Interviu cu Stareţul Efrem Vatopedinul. Extras din conferinţa “Către tineri” (Volos, 2015)

efrem\r\n\r\nA: În ultimii ani s-a constatat faptul că oamenii suferă de multe boli psihice. Care poate fi cauza acestor boli?\r\n\r\n\r\n

Stareţul Efrem: Este adevărat cu omul de astăzi a decăzut, iar bolile psihice s-au înmulţit. Aceste boli sunt de natură nervoasă sau reprezintă o alterare a sistemul nervos. Ele se ivesc deoarece omul nu trăieşte viaţa cea întru Hristos. De multe ori, putem spune că bolile psihice apar din cauza faptului că encefalul a fost afectat din varii motive de ordin fizic. Dar un alt motiv îl reprezintă stresul, care a înregistrat o creştere în ziua de astăzi. De ce, credeţi? Deoarece s-a înmulţit necredinţa.

\r\n

Îmi amintesc de bunica mea, de exemplu, care era avea datorii şi, la un moment dat, a fost nevoită să împrumute bani de la cămătari. Aceştia o presau foarte mult, aflându-se, din punct de vedere omenesc, într-o situaţie foarte grea. Cu toate acestea, nădăjduia în Dumnezeu. Avea credinţă în Dumnezeu. Iar acest fapt îi oferea linişte, îi oferea nădejde. Astfel de situaţii sunt pe cale de dispariţie în epoca noastră. Vedeţi cum elevii i-au calmante înainte de examene pentru că au un aşa stres, o aşa tulburare înlăuntrul lor… Astăzi omul are mari probleme cu somnul. Cei mai mulţi dintre oameni nu mai reuşesc să doarmă. Această stare reprezintă o consecinţă a neparticipării la viaţa cea întru Hristos.

\r\n

B: De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii să moară de tineri?

\r\n

Stareţul Efrem: Aceste lucruri sunt inexplicabile. Din punct de vedere logic, ne punem întrebarea: „De ce să moară acest copil?” Dar copilul care moare nu este nedreptăţit. Îmi amintesc că Sfântul Paisie, atunci când era prunc şi se afla jos, pe corabia care îl aducea din Asia Mică spre Grecia, a fost călcat pe picior, din greşeală, de o doamnă. Mai târziu, spunea glumind: „Ce frumos ar fi fost să fi murit prunc, proaspăt botezat, şi să fi fost aruncat în mare ca să fiu hrană peştilor. Să fi făcut astfel milostenie faţă de peşti”. Vreau să spun că, dacă un om moare devreme, nu este nedreptăţit. De ce nu este nedreptăţit? Pentru că există veşnicie. Nu se stinge omul din viaţă pierzând ceva. A venit cineva la mine şi mi-a povestit o întâmplare care este cu adevărat mişcătoare. Îi murise copilul care avea 7 zile. L-a botezat, iar mai apoi a murit. Acum copilul care murise vine şi se arată în vis frăţiorilor lui, ca un tânăr (el era al şaptelea copil), spunându-le: „Nu i-ai făcut bine surorii noastre pentru că te-ai purtat cu obrăznicie şi ai întristat-o pe mama”. Chiar dacă a murit la şapte zile, se arată ca un tânăr şi-i povăţuieşte pe frăţiorii lui.

