de buldozere?” Problema aici este sensul cuvântului “munte”. Evident că are o semnificaţie simbolică. Se referă la toate necazurile şi dificultăţile care ne blochează drumul ca un adevărat munte, făcându-ne imposibilă viaţa. Munţii reali nu ne mai stau în cale. Am inventat maşini gigante de mutat pământul, care îi nivelează repede. Recent am aflat despre finalizarea unui tunel prin munţii Alpi. Pământul munţilor nu mai poate sta în calea omului. Nici alt fel de munţi nu ar trebui. Iisus ne spune că credinţa adevărată, onestă, sinceră, generează o putere suficient de mare ca să mute munţii.

\r\n

Omul este mai mare decât orice munte

\r\n

Omul a fost creat de Dumnezeu să fie mai mare decât orice munte, chiar dacă înălţimea lui nu depăşeşte decât rar doi metri. El are un cap pe umeri, un cap cu creier, şi acesta îl pune deasupra oricăror altor creaturi ale Domnului. Dacă nu poate să urce muntele sau să îl străpungă cu un tunel sau să îl înconjoare, omul îşi construieşte un avion. Astăzi nici un munte fizic nu poate să stea în calea omului. Şi nici un fel de alt munte nu trebuie să stea în calea lui. Aceasta ne-o spune Domnul Iisus Hristos în Evanghelia de astăzi. Nu există munte de dificultăţi pe care un om care crede şi se roagă să nu îl poată învinge.

\r\n

Funcţionează!

\r\n

Sf. Pavel, de exemplu, a avut un munte în viaţa sa. El ne spune despre acest munte în a doua epistolă către Corinteni: “Şi pentru ca să nu mă trufesc […] datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup […]. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine” (2Corinteni 12,7-8). Domnul i-a dat lui Pavel puterea să depăşească acest munte. Nu a fost învins de el. “Ghimpele în trup” a fost evident o boală fizică ce nu l-a pus pe Pavel în pat, ci l-a condus la o mai mare dependenţă de Hristos şi la o putere mare.

\r\n

Iisus a avut un astfel de munte în viaţa sa. În capitolul 26 al Evangheliei după Matei citim despre momentul Ghetsimani. “Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!” Cât de dureros a fost acest munte al suferinţei aflat în faţa lui Iisus! Şi totuşi, nu a fost înfrânt de el. L-a depăşit. A schimbat crucea într-o extraordinară experienţă a învierii Sale, precum şi a celor care cred în El.

\r\n

Mai sunt şi alţii. Helen Keller era oarbă şi surdă, dar nu a fost învinsă de marele ei munte. Scria odată: “Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, pentru că prin ele m-am descoperit pe mine, munca mea şi pe Dumnezeul meu.” Un faimos pilot de curse a început să apeleze la tranchilizante şi alcool pentru a scăpa de tensiunea din meseria lui. În final a ajuns dependent de băutură. Carierea lui era la un pas de ruinare. Dar s-a întors spre Hristos, cerându-i ajutorul, şi cu puterea Lui a putut să mute din faţa sa marele munte al alcoolismului. Mai apoi, când un reporter l-a întrebat dacă faptul că a câştigat acea cursă reprezintă cea mai mare victorie a vieţii sale, pilotul a răspuns că nu. Mai important pentru el decât câştigarea cursei a fost să cunoască puterea lui Hristos şi cu ea să învingă problemele pe care le avea.

\r\n

Nu există munte în viaţă mai mare decât Hristos. El este mai mare decât orice tentaţie; mai mare decât orice păcat, decât orice eşec; mai mare decât orice dificultate, decât orice problemă. Când ne punem vieţile în mâinile Lui, El ne dă puterea de a deveni mai mari decât am visat vreodată, mai mari decât bolile noastre, mai mari decât slăbiciunile noastre, mai mari decât temerile noastre, mai mari decât prejudecăţile noastre, mai mari decât înfrângerile noastre. “Iisus le-a zis: Dacă veţi avea credinţă […] veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”

\r\n

Rugăciune

\r\n

Doamne, dă-ne această credinţă care mută munţii. Doar Tu ne cunoşti dificultăţile, durerile, problemele care se află în faţa fiecăruia dintre noi, ca nişte munţi impenetrabili. Doamne, noi credem, ajută necredinţei noastre, întăreşte-ne credinţa. Amin.

\r\n

Autor: pr. Anthony M. Coniaris

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *