LOCUL pe care ni l-a pregătit Domnul prin ÎNALŢAREA Sa?

inaltarea_domnului

\r\n

“In numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!

\r\n

Frati crestini, Hristos S-a inaltat!

\r\n

40 de zile au trecut de la sarbatoarea mare, de toti asteptata, a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, timp in care, in fiecare zi ne-am salutat, pentru a ne aduce aminte de aceasta mare sarbatoare cu de acum cunoscutele cuvinte: „Hristos a Inviat” si „Adevarat a Inviat”.

\r\n

\r\n

Spre durerea mea, insa, am intalnit nu de putine ori, mai ales in locurile publice, in institutiile publice, oameni care, desi cu siguranta erau crestini, si erau crestini ortodocsi, nu mai foloseau „modul acesta de exprimare”. Incetul cu incetul, nu mai suntem guvernati, nu mai suntem povatuiti de ceea ce am invatat noi candva, in Biserica sau acasa, pe genunchii bunicii sau in bratele mamei. Si, incetul cu incetul, din ce in ce mai mult, ne ducem viata dupa asa cum ne invata altii, cum auzim la televizor, cum auzim la radio. La TV probabil s-a folosit expresia aceasta: „Hristos a Inviat” si „Adevarat a Inviat” in prima, a doua si poate a treia zi de Pasti, si dupa aceea s-a revenit la formula care nu aduce aminte de Hristos, pentru ca nu ne place, atunci cand nu suntem in duhul lui Hristos, atunci cand nu ne ducem viata asa cum vrea Hristos, atunci facem tot ce putem ca sa nu facem referire la Dansul. Noi insa, din mila lui Dumnezeu, cei care traim in duhul Bisericii, in duhul sfintelor slujbe, am inteles ca toata aceasta perioada de 40 de zile pana acum, a fost o perioada in care ne-am tot adus aminte de Invierea cea de a treia zi a Domnului nostru Iisus Hristos, de evenimentele care s-au intamplat dupa aceasta sarbatoare, si iata astazi, la 40 de zile, exact cum atunci, in timpul vietii Mantuitorului s-a petrecut ceva la 40 de zile, noi tot astazi, la 40 de zile dupa sarbatoarea Invierii ne aducem aminte de evenimentul petrecut atunci. Si ce eveniment? Dupa cum stim toti si citim in calendar, astazi ne aducem aminte de sarbatoarea Inaltarii Domnului.

\r\n

In Faptele Sfintilor Apostoli, in capitolul intai, din care s-a citit astazi la Apostol, si in Evanghelia Sfantului Apostol si Evanghelist Luca ni se prezinta pe scurt modul cum s-a petrecut Inaltarea Domnului. Evanghelistii sunt scumpi la cuvinte. Inaltarea Domnului nu s-a petrecut intr-un chip cu totul si cu totul iesit din comun. Domnul li S-a aratat Apostolilor incredintandu-i de Invierea Sa de mai multe ori in aceasta perioada, iar apoi i-a luat pe un munte de langa Ierusalim, pe Muntele Eleonului sau Muntele Maslinilor si acolo, in timp ce ii binecuvanta S-a inaltat la cer fiind luat de nori si doi ingeri, dupa ce El, Iisus Hristos S-a inaltat, au vorbit Apostolilor si le-au zis:

\r\n

Acest Iisus pe Care voi acum Il vedeti inaltandu-Se asemeni va si veni. Voi insa sedeti in Ierusalim si asteptati fagaduinta pe care v-a facut-o voua.”

\r\n

Legat de sarbatoarea Inaltarii Domnului sunt doua fagaduinte ale Domnului nostru Iisus Hristos mai importante. Prima dintre ele, pe care in chip cu totul deosebit o subliniaza mai ales slujba Inaltarii Domnului, este fagaduinta Domnului ca

\r\n\r\n

„Eu Ma voi inalta, dar nu va voi lasa orfani, ci va voi trimite pe Duhul Sfant”.

\r\n

In slujba de Priveghere de la sarbatoarea praznicului Inaltarii Domnului s-a adus aminte de multe ori ca Domnul S-a inaltat, dar Il va trimite pe Duhul Sfant – ceea ce noi ne vom aduce aminte peste 10 zile, la Duminica Rusaliilor sau la Cincizecime.

\r\n

Iar cea de-a doua importanta fagaduinta pe care Domnul a facut-o in legatura cu Inaltarea Sa la Ceruri, este cuprinsa incuvantul pe care Domnul l-a tinut Apostolilor in seara zilei de joi, in Saptamana patimilor, cum zicem noi acum, la Cina cea de taina. Cateva capitole din Evanghelia dupa Ioan ne relateaza aceasta cuvantare plina de miez duhovnicesc, fiind si prima Evanghelie care se citeste, daca va aduceti aminte, Evanghelia aceea mai lunga, seara, la denia de joi seara, la denia celor 12 Evanghelii.Ce a zis Domnul in legatura cu aceasta fagaduinta? Va citesc din cap. al 14-lea al Evangheliei dupa Ioan. Zice Domnul catre Apostoli, dar vorbind lor, ne vorbeste si noua:

\r\n\r\n

\r\n

„Sa nu se tulbure inima voastra. Credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine. In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt, iar daca nu, v-as fi spus. Ma duc sa va gatesc voua loc. Si daca Ma voi duce si va voi gati voua loc, iarasi voi veni si va voi lua la mine ca sa fiti si voi unde sunt Eu”.

\r\n

\r\n

Aceasta este fagaduinta pe care Domnul o face in legatura cu Inaltarea Sa, ca El Se inalta, dar nu ne paraseste. Pe de o parte, ne trimite Duhul Sfant, dar pe de alta parte fagaduinta pe termen mai lung este caEu ma duc acolo tot pentru voi. Am pogorat din Cer nu pentru altceva, ci pentru a va putea voi ridica din starea in care erati si sa reintrati in Cer. Si Ma duc acuma, inaltandu-Ma cu trupul Meu la Cer tot pentru voi, ca sa pregatesc voua loc – pe care loc voi, oamenilor, l-ati avut. Cand Dumnezeu ne-a plasmuit, pentru prima oara nu ne-a randuit un pamant ca acesta in care sa asudam, din care spini si palamida sa seceram, in care bucuriile sa fie cam putine si mai multe tristetile, in care durerea sa fie amestecata cu starea de bine, dar sa biruiasca pana la urma durerea… si cu ce, cu moartea! Nu pentru asta ne-a facut Dumnezeu, ci ne-a facut pentru o alta cetate, pentru cetatea aceea din Eden din care noi, oamenii – sa nu mai dam atata vina e Adam, ca daca si noi am fi fost in locul lui, tot asa am fi facut – am iesit, prin propria alegere. Dar Dumnezeu, asa cum spunem intr-o rugaciune de la Liturghie, „nu ne-a lasat pana in sfarsit sa stam cazuti, ci iarasi ne-a ridicat, si toate facandu-le pana cand ne-a suit la cer si ne-a daruit Imparatia ce va sa fie”. Deci locul acesta pentru care Hristos S-a pogorat pe pamant, a stat 33 de ani intr-o situatie cu totul deosebita decat este El din vesnicie, in Dumnezeirea si in Slava Sa, pentru acest loc a facut toate, pentru acest loc al nostru pe care vrea sa ni-l pregateasca, S-a si inaltat la Cer.

\r\n

Deci fagaduinta Domnului este ca ne pregateste loc intru Imparatia Sa cea cereasca. Si ne mai fagaduieste ceva tot in legatura cu locul, ne spune asta Sf. Apostol Pavel in Epistola catre [Filipeni], zice asa:

\r\n\r\n

\r\n

„Cat pentru noi, cetatea noastra este in Ceruri, de unde si asteptam si Mantuitor pe Domnul nostru Iisus Hristos Care – de maxima importanta cuvintele Sfintei Scripturi! va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea Slavei Sale.”

\r\n

\r\n

Deci Domnul Hristos S-a inaltat la Ceruri ca sa ne pregateasca cetatea aceea care este in Ceruri, dar in care noi nu vom putea sa intram asa cum suntem acum. In Imparatia lui Dumnezeu nu se poate intra cu povara asta a materiei pe care o avem cat timp suntem pe pamant. Si spune Domnul ca El ne va schimba, va schimba trupul acesta al smereniei noastre de tarana, plin de neputinte, il va face … cum? O!, ce minunatie, o, ce binecuvantare! O, ce bunavointa de la Dumnezeu! de neinchipuit pentru nimeni de pe lumea aceasta si nici pentru ingeri, ca nici ingerii nu-si puteau ei inchipui vreodata ca va face Dumnezeu asa ceva. Si ce anume? Sa schimbe trupul nostru asa cum este trupul Slavei Sale. Adica El a luat trup ca al nostru cand a venit pe pamant, dar nu l-a lasat asa, ci prin Inviere si prin Inaltare l-a induhovnicit, l-a spiritualizat. Ce a spus astazi Sfanta Evanghelie? Ca Domnul a intrat la ucenici si acestia inca in necredinta lor si in limitele lor nu credeau ca Domnul a inviat. Si atuncea, pentru a-i putea cat de cat sa-i faca sa inteleaga faptul ca El este Om adevarat, le-a spus:Dati-Mi ceva de mancare!”  Si I-au pus in fata un fagure de miere si o bucata de peste fript, vrand sa arate prin aceasta ca El nu Si-a lepadat de trupul pe care L-a luat, dar in acelasi timp, mancand mancare pamanteasca, intra prin usi fara sa le deschida, trece prin piatra mormantului fara sa o dea la o parte. Ce ne arata prin aceasta? Ca trupul ramane trup, si ca hrana pe care Domnul a luat-o in El a – nu stiu cum sa zic – a transformat-o in duh, dar in acelasi timptrupul acesta este altfel decat il avem noi acum, si cum l-a avut El inainte de rastignire si de Inviere, si acest trup al Lui de dupa Inviere este modelul trupului nostru dintru Imparatia Lui cea Cereasca.

\r\n

Vedeti maretia omului? Cine, cine dintre oameni poate sa fagaduisca asa ceva unui om, cand noi, oamenii, mama si tata ii dau copilului trup si viata pentru acest pamant, dar mai mult nu au ce sa faca. Dumnezeu, ca Parinte Ceresc isi asuma rolul de Parinte pentru vesnicie si ne pregateste viata vesnica. Originea omului nu e pamanteasca, ci cereasca! Si destinul Lui nu este pamantesc, ci este Ceresc. Daca invatam lucrul acesta aici, in Biserica, dam sens vietii noastre, iar daca nu il invatam, – si nu ca sa il invatam doar la nivel de minte ci ca sa ni-l impropriem ca linie directoare a vietii noastre – viata noastra este foarte searbada, se limiteaza la functiile acestea elementare, biologice, se hraneste din placeri si din bucurii trecatoare si n-are nicio perspectiva pentru viata vesnica. Si cei mai sensibili oameni care raman in starea aceasta a doua de care v-am pomenit, nu rezista, cad in deznadejde si nu putini, mai ales in zilele noastre, isi pun capat zilelor. Dar acest loc din cer si acest destin vesnic pe care Dumnezeu ni l-a pregatit prin tot ce a facut, si inclusiv Inaltarea Sa la cer, nu se primeste decat prin credinta. Eu nu am niciun argument palpabil. Pentru cineva care este necredincios eu nu pot sa demonstrez, si cred ca nimeni nu poate sa demonstreze ca lucrul acesta este asa. Dar daca noi credem in Dumnezeu, daca noi credem in ceea e a facut Mantuitorul Iisus Hristos pentru noi, daca ne numim crestini, trebuie sa avem incredintarea ca fagaduintele Lui sunt adevarate, ca Dumnezeu nu minte, ca Dumnezeu nu este mincinos, El nu se joaca cu cuvintele, cum nu de putine ori ne jucam noi.

\r\n

Si atunci, daca El a spus ca „Ma duc sa va gatesc voua loc” si spune ca „iarasi voi veni” – si ce va face? – „Va voi lua ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi” si daca El a spus ca va veni si va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea chipului trupului slavei Sale, inseamna ca asa va fi. Cine crede in aceasta da sens, zic din nou, vietii sale. Cine nu crede in aceasta se misca, iertati-mi comparatia, ca o furnica de aici incolo, de-aici incolo – nu are perspectiva, n-are „faza lunga”, are numai „faza scurta”.

\r\n

Si inca ceva si cu aceasta imi inchei cuvantul: crestinii nu au loc in lumea aceasta. Locul celui care crede in Dumnezeu n-are cum sa fie lumea si societatea aceasta. Zice – Dumnezeu prin gura apostolului Ioan:

\r\n\r\n

\r\n

„Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt ale lumii, caci cine iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este in el”.

\r\n

\r\n

Si zice ca

\r\n\r\n

\r\n

„tot ce este in lume, adica pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii nu sunt de la Tatal ci sunt din lume”.

\r\n

\r\n

Si cine are pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii nu este pentru lumea cea de dincolo, ci este pentru lumea aceasta. Si cum majoritatea oamenilor au lucrurile acestea ca principii de viata si cred ca numai pentru lumea aceasta se traieste, nu lasa loc si altora care au altfel de viziune despre viata.

\r\n

Stiti ce se-ntampla in zona Siriei, in zona Orientului… alta data crestin. Paradoxal, in Siria, in Antiohia Siriei,prima data s-au numit cei care L-au urmat pe Hristos „crestini” – spune „Faptele Sfintilor Apostoli”:

\r\n\r\n

\r\n

acolo, in Antiohia Siriei, prima data s-au numit „crestini” aceia care L-au urmat pe Hristos.

\r\n

\r\n

Si acolo, in Siria, astazi, crestinii nu mai au loc. Sunt persecutii asemenea – sau uneori poate mai atroce decat – persecutiile din primele secole ale crestinismului. Si statele din alte zone, care au traditie crestina, care au mostenire culturala datorita crestinismului, din pacate nu ridica niciun deget. De ce? De ce, oare?

\r\n

Nu au crestinii loc in lumea aceasta. Cand s-a facut redactarea „constitutiei europene” nu s-a gasit loc, nu s-a gasit loc nici pentru o mentiune macar in introducere, asupra rolului pe care l-a avut crestinismul macar inainte, daca nu si acum, in istoria Europei.De ce? Pentru ca, iata, crestinilor nu li se mai face loc in lumea aceasta, trebuie dati la o parte, prin tot ceea ce se poate. Asta e lucrarea celui rau, bineinteles, dar prin cine?: prin uneltele lui care sunt oamenii care nu vor sa-L aiba pe Dumnezeu. Dar nu sunt vinovati numai aceia, pentru ca si noi insine suntem vinovati: pentru ca noi astazi nu suntem o marturie in lume, viata noastra in lume nu este o viata care sa arate ca„oamenii acestia au un loc altul decat acela de pe pamant”.

\r\n

O scriere din primele veacuri ale crestinismului, Epistola catre Diognet, spune asa:

\r\n\r\n

crestinii traiesc in lume dar nu sunt din lume”!

\r\n

Pentru ca atunci cand Domnul spune: Ma duc sa va gatesc voua Acolo loc” nu spune: „lepadati-va de lume” in sensul ca „traiti in lume ca si cand ati dispretui lumea”, niciodata n-a facut Dumnezeu lucrul acesta si nu cere El lucrul acesta. Ci spune „traiti aici in lume, in anii putini pe care Eu vi i-am randuit, frumos, cinstit, respectand lumea in cele bune ale ei, dar cu perspectiva de dincolo.” Si noi, din pacate, nu traim asa. De aceea, nu suntem o marturie a Evangheliei, asa ca sa nu mai dam vina numai pe altii ca ne persecuta, ca si noi nu suntem „plamada buna”, nu suntem „drojdie pentru aluatul lumii acesteia”.

\r\n

Il pomenim astazi pe Sfantul Imparat Constantin cel Mare. Sfantul Constantin cel Mare sa stiti ca a murit – vi se va parea greu cuvantul, dar adevarat este – scarbit de ce pot sa faca oamenii care se numesc crestini. Nu, fereasca Dumnezeu, nu s-a lepadat de crestinism, a crezut cu toata fiinta lui in Dumnezeu Care i S-a aratat si tot ce-a facut el dupa anul acesta pentru biserica crestina a schimbat cursul Imperiului Bizantin; dar, cand a vazut ce pot sa faca crestinii, a murit scarbit. Pentru ca el a crezut ca daca va acorda cestinilor – persecutati pana atunci – libertate sa se roage, libertate sa-si marturiseasca credinta, va avea si pace in Imperiu. Si n-a fost asa: crestinii s-au impartit pe tabere, pe erezii si veneau la el ca sa le faca dreptate, dupa Sinodul I au mai fost nu stiu cate Sinoade in care veneau la el ca sa le faca dreptate. Si a ramas scarbit de ce pot sa faca crestinii pentru ca nu-si asuma Evanghelia in care cred ei. Si atunci cand au avut libertate s-au comportat nefolosind aceasta libertate asa cum trebuie. Cand erau sub persecutii, inainte de Imparatul Constantin cel Mare, mai ales dupa 303, dupa sangeroasele persecutii ale lui Diocletian, viata crestina era mult mai buna, mult mai atenta, mult mai radicala, cu mult mai multa nevointa si cu mai multa atentie spre Cetatea cea din Ceruri decat atunci cand au avut libertate. Cand au avut crestinii libertate, cand avem si-acuma libertate, intervine relativismul, laxismul: „o lasam mai moale, pai.. se poate, e bine, e confortabil de trait asa”. Cand erau prigoniti, atuncea ce mai aveau de pierdut?: nimic din lumea aceasta si toata grija lor era pentru a-si construi Cetatea cea din Ceruri.

\r\n

E mai mare examenul, fratilor si surorilor, sa folosesti o libertate in bine decat sa traiesti sub prigoana in bine. Daca am invata asta, ar fi minunat.

\r\n

I-am pomenit astazi si-i pomenim inca pe eroi, pe cei care si-au dat viata pentru pamantul tarii noastre,pentru libertatea si pentru demnitatea noastra, dar inainte de eroii acestia ai cetatii pamantesti, care au aparat „cetatea pamanteasca”, locul acesta pamantesc, mai avem niste eroi care au aparat „cetatea cea cereasca” si acestia sunt Sfintii. Ei are trebui sa ne fie modelele, dupa ei ar trebui sa ne uitam, acestia totdeauna ne-or invata sa-L marturisim pe Hristos si sa ne pregatim locul cel din Ceruri. Daca pe acestia ii vom urma, atunci nu ne va fi rusine sa spunem „Hristos a inviat!” in cele 40 de zile de dupa Inviere si nici „Hristos S-a inaltat!” in ziua de astazi si pana la sarbatoarea Cincizecimii.

\r\n

Sa ne binecuvanteze Dumnezeu, sa ne randuiasca Dumnezeu locuri minunate intru Imparatia Lui! A zis: „Sunt multe locuri intru Imparatia Mea; macar unul, cum spunea cineva, sa dea Dumnezeu sa intru Acolo, in Rai, nu „in centru” ci „dupa usa, unde tine Maica Domnului matura”. Macar intr-un coltisor din locul acesta sa fie si viata noastra cea vesnica. Amin!”

\r\n

Arhim. Damaschin Luchian

\r\n

Manastirea Sihastria Putnei

\r\n\r\n

21 mai 2015

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *