Impactul fenomenului de globalizare asupra Creştinismului Ortodox

Fenomenul globalizarii perceput în ipostaza actuală este cunoscut recent, iniţial reliefându-se expresiile sale tehnologice şi economice, ulterior politice iar în ultimă instaţă socio-culturale. Trecerea accentelor de impact din sfera economicului spre politic şi socio-cultural, a fost una rafinată şi imperceptibilă. Deosebit de gravă prin prisma ortodoxă s-a dovedit a fi influenţa globalizării asupra creştinului modern, ceea ce a conturat o problemă nouă spirituală.

\r\n

Datorită specificului său de influenţă complexă, fenomenul globalizării a fost studiat prin o mulţime de abordări. Astfel de iniţiaţi, savanţi şi cercetători renumiţi ca S. Fisher, R. Blecker, K. Annan, J. Stiglitz, H. Dunnning şi-au adus contribuţia pentru elucidarea naturii şi mecanismelor de evoluţie a fenomenului dat în domeniile extra-spirituale, însă impactul asupra sferei spirituale umane încă nu este evaluat la nivelul dezirabil şi necesită un studiu aprofundat, mai ales asupra religiilor tradiţionale, cum ar fi Creştinismul Ortodox a cărui adepţi sunt 93,4% din totalul populaţiei Republicii Moldova (conform datelor Biroului Naţional de Statistică – recensământul din anul 2004).

\r\n

Astfel din punct de vedere creştin ortodox, există 5 instituţii (начало) fireşti ale vieţii conturate de Dumnezeu: 1. Personalitatea 2. Familia 3. Naţiunea 4. Regatul (Statul) 5. Biserica. Aceste instituţii coincid cu limitele esenţiale ale responsabilităţii omului. Faţă de propria personalitate este responsabilitatea mântuirii sufletului („Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” Mt 16:26); faţă de familie – buna gospodărire („Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (I Tim 3,5); faţă de naţiune – devotament şi sacrificiu („Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup” (Rom 9,3); faţă de stat – cinste („Daţi tuturor cinste, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi pe împărat” I Pt 2,17); faţă de Biserică – pietate („Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.” Ps 92,7).

\r\n

Adepţii globalizării atentează asupra intangibilităţii acestor instituţii. Conform poziţiei creştinului ortodox sfidarea acestor stâlpi ai civilizaţiei şi limite a responsabilităţii prin ajustarea lor la principiul pluralismului globalistic (princpiu al indiferenţei şi al dezintegrării instituţiilor tradiţionale adaptate mediului uzual de evoluţie a societăţilor) ar desemna efecte nefaste în: personalitate, efectul ar fi schizofrenia, familie – adulterul, naţiune – pierderea identității naționale, stat – haos politic, război civil (stat marionetă), Biserică – scindare în denominaţii, secte.

\r\n

Susţinătorii procesului de globaliazare optează pentru racordarea tuturor legislaţiilor statelor naţionale la una universală şi chiar mai mult – să se supună unei autorităţi judiciare internaţionale, ceea ce contravine flagrant principiilor de rezolvare a litigiilor în spirit ortodox, şi anume în cazul în care apare un litigiu între credincioşi, el trebuie să fie rezolvat în interiorul comunităţii religioase („Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?” I Cor 6,1), doar în cazul în care acest litigiu are tangenţă la sfera exterioară religiei el poate fi supus analizei unei instanţe laice din cadrul statului. Dependenţa se doreşte să se extindă în spaţiul politic (supunerea unei guvernări unice mondiale – prima tentativă fiind eşuată în expresia Parlamentului şi Constituţiei Europei Unite) şi bineînţeles şi pe plan economic prin presiunile şi dictatele Fondului Monetar.

\r\n

Biserica Ortodoxă a luat atitudine faţă de această problemă la nivel oficial. De exemplu Biserica Ortodoxă Rusă prin Concepţia sa Socială şi-a rezervat dreptul să nu fie deacord cu careva legi adoptate de Stat în cazul în care acestea contavin principiilor religioase. Iar Mitropolia Moldovei în Concepţia Bisericii Ortodoxe privind Procesele Globalizării tratează problema printr-o prismă şi mai tragică şi sublianiază necesitatea de „a lupta pentru dreptul de a fi creştini ortodocşi şi de a predica credinţa” creştin ortodoxă.