\r\n

Ce vreau să spun este aceea că omul trebuie să înţeleagă, după cum afirmă şi Sfântul Porfirie, că nu există sfârşit în viaţa omenească, ci o strămutare. Stareţul nostru Iosif aștepta „trenul” şi nu mai venea. Voia să moară mişcat fiind de dragostea dumnezeiască. Aceşti oameni trăiesc viaţa veşnică încă de aici. Darul pe care îl oferă Biserica, un dar pe care nici un alt factor nu-l poate oferi, este experienţa Duhului Sfânt. Prin experienţa Duhului Sfânt ne integrăm în mod corect în Biserică. De aceea trebuie să vă învăţaţi să mergeţi la biserică, să învăţaţi să vă rugaţi, să postiţi, să cercetaţi. Alaltăieri a venit cineva la mine şi l-am întrebat dacă merge în fiecare duminică la biserică. Îmi răspunde: „Aproape în fiecare duminică”. Nu îmi place acest „aproape”. Nu îmi place! E la fel ca şi cum un doctor ţi-ar spune să iei o pastilă o dată la şapte ore. Dacă o vei lua o dată la paisprezece ore, nu te vei vindeca. Trebuie să o iei o dată la şapte ore, după cum ţi-a spus doctorul. La Biserică mergem în fiecare duminică. Nu spun „Ştii, merg o dată la trei duminici. E o exagerare să merg în fiecare duminică”. Acest lucru arată că nu te-ai trezit încă. Nu ai înţeles ce vrei, ce cauţi. Nu ai pătruns noima omului plin de Har.

\r\n

C: Cum putem şti că ceea ce facem este corect, şi cum putem să ne punem în rânduială?

\r\n

Stareţul Efrem: Există părinţi duhovniceşti pe care îi vom întreba. Îl vom întreba pe duhovnicul la care ne spovedim şi vom face ceea ce ne spune. De aceea nu trebuie să ne fim proprii noştri sfetnici. Foarte frumos spune Sfântul Vasile undeva că „Omul care îşi este propriul lui sfetnic, luptă împotriva sa”. Este propriul său adversar cel care are ca sfetnic doar mintea lui.

\r\n

D: Dumneavoastră care spovediţi multă lume, care credeţi că sunt cele mai întâlnite problemele cu care se confruntă astăzi oamenii?

\r\n

Stareţul Efrem: Dragul meu…, principalele probleme cu care se confruntă astăzi lumea sunt păcatele trupeşti. Pe locul doi sunt problemele psihologice, iar pe locul trei sunt narcoticele. Mare nenorocire (narcoticele)! A venit un copil care era cu adevărat în pragul morţii, adus fiind, la mănăstirea noastră, de tatăl său, pe care l-am întrebat: „De ce te-ai drogat? De ce bei?”Îmi răspunde: „Gheronda, am vrut să-mi găsesc fericirea”. Vedem că sunt copii buni, dar din păcate au apucat-o pe un drum greşit. Astăzi drogurile sunt foarte răspândite, mai ales în rândul europenilor.

\r\n

De exemplu, puteţi cumpăra haşiş fără nici o interdicţie. Narcoticele distrug centrii cerebrali, distrugându-se astfel omul. Fericirea provocată de narcotice, nu este fericire, este o iluzie a fericirii, şi prin această iluzie temporară, omul se distruge pe sine. Pe de altă parte, vedem cât de răspândită este şi această sexomanie. Biserica nu respinge acest lucru (relaţiile trupeşti), ci le doreşte într-un cadru duhovnicesc (căsătorie). Astăzi, tinerii, cu prima ocazie, imediat săvârşesc păcatul [desfrânării]. Parcă ar fi nişte „animăluţe”…

\r\n

E: Aţi amintit mai devreme de Sfântul Paisie care a vrut să-l ia Dumnezeu şi să devină mâncare pentru peşti. Ţinând cont de aceasta, de ce Biserica nu este de acord cu prelevarea organelor unei persoane după moartea acesteia, de vreme ce le putem considera un dar?

\r\n

Stareţul Efrem: Biserica nu s-a pronunţat oficial în legătură cu acest subiect. Însă, general-valabil este să luăm organele, dar nu înainte ca persoana donatoare să moară. Nu putem să-l omorâm pe om, luându-i organele. Dacă putem să luăm ceva de îndată ce a murit, să o facem, dar trebuie ca şi persoana donatoare să fie de acord. Nu putem să-l privim pe un om ca pe o „oaie”, ca pe un animal fără raţiune. Trebuie ca el însuşi să dorească să-i fie prelevate organele. Are o mare importanţă acest lucru!

\r\n

F: Gheronda, cât de des ne putem împărăşi?

\r\n

Stareţul Efrem: În primul rând contează calitatea vieţii noastre, iar în al doilea rând trebuie luăm sfat de la duhovnic, să ne pună el o rânduială. Însă este indicată împărăşania regulată atunci când nu există păcate grave la mijloc.

\r\n

G: Cum să ne comportăm faţă de oamenii care sunt în jurul nostru şi care nu postesc? Să stăm departe de ei?

\r\n

Stareţul Efrem: Nu! De ce să stăm departe de ei? Nu ne temem de ei.

\r\n

G: Putem să le dăm sfaturi în acest sens?

\r\n

Stareţul Efrem: Dacă primesc sfaturi, să o faci. Dacă nu, să nu le spui nimic. Şi ei sunt tot oameni. Nu ştim când se vor întoarce la credinţă. Sfântul Paisie îmi spunea odată: „Părinte, vom avea multe surprize în Ziua cea de apoi”. Nu ştii ce este în sufletul omului. Vezi, de exemplu, un ateu, chipurile, iar el merge în taină şi se spovedeşte, se pocăieşte.

\r\n

H: Gheronda, homosexualitatea este o consecinţă a păcatului sau reprezintă o moştenire genetică? Cum se poate schimba un om care se află în această stare?

\r\n

Stareţul Efrem: Dragul meu, se poate ca ceva să aibă origine genetică, se poate. Însă harul lui Dumnezeu poate să dezrădăcineze aceste gene1. A venit un tânăr la mănăstire care mi-a spus: „Gheronda, am înclinaţii homosexuale. Am mers la psiholog şi mi-a spus să-mi asum starea în care sunt, să accept că sunt homosexual”. Eu i-am răspuns: „Să te duci la acel psiholog şi să-l scuipi!”. „Să mă duc să-l scuip?” „Da, să te duci să-l scuipi”.

\r\n

Dacă acest tânăr are astăzi gânduri orientate spre homosexualitate, asta înseamnă că a şi săvârşit fapta? Dacă ai gânduri, asta înseamnă că ai săvârşit şi fapta? Dacă păcatul nu este înfăptuit, nu este păcat. Te duci, de exemplu, la un magazin în care se vinde souvlaki, şi este miercuri şi tu posteşti. Să spunem că ai ieşit mai înainte la balcon şi ai simţit mirosul de souvlaki. Ispitit fiind de miros, ieşi afară ca să-ţi cumperi unul. Ajungi în faţa magazinului, iar vânzătorul îţi spune că tocmai a vândut ultima pită şi nu te poate servi acum. Aşadar, tu nu ai mâncat. Nu ai încălcat rânduiala postului din ziua de miercuri, cu toate că ai vrut. Ai avut gânduri, dar nu ai înfăptuit păcatul. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cazul menţionat anterior.

\r\n

Acest tânăr de care v-am amintit este căsătorit astăzi, are trei copii şi nu se mai are războiul pe care îl avea atunci când a venit la mănăstire. Dacă asculta de acel psiholog nechibzuit -v-am mai spus, majoritatea psihologilor au probleme psihologice- care i-a spus că „Asta este, dă-i înainte!”, de menţionat că acest tânăr era un tânăr foarte bun, este un remarcabil om de ştiinţă astăzi, este doctor, ce s-ar fi întâmplat? Nu s-ar fi distrus? Toţi se pot vindeca în Biserică, deoarece Hristos este Doctorul, Tămăduitorul, sufletelor noastre. Toate se pot tămădui. E destul să avem o atitudine corectă, să ne integrăm corect [în spaţiul eclesial], aşteptând mila lui Dumnezeu.

\r\n

Extras din video-conferinţa “Către tineri” a Stareţului Efrem (Volos, 2015)

\r\n

Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *