INTELECTUALII ŞI CREDINŢA

Reînviorarea vieţii religioase este o necesitate a vremii actuale. Atât pentru stăvilirea răului cât şi pentru redresarea moralităţii este nevoie ca lumea să revină la principiile credinţei creştine.

\r\n

Astăzi facem un pas mai departe şi zicem că această reînviorare trebuie să pornească de sus, de la lumea intelectuală.

\r\n

Este adevărat că în ceasul de faţă avem mult mai numeroşi intelectuali credincioşi ca înainte de treizeci, patruzeci de ani. Înainte vreme, îngenuncherea unui ofiţer într-o biserică ar fi făcut senzaţie. Acum faptul nu mai surprinde pe nimeni. Astăzi în toate păturile superioare ale societăţii se numără creştini convinşi. Totuşi, mulţimea cea mare a elitelor noastre stă în afara pietăţii ortodoxe, este străină practicilor religioase.

\r\n

Din fericire nu cunoaştem la noi atei pronunţaţi, cum sunt în alte ţări. Dar în schimb cunoaştem o întreagă lume pentru care creştinismul se reduce doar la câteva ceremonii formale care sigilează anumite etape ale vieţii: botez, cununie, înmormântare. Or, starea aceasta regretabilă nu mai poate continua fără a nu aduce mari prejudicii întregului corp social. Pătura cultă trebuie să se reîntoarcă la vechile tradiţii de credinţă şi pietate.

\r\n

Intelectualii sunt capul, creierul, lumina unei naţiuni. Un popor valorează atât cât valorează pătura lui conducătoare – cel puţin în momentele decisive ale istoriei sale. De ce? Fiindcă de aici pornesc ideile mari, de aici orientările suverane, exemplele şi influenţele puternice.

\r\n

Intelectualul este învăţător şi profesor şi vai de elevii care văd că dascălul lor nu crede în Dumnezeu. Intelectualul este ofiţer şi întreaga trupă se va resimţi când el va dispreţui convingerile ei sfinte cu care vine la cazarmă. Intelectualul împarte dreptatea. El dirijează cultura, comerţul, industria, biroul; el călăuzeşte întreg sufletul poporului. Raza sa de influenţă este foarte întinsă. Fiind capul, el trage după sine toate membrele. De aici marea răspundere ce apasă pe umerii săi.

\r\n

Oamenii de rând se nasc şi trăiesc numai pentru dânşii. Viciile ca şi virtuţile lor sunt obscure, precum li e şi soarta: pierduţi în mulţime, de cad sau de rămân tari, puţin interes are: pieirea sau mântuirea lor se mărgineşte la persoana lor. Pe când cei mari, cei sus puşi trăiesc şi pentru alţii. Ei sunt o veşnică privelişte pentru popor, de aceea trebuie să fie un veşnic model.

\r\n

Or în chestiunea noastră, dacă lumea intelectuală nu se teme de Dumnezeu şi nu practică religia, pilda sa se va resimţi – nefast – în cele mai de jos straturi ale poporului şi, dacă ea decade, decăderea ei va atrage după sine prăbuşirea tuturor.

\r\n

Fiul lui Tarquiniu Superbul asedia odată o cetate duşmancă. Fiindcă asediul întâmpina mare rezistenţă, el trimise la tatăl său nişte soli să-l întrebe de sfat. Tarquiniu nu-i dădu nici un răspuns decât doar, fiind în grădină, se mulţumi să reteze cu un baston capul macilor celor mai înalţi. Gestul acesta vroia să însemneze că, pentru a cuceri cetatea, trebuiau nimiciţi mai întâi cetăţenii cei mai influenţi. Fiul urmă sfatul bătrânului său părinte şi cetatea, lipsită de conducători, căzu sub stăpânirea romană.

\r\n

Întâmplarea aceasta are un adânc înţeles pentru subiectul nostru . Câtă vreme elita, capul societăţii, nu va fi la locul său, trupul întreg va avea de suferit, tot poporul se va îndrepta spre abisuri.

\r\n

În religie, ca şi în oricare alt domeniu, intelectualii trebuie să-şi reia rolul ce li se cuvine: de înainte mergători şi pilduitori.

\r\n

Împărăţia lui Iisus Hristos trebuie să cucerească culmile mai întâi, dacă vrem ca razele ei să lumineze văile adânci.

\r\n

Un îmbucurător început se observă în rândurile noastre: azi multe spirite superioare aruncă linţoliul de răceală şi nepăsare şi vin de îngenunchează smerite la picioarele Blândului Nazarinean. Când aceşti timizi ghiocei de primăvară vor aduce după sine înflorirea întregii livezi a neamului nostru, cine va putea spune atunci binecuvântarea şi puterea ce vom dobândi?

\r\n

Pr. Prof. Dr. Ştefan Slevoacă

\r\n

Gânduri pentru intelectuali