\r\n

Creştinismul Ortodox a susţinut cu toată tăria o singură formă de guvernământ al statului – monarhia teocratică, care a oferit prosperare Imperiului Roman Bizantin (un veritabil stat multinaţional, existând o adevărată armonie între activitatea Bisericii și a Statului, numită simfonie). Această formă de guvernare putea asigura un echilibru social, cultural, moral, religios, politic şi economic, datorită accentelor pe justiţia moralului creștin ortodox general acceptat în tot spațiul Imperiului. La moment Biserica s-a adaptat la noile realități politice după dispariția simfoniei. Pe de altă parte principala formă de opunere a societăţii monarhice teocratice reprezintă Lojele Masonice, care au un rol esenţial în promovarea şi avansarea proceselor de globalizare.

\r\n

În general Masoneria subminează prin diferite pârghii autoritatea Bisericilor, dar în special a celei Ortodoxe. Cele mai vădite fapte de caracter globalistic şi anti-religios sunt reformele de secularizare ale lui Petru I, Ecaterinei a II-a deasemenea Revoluţiile Franceze, Revoluţia Bolşevică, cele două Războaie Mondiale, Crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Uniunii Europene (cu toate organele lor de discriminare a majorităţii şi captare a Bisericii într-un ghetou, rezervaţie). Mişcările ecumenice lansate de aceste grupuri masonice se încadrează perfect în strategia de popularizare a ideilor globalistice, deoarece unde nu reuşeşte factorul financiar sau politic acolo cu siguranţă are succes factorul religios. Masonii militează pentru unirea tuturor religiilor şi supunerea credincioşilor unui „lider spiritual” unic pentru întreaga omenire.

\r\n

Vectorul politic al Republicii Moldova este orientat spre integrarea în UE, deşi există riscul prin prisma viziunii ortodoxe, ca dictatura totalitară sovietică cu poziţia sa darwinistă faţă de originea vieţii să fie înlocuită cu cea a UE şi a Consiliului Europei ce manifestă aceleaşi concepţii ale evoluţionismului. Acest fapt este susţinut de adoptarea la 4 octombie 2007 a rezoluţiei nr. 1580 a Consiliului Europei intitulată Pericolele Creaţionismului în educaţie, în care: „Adunarea Parlamentară îndeamnă statele membre şi mai ales autorităţile lor educaţionale să se opună cu tărie predării creaţionismului ca disciplină ştiinţifică, pe picior de egalitate cu teoria evoluţiei şi, în general prezentării ideilor creaţioniste în cadrul altor discipline decât religia(art. 19 şi 19.4)[1]”, aceasta se face în ciuda faptului că teoria evoluţiei are un şir de lacune de argumentare ştiinţifică şi deci ar putea să fie egalată creaţionismului ştiinţific care dispune de argumente de aceeaşi veridicitate.

\r\n

Aşa numita „corectitudine politică” astăzi a devenit un instrument de marginalizare a majorităţii credincioase, astfel încât este urmărit principiul respectării minorităţii cu admiterea discriminării majorităţii. Dealtfel din punct de vedere creştin ortodox toleranţa, care se impune unui credincios, reprinzintă „SIDA spirituală”, întrucât sistemul imun spiritual al omului este împins spre inhibare şi atrofiere. Corectitudinea politică este distrugătoare pentru psihic şi integritatea morală a omului credincios, deoarece nu permite omului pios să se manifeste uniform în toatele mediile de activitate astfel că el este nevoit să se comporte la serviciu în anumit fel, acasă altfel, iar într-un lăcaş de cult în al treilea fel. Or aceasta pentru credincios ar reprezinta o dilemă morală întrucât ar desemna o trădare faţă de crezul său. Aspectul globalistic al acestei politici doar agravează relaţiile interconfesionale, întrucât Creştinismul Ortodox nu neagă cu vehemenţă dreptul de existenţă a altor religii, ci militează pentru păstrarea graniţelor naturale şi istorice ale acestora.

\r\n

De altfel globalizarea are ca efect tocmai ştergerea graniţelor statelor naţiuni, uniformizarea societăţii, crearea unei pseudo-culturi şi cel mai grav pentru omul creştin ortodox – a unei „religii fără Dumnezeu” realizându-se o relaţie impersonală dintre Dumnezeu şi om. Această relaţie în Ortodoxie însă este una existenţială şi primordială întrucât Dumnezeu S-a făcut Om pentru ca omul să se facă Dumnezeu după har. O consecinţă a globalizării a fost atestată şi „devalorizarea” Creştinismului Ortodox şi plasarea acestuia în rândul celorlalte religii chiar şi de credincioşii aderenţi religiei sus-numite. Ca efect apar astfel de mesaje ca „Iisus Hristos este doar un profet, iniţiat şi iluminat alături de Mahomed, Budda şi alţii”, crezul fundamental al Ortodoxiei despre Sfânta Treime este redus la „energie cosmică” (pe când Creştinismul Ortodox susţine că Cosmosul e doar o creaţie a lui Dumnezeu, la fel ca omul) etc.

\r\n

Procesul de globalizare impune reliefarea pe plan naţional al unui stat trei puteri principale: piaţa (ca determinant absolut al necesităţilor umane, şi generatorul de tend-uri, tendințe), mass-media (ca mijloc de maximă eficienţă de modelare a comportamentului uman) şi politica (ca marionetă dependentă şi supusă precedentelor două puteri). Pericolul unei astfel de ierarhii a puterilor pe plan naţional, şi eventual pe cel mondial, este faptul că aceste puteri sunt amorfe din punct de vedere moral şi deci promovează un vid de spiritualitate. Omului supus procesului globalizării i se impune pierderea identităţii cultuale şi religioase, un om care trăieşte doar pentru producţie şi consum, realizându-se procesul de dizolvare a laturii spirituale veritabile în sentimente egocentrice bazate pe pseudo-fericire individuală.

\r\n

Măsurile anti-globaliste la etapa actuală sunt reprezentate de manifestări sporadice violente, chiar extrimiste care până la urmă sunt sortite unei lipse de atenţie în esenţa problemei. Există ipoteze care reflectă faptul că măsurile anti-globalizare sunt organizate chiar de promotorii acestui fenomen mondial, astfel încât susţinând aceste manifestări ei îşi rezervă şi asigură dreptul de a spori securitatea şi controlul cetăţenilor la fel ca şi opoziţia lor şi accelerează în esenţă procesul de globalizare. Poziţia Bisericii Ortodoxe în acestă situaţie este fermă, nu sunt susţinute manifestaţiile anti-globaliste de caracter extrimist, ba chiar acestea sunt condamnate, ci se doreşte ca protestul faţă de globalizare să se realizeze la nivel individual paşnic şi legal, ceea ce presupune refuzul modelului de trai impropriu moralului creştinului, exprimarea voinţei politice în favoarea forţelor ce pot asigura evoluţia statului pe cale de suveranitate şi păstrarea echilibrului spiritual în societate.

\r\n

Globalizarea prin prisma creştin ortodoxă este un proces ce posedă caracteristici improprii unei dezvoltări normale ale societăţii şi evoluţiei unui stat naţional. Dincolo de impacturile din sfera politică şi economică, cele de ordin spiritual manifestă caracteristici strict negative şi inoportune pentru integritatea psihologică şi mai ales spirituală a individului. Globalizarea în acest sens manifestă ipostaza de catalizator al dezintegrării moralului şi esteticului tradiţional al umanităţii, creând o pseudo-cultură şi mai grav o pseudo-religie, „foarte comfortabilă” şi amorfă, care nu necesită sacrificiu şi contribuţie personală la actul mântuirii. În viziunea ortodoxă accelerarea recentă a proceselor globaliste în Republica Moldova lezează interesul naţional al statului, întrucât aceste procese duc la dezbinări, conflicte şi colapsul moralităţii în societate.

\r\n

Bibliografie

\r\n\r\n