Iubirea de argint

Mânia, pofta și alte instincte sufletești, dacă trec de anumite hotare, vatămă sănătatea sufletului. Dacă cineva mănâncă exagerat își vatămă sănătatea trupului. Mintea, dacă va cugeta mai mult decât poate rezista, se va întuneca și-și va pierde însușirea intelectuală. Ochiul, dacă este expus la lumină orbitoare, își pierde însușirea de a vedea. Urechea, dacă este supusă la zgomote asurzitoare, își pierde însușirea auditivă. Toate acestea arată unde duce lăcomia și cât de nefirească este.

\r\n

Cel ce se luptă să câștige mulți bani, fără să priceapă hrănește în el o fiară, care-i macină viața și sufletul. Pentru că iubirea de arginți îl aruncă în nenumărate griji, nedreptăți, înșelăciuni, certuri și alte păcate, care-l fac și pe el victimă și pentru lume vrăjmaș. De aceea spune Apostolul: „Cei ce vor să se îmbogățească, aceia cad în ispită și în cursă și în multe pofte nebunești și vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină și-n pierzare” (I Timotei 6, 9)

\r\n

Nu există om mai lipsit de omenie decât iubitorul de arginți. Pe toți îi urăște, și pe săraci și pe bogați; pe săraci de frică, nu cumva să-i ceară ajutor, și pe bogați de invidie, pentru că nu are banii lor. Nu știe ce înseamnă milostenie, iubire de oameni, compătimire. Este împotriva oricărei încercări de ajutor social. Orice lucrare, chiar și cea mai importantă, dacă nu-i aduce câștig îl lasă indiferent. Din contră, poate face orice ca să-și mărească fie și cu puțin bogăția. Patima lui pentru bani nu-și gășește săturare, nu cunoaște mulțumire. Iar această patimă îl cufundă din ce în ce mai adânc în păcatul cel cu multe chipuri, în diverse răutăți, în zădărnicia lumii. De aceea diavolul nu se ostenește mult cu bogații. Îi încătușează lesne cu bogății și-i duce la pierzanie.

\r\n

Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții,Traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu