„Evangheliile” Noii Ere

\r\n

Astăzi Noua Eră, ca mișcare religioasă[1], a fost introdusă în vocabular. Începând din anii 1970, mișcările care au apărut brusc au început să dobândească o recunoaștere publică și mulți oameni au căutat în ele o împlinire spirituală. Renașterea spiritismului și preocuparea cu spiritualitățile orientale desigur nu este ceva nou.

\r\n

Noua Eră, în anii 1960-70, în lepădarea valorilor morale tradiționale, în societatea materialistă, în reexaminarea modelelor occidentale de gândire și anumite evenimente războinice, cum a fost războiul din Vietnam, au constituit motivele de bază care au contribuit la începerea unei schimbări și a unei alte evanghelii. Această „evanghelie”, vestea cea „bună”, susține că desăvârșita și veșnica fericire depinde de legătura mistică cu divinul care se află înlăuntrul omului. Experiența corectă a acestei legături și posibilități, îl conduce pe om să afle identitatea sau principiul divin care guvernează universul. Iar consecința acestei teorii este faptul că omul este parte a ordinii cosmice universale.

\r\n

Învățătura „evangheliei” Noii Ere constă în faptul că Dumnezeu a fost dat deoparte, Hristos este mărginit și pune accent pe dorința omului de a fi centrul realității universale. Mișcările Noii Ere în general sunt religioase și nu se concentrează în Dumnezeu, ci în om, prin dorințele și simțămintele sale. De fapt „evanghelia” se referă la concepția păgâna a omului. Se referă la crearea autoaprecierii sau a unei anumite autoaprecieri, auto-iubire, auto-realizare ș. a.

\r\n

„Evanghelia” Noii Ere este un nou front de luptă pentru creștin ortodocși și Biserica lui Hristos, care trebuie să-l înfrunte. Noua Eră, ca o nouă mișcare religioasă, depășește toate hotarele religioase, politice, sociale și nu are nici un șef principal, care s-o reprezinte, precum și nici un oraș concret ca reședință. Această situație este haotică pe internet, prin existența a mii de organizații, grupări și asociații care proclamă și au drept stindard Noua Eră. În această căutare mulți filozofi care aparțin ei includ și Sfânta Scriptură, precum și învățăturile lui Hristos. Aceasta desigur constituie un element fin de răstălmăcire al adevărului și a Credinței Ortodoxe. Această răstălmăcire și încercare de a folosi elemente ale lui Hristos este considerată de unii teologi creștini drept „referință spirituală la Sida”[2], adică boală mortală.

\r\n

Astfel a trebuit să se formuleze noul mesaj sincretist și interreligios sub forma „evangheliilor”, pentru că acestea sunt mai accesibile omului. Deci, așa cum există Evangheliile canonice, tot astfel există și contemporane, cele ale Noii Ere. Scopul acestor evanghelii este exaltarea căutării mistice și răstălmăcirea mai ales a vieții lui Hristos. Diferitele subiecte pe care cititorul le citește în ele, sunt istorisiri luate din Vechiul Testament, precum și din cel Nou, referitoare uneori la anii lui Hristos, despre care nu se spune clar în Sfânta Scriptură. De asemenea, folosirea cuvântului „evanghelie” are o raportare vădit orientală, așa cum este ”evanghelia lui Avraam”. Și alte evanghelii, pe care le folosește Noua Eră, au o proveniență și elemente din vechile evanghelii gnostice și din cele care provin, imitând pe evangheliști și începând de la dascălii hinduși și budiști. În sfârșit, toate „evangheliile” au de-a face și cu constelațiile, cum ar fi „evanghelia Vărsătorului”, prin excelență, sau „Cealaltă evanghelie”[3].

\r\n

Metodologia „evangheliei”

\r\n

Două caracteristici de bază constituie modul prin care se prezintă în lume „evangheliile” newage-iștilor. Primul se referă la faptul că fiecare învățătură are propria ei abordare. Deși oamenii nu sunt la fel, pot însă să aplice „evanghelia” în același mod. Astfel caracteristicile de bază ale fiecărei grupări politice, sociale, religioase, economice au nevoie de o singură metodă specifică de aplicare. Însemnătatea fundamentală este combinația caracteristicilor psihosociale care intră în Noua Eră. Motivația este analogia dintre ceea ce caută fiecare om pentru a-l satisface. Nevoile, teama, dorințele și nădejdile sunt aceleași în toate vremurile. În baza referirii Apostolului Pavel încearcă să ofere mesajul lor[4]. Însă pentru scriitorii „evangheliilor” Noii Ere, Apostolul Pavel a folosit un element comun privind deosebirea dintre evrei și păgâni pentru a arăta superioritatea Evangheliei și ecumenicitatea mesajului creștin. Tocmai în acest mod prin care Apostolul Pavel îi caracterizează pe evrei și pe elini, discipolii Noii Ere se străduiesc să prezinte pseudo-evanghelia. În societatea de astăzi distincția Apostolului este prezentată de către Noua Eră în două tipuri diferite de personalități. Primul este a celor care urmează obișnuința evreiască de a fi nemulțumiți de felul de viața de zi cu zi și au intenția de a fugi de mentalitatea comună a oamenilor din jurul lor. De aceea vor să descopere o nouă lume și să încerce ceva metafizic. Astfel de oameni ai Noii Ere sunt dispuși să participe la astfel de experiențe. Al doilea grup sunt cei nemulțumiți de religia tradițională a Occidentului, adică de Creștinism. Acești oameni au o orientare filozofică și se află în căutarea unei filozofii care să răspundă la întrebări și să dea explicații despre soarta omenirii. Această căutare a „înțelepciunii”, așa cum făceau și vechii elini, în Noua Eră se află într-o combinație sincretistă din toate credințele religioase și date științifice, din fizica modernă. Iar dintre acești oameni mulți sunt politicieni, alții au o conștiință ecologică, iar alții sunt susținători ai rasismului.

\r\n

Arhim. Grigorie Konstantinou,

\r\n

Doctor în Teologie

\r\n

Sursa: http://www.marturieathonita.ro/

\r\n

[1] Peter B.Clarke, ‘’new age movement (NAM)’’, στηEncyclopedia of New Religious Movements, Edited by Peter B.Clark, First published 2006 by Routledge 2 Park Square, Milton Park, Abingdon, Oxon OX14 4RN, σ. 442-446.

\r\n

[2] Philip H Lochhaas, How to Respond to … The New Age Movement, St. Louis: Concordia Publishing House, 1988, σ. 5.

\r\n

[3] Τucker, Ruth A., Another Gospel: Alternative Religions and the New Age Movement. Grand Rapids: Zondervan, Academie, 1989.

\r\n

[4] „Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor” (Α’Κορ. 1, 22-25